Dacism. Formarea limbii si a poporului roman

a.    Dacii - etimologie; Viata sociala; mitologie; cultura

Tracii de la nord de Muntii Haemus (Balcani) au fost numiti de catre greci geti" , iar de catre romani daci", dar dupa cum mentiona Strabon in lucrarea sa Geografia", "dacii au aceiasi limba cu getii", fiind de fapt unul si acelasi popor. Acelasi istoric preciza ca dacii se numeau "daoi", "daos" fiind numele frigian al "lupului"; dacii erau asadar "cei asemenea lupilor", dovada in acest sens fiind si simbolismul stindardului lor - corpul de balaur cu cap de lup era un motiv de groaza pentru dusmani. El era alcatuit din arama, de unde si expresia "lupii de arama a dacilor", capul lupului avea gura larg deschisa iar pe corp erau plasati solzi mobili din metal.

In societatea daca, un rol foarte important il avea viata spirituala. Zeul suprem al geto-dacilor era Zamolxis [,,Zalmo'' insemnand piele si ,,olxis'' urs], cel care a pus bazele cultului religios pe teritoriul geto-dac. Se spune ca in jurul anului 550 i.Hr., un dac pe nume Zamolxe a calatorit prin lume ajungand pana in Egipt, unde a devenit sclav al lui Pitagora. In peregrinarile sale, Zamolxe a acumulat multe invataturi in domeniul astronomiei, strategiei militare si medicinii. Intors pe meleagurile natale, el a ajuns vicerege. Dupa moarte, Zamolxe a fost ridicat la rangul de zeu al cerului si al soarelui, el controland locurile unde ajungeau dacii dupa moarte si cu numele caruia soldatii plecau la lupta. Alte zeitati dacice au fost Bendis, zeita a nopti, patroana dragostei si a maternitatii si protectoare a padurilor si vanatului; Theos Heron, semizeu protector al armatelor; Derzelas, divinitate subpamantena a sanatatii si energiei vitale si Gebeleizis, zeu al furtunii si fulgerelor.

Din punct de vedere social, dacii erau organizau in trei clase: nobilimea (tarabostes), preotimea si oamenii de rand (comati). De asemenea, numeroase izvoare istorice mentioneaza prezenta sclavilor ca o categorie sociala integrata in economia Daciei. Dacii aveau astfel o forma de organizare statala de sine statatoare, constituindu-se ca o treapta intermediara intre comuna primitiva, sclavagism si feudalism.

Din punct de vedere economic, ocupatia principala a geto-dacilor a fost cresterea animalelor (vite, oi, capre, porci, cai si alte animale domestice), atat pentru a-si asigura necesarul de hrana, cat si pentru pielea sau lana din care confectionau imbracaminte. Alte ocupatii comune in societatea daco-getica au fost: pescuitul, apicultura, vanatoarea, viticultura si agricultura.

Principalul avantaj al soldatilor geto-daci era credinta care-i facea sa lupte fara frica de moarte, ei murind cu zambetul si numele lui Zamolxe pe buze. Ovidiu in ,,Tristele'' ii descrie pe geto-daci ca fiind adevarata intruchipare a zeului razboinic Marte. Au glas aspru- spune el- chip salbatic, iar parul si barba n-au fost niciodata tunse.

b.     Razboaiele cu romanii

Considerati de Herodot ,,cei mai drepti si mai viteji dintre traci" , in sec. I i.Hr., dacii s-au organizat intr-o comunitate puternica etnica, lingvistica, economica si de civilizatie, care in vremea lui Burebista (82-44 i.Hr.) va realiza o vasta unitate politica ce se intindea de la Dunarea Mijlocie la Nistru si de la Carpatii Nordici la Muntii Balcani.

Romanii au patruns in Peninsula Balcanica pe la sfarsitul secolului al III-lea i.Hr.

- Intre 101-1002 au loc primele confruntari intre romani si dacii .

- In 106, romanii reiau ofensiva pe mai multe directii, luand cu asalt cetatile care apareau Sarmisegetusa. Romanii distrug conductele de apa care aprovizionau cetatea, ostasii fiind nevoiti sa se apere in conditii dramatice, scenele de pe Columna Traiana fiind sugestive in acest sens. Decebal dispune retragerea in munti, incercand o ultima rezistenta. Urmarit si ajuns din urma de catre calaretii romani, el se vede nevoit sa isi puna capat zilelor pentru a nu cadea in mana dusmanilor.

- In vara anului 106, dacii au fost definitiv infranti, iar teritoriul cucerit de catre romani a devenit provincie romana, primind numele de Dacia Felix - "Dacia cea Fericita".

c.     Romanizarea Daciei

Cu toate suferintele indurate, includerea Daciei in Imperiul Roman a avut si partile ei bune: prin stradania localnicilor si a colonistilor romani, prin spiritul lor intreprinzator, Dacia atinge un inalt grad de dezvoltare materiala si spirituala.

Romanizarea populatiei daco-getica a avut loc in trei etape: faza preliminara (sec. I i.Hr - sec I d.Hr), romanizarea propriu-zisa (106 - 275) si generalizarea procesului de romanizare in conditiile marilor migratii (275 - sec. al VII-lea).

Procesul de romanizare a fost favorizat de o suita de factori:

Superioritatea civilizatiei romane care a adus in Dacia orasele, castrele, drumurile.

In aproximativ un secol, populatia bastinasa folosea in mod curent limba Latina vulgara [ populara] , dovada fiind hotararea imparatului Caracalla de a emite ,,Constitutio Antoniana'', prin care se acorda cetatenia romana tuturor locuitorilor Daciei.

schimburile comerciale;

serviciul militar;

casatoriile mixte;

imprumuturile din creatia materiala si spirituala romana, reflecatate la nivel de arhitectura, armament, ceramica, obiecte de podoaba, monede ritualuri si mod de viata.

Normele juridice introduse in vremea administratiei romane confera anumite drepturi si responsabilitati comunitatilor urbane si rurale. Autohtonii spatiului daco-moesian se integreaza in lumea romana prin exercitarea drepturilor in limba latina, folosita in sistemul de legi romane.

Viata religioasa si culturala a contribuit de asemenea la romanizare, prin preluarea zeitatilor romane de catre autohtoni. Viata spirituala in Dacia se caracteriza printr-o mare varietate a Aultelor. In conditiile prezentei colonistilor latinofoni si a trupelor romane, predomina zeitatile romane: Jupiter, Fortuna, Iunona, Minerva, Venus etc. Fenomenul de sincretism religios, adica de contopire a zeitatilor romane cu cele autohtone si de interpretatio romano, adaptarea divinitatilor dacice sub nume romane au reprezentat premise reale ale romanizarii dacilor.

In anul 275 d.Hr., datorita crizei care macina Imperiul Roman, precum si presiunii exercitate de popoarele barbare, Imparatul Aurelian s-a vazut nevoit sa treaca la retragerea din Dacia a trupelor sale, a administratiei si a unei parti din populatia oraselor, deplasandu-le la sud de Dunare.

In conditiile marilor migratii s-a desfasurat cea de-a treia faza a procesului de romanizare. Teritoriul fostei provincii a continuat sa fie locuit si dupa anul 275 de o numeroasa populatie puternic romanizata - daco-romanii si colonistii adusi in timpul administratiei romane. Intensitatea puternicului impact al romanizarii asupra populatiei a asigurat caracterul ireversibil al acestui proces. Procesul de incheiere a romanizarii are loc in conditiile incetarii autoritatii imperiale, intre sec. III - VIII. Procesul de impunere a limbii latine in provincia romana s-a incheiat in sec. al VI-lea, odata cu marea invazie slava, acestia nealterand fondul si structura latina a limbii romane.

d.    Formarea limbii romane

Nasterea unei limbi este un proces indelungat. La baza limbii romane actuale sta limba latina populara - latina vulgata. Din aceasta rezulta ,,romana comuna'', reprezentand prima faza a evolutiei limbii romane, cunoscuta si sub denumirea de ,,protoromana'' sau ,,straromana''. Limba romana apartine familiei limbilor romanice, alaturi de: franceza, italiana, spaniola, portugheza, provensala, catalana, rumansa, fiind cea mai orientala dintre toate acestea, adica cea mai apropiata de etimonul latin.

In legatura cu teritoriul de formare al limbii romane exista trei teorii:

1. teoria formarii limbii romane doar la nord de Dunare, sustinuta de Cantemir, P.Maior, Hasdeu, infirmata de existenta dialectelor romanesti sud-dunarene [aroman, meglenoroman, istroroman];
2. teoria formarii limbii romane doar la sud de Dunare, sustinuta de lingvisti straini -Sulzes, Roesler, Engel, dar si de savanti romani- O.Densunsianu, Al. Philippide, infirmata de marturiile arheologice [inscriptii cu nume dacice, cimitire, piese de ceramicaetc]; obiecte de cult crestin cu inscriptii in latina [,,Ego Zenovius posui];
3. teoria  formarii limbii romane la nord si la sud de Dunare, sustinuta de Scoala Ardeleana si de majoritatea lingvistilor contemporani.

e.     Elemente componente ale limbii romane

- Substratul lingvistic al limbii romane este cel traco-getic, cuprinzand aproximativ 160 de cuvinte principale si derivatele lor, adica 10% din lexicul romanesc. Aceste cuvinte se refera in special la obiceiurile vechi pastrate pana in zilele noastre, precum oieritul (ex: stana, baci, tarc), toponime (Timis, Turda), hidronime (Arges, Jiu, Somes, Cris).

- La acesta se adauga stratul lingvistic latin, reprezentand aproximativ 60% din vocabularul limbii romane si adstratul slav, reprezentand 20% din vocabular.Sunt de origine latina : cea mai mare parte a fondului principal lexical si a vocabularului activ; sistemul fonetic [vocale si consoane]; sistemul morfologic [declinarea substantivelor, adjectivul cu gradele de comparatie, pronumele,articolul, conjugarile verbului]; sintaxa mentine caracteristicile sintaxei latine, care reda analitic elementele componente, spre deosebire de sintaxa latina culta care este sintetica.

- Restul de 10% reprezinta imprumuturi din alte limbi realizate de-a lungul timpului. In secolul al VI-lea limba romana era conturata ca structura gramaticala ,astfel ca influentele straine nu i-au alterat fondul latin.

Migratia slavilor din secolele VI- VII a lasat urme in special in vocabularul agricol si casni [blid, capita, cos, grbla, plug etc].In secolele IX- XIII patrund imprumuturi din slava culta, la nivelul termenilor bisericesti [ceaslov, popa,staret].Tot de la slavi au ramas prefixe si sufixe productive [ras-, pre-, ne-, eala-, is-], forma de construire a numeralelor cardinal, vocativul in ,,o'', apelative.

Influenta maghiara incepe in secolulal X-lea, cand acest popor patrunde in Panonia, unde s-a asezat si s-a crestinat.In secolele X-XI, maghiarii patrund in Transilvania, lasand urme in lexic[ catana, aldamas, vama].

Influenta turca se manifesta incepand cu secolul al XVI-lea , multe cuvinte apartinand domeniului culinar [baclava, sarmale, musaca].

Influenta greaca se manifesta in lexic [catastif, diac, omida, zugrav].

Influentele limbilor moderne se resimt incepand cu secolul al XIX-lea, cand a inceput un proces de modernizare a limbii romane, prin imprumuturi din limbi romanice sau din latina savanta.Influenta limbii franceze a fost cea mai puiternica.In prezent, se observa deschiderea limbii romane inspre limba engleza.

Trecerea de la latina populara la limba romana se bazeaza pe o suita de legi fonetice, unele avand caracter general,altele regional. Printre cele mai importante se numara: ,,l''intervocalic trece la ,,r'' [gula- gura, sale- sare]; ,,u '' final si consoana finala cad [caput- capu- cap]; ,,o'' accentuat se diftongheaza [molem- moara]; rotacismul [caracter regional] inseamna trecerea lui ,,n'' intervocalic la ,,n''[ irema-inima, bire-bine] etc.

Putine popoare au o limba unitara cum este limba romana, aceasta datorandu-se contactului permanent dintre romani, chiar si atunci cand provinciile au fost despartite administrativ. Transhumanta a avut un rol important la pastrarea unitatii limbii. In Carpati, inima patriei, s-au intalnit ,,baciul moldovean, cu cel ungurean si cu cel vrancean''. Urcand vara ,,pe-un picior de plai'' si coborand iarna pana in campiile Tisei si ale Dunarii sau ale Moldovei, populatia romana a fost mereu in contact. Diferentele de grai [graiul muntean, moldovean, maramuresan, banatean etc], legate de provinciile istorice sau de regiunile geografice incep sa dispara, ca urmmare a cresii nivelului cultural.

De la nasterea ei, din secolul al III-lea, limba romana a evoluat de-a lungul a 14oo de ani, imbogatindu-se continuu, pana la forma din zilele noastre.