Iluminismul
I Contextul
A. Contextul istoric
Sfarsitul secolului al XVII-lea este marcat de o profunda evolutie la nivelul mentalitatilor, astfel incat Paul Hazard, intr-o carte din 1935, ajunge sa vorbeasca despre "criza constiintei europene' (titlul cartii) intre 1680 si 1715. Stabilitatii politice generale care prevaleaza in secolul al XVII-lea - exceptie facand doar Anglia -, civilizatiei sigure de ea insasi si de valorile sale le urmeaza o perioada de tulburari sociale si de interogatii c?~t vor culmina cu revolutii.
In plan politic, absolutismul care se impusese in Franta si in alte tari europene incepe sa fie pus in cauza de catre ganditori sedusi de modelul liberal englez, fruct al unei revolutii. in Franta, sfarsitul secolului este un moment greu; Ludovic al XlV-lea, ajuns la senectute, isi vede regimul slabind printr-o serie de razboaie costisitoare, adevarate dezastre militare, inceputul domniei victorioase ramasese indepartat. in acest climat sumbru de infrangeri, de austeritate a vietii la Curte, survine si moartea regelui. ii succede la tron, Ludovic al XV-lea, inca minor, perioada regentei fiind marcata la Curte prin nepasare si apetit pentru fast desantat in flagrant contrast cu perioada precedenta. Secolul al XVIII-lea este o epoca de diminuare a importantei Frantei pe scena internationala, dominata acum de Anglia - puternica din punct de vedere economic si politic, dez-voltandu-si un imperiu colonial important, adesea in detrimentul Frantei, incapabila sa-si pastreze pozitiile in America si in Indii - si de ascendenta unui nou stat, Prusia, - guvernat de un rege cu vederi moderne, deschis, in aparenta, ideilor novatoare, Frederic al Il-lea (1740-1786), perfecta
intruchipare a "despotului luminat'; in castelul sau berlinez "Sans-souci', el atrage o intreaga elita intelectuala, careia i se alatura si Voltaire. in realitate, mai mult "despot' decat "luminat', preocupat inainte de orice sa-si modernizeze puterea, Frederic al Il-lea isi doteaza tara cu o armata puternica si disciplinata, ce va deveni piatra unghiulara a unui edificiu care, un secol mai tarziu, va conduce la unificarea Germaniei.
Si pe plan social in acest secol se inregistreaza o schimbare majora -burghezia care inca din secolul precedent detinea posturi de mare responsabilitate, in cadrul absolutismului francez ori al monarhiei liberale engleze, cunoaste o noua dezvoltare dupa a doua Restauratie (1688). Apar, mai intai, noi forme economice de productie: fabricile si manufacturile, care nu mai "incap' in vechiul sistem al corporatiilor. De altfel, respectivele transformari vor duce la punerea in cauza a corporatiilor si, apoi, la suprimarea lor, cum s-a intamplat in Franta, masura luata in 1781 de ministerul lui Turgot determinand disparitia temporara a corporatiilor. Dupa 1791, in valtoarea revolutiei vor aparea noi structuri economice, care vor sta la baza capitalismului modem. O reflectare a acestor transformari se afla in lucrarea economistului englez Adam Smith, Cercetari asupra naturii si cauzelor bogatiei natiunilor (1776). Situand in centrul analizei economice munca, dezvoltand idei precum diviziunea muncii ori libertatea comertului, el este, cum va observa Marx, primul economist modern al capitalismului biruitor.
Prapastia care s-a cascat intre un sistem politic considerat invechit (in Franta) si noua evolutie economica si sociala genereaza o criza de identitate a societatii vechiului regim. Ierarhia sociala nu mai este adaptata societatii. in toate domeniile se generalizeaza nevoia de reforma. Vehementa si cutezanta unor scrieri arata ca schimbarea este un imperativ: in domeniul politic {Scrisorile persane ale lui Montesquieu), in domeniul juridic (Voltaire), in relatiile sociale (Viata Marianei sau Insula sclavilor de Marivaux), iar la sfarsitul secolului, o piesa precum Nunta lui Figaro, de Beaumarchais, atesta fragilitatea stratificarilor sociale si chiar inadecvarea lor la contemporaneitate.
B. Contextul cultural
Daca in plan politic Franta este mult slabita, in plan cultural cunoaste o stralucire fara egal pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Chiar daca radacinile iluminismului (epoca Luminilor) trebuie cautate in Anglia din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, raspandirea lui in intreaga Europa se va datora infloririi lui in Franta. Secolul este marcat efectiv de cosmopolitism. Se vorbeste de afirmarea Omului mai presus de apartenenta individului la cutare ori cutare tara, de fiinta universala mai presus de individul particular. Iluminismul se afla la polul opus individualismului, de aceea, secolul urmator, cultivand ideile nationale si valoarea istorica drept elemente constitutive ale identitatii, va exprima o reactie hotarata fata de el. Cand Jose ph de Maistre afirma ca el a intalnit francezi, italieni, chinezi, iar nu Oameni, exprima fara ambiguitati tocmai respingerea universalitatii manifestate in iluminism. Iar aceasta se regaseste in toate domeniile - in politica, prin afirmarea identitatii drepturilor care decurg din natura omului; in filosofie, prin cautarea rationalitatii universale; in stiinta, prin efortul vizand cunoasterea enciclopedica.
Perioada iluminismului este dominata de reflectia filosofica, politica si morala. Marile lucrari din aceasta vreme sunt, inainte de toate, meditatii teoretice. insasi denumirea de iluminism (secolul Luminilor) da seama de setea de a cunoaste si a intelege. Iluminismul este critic, interogator, deschis inovatiilor. Ceea ce este dovedit si printr-un episod petrecut in secolul precedent, dar cu un puternic caracter de anticipare: cearta dintre antici si moderni. Dincolo de aspectele ei anecdotice, aceasta disputa ilustreaza mutatia la nivelul mentalitatii: imitarea modelelor, referirea la trecut nu mai sunt pe gustul oamenilor, inovatia devine un scop si o valoare si va conduce, prin acumularea unor experiente variate, la ideea de progres. Ideea continuitatii in schimbarea in bine a speciei umane se impune si ea se va regasi si la un filosof precum Kant. Aceasta idee este legata de stiinta, care nu mai este exclusiv sinonima cu matematica. incep a se impune modelele biologice, la savanti precum Buffon, Diderot, Maupertuis; in raport cu mecanicismul cartezian inca activ, prevaleaza empirismul englez sau doctrinele vitaliste care deriva din studierea organismelor vii. Unei stiinte statice ii urmeaza incercarea de a gandi natura intrinseca a miscarii si a schimbarii, de a da seama de viata-traire. Entuziasmul pentru stiinta este general: Voltaire il traduce in versuri pe Newton si se deda, impreuna cu prietena lui, Madame du Chatelet, deliciilor provocate de experientele de laborator, in timp ce Fontanelle, in promenade nocturne, ii povesteste marchizei sale despre pluralitatea lumilor, iar Diderot il aduce in scena pe doctorul Bordeu, iar Mademoiselle de Lespinasse (Visul lui d'Alembert) tine dizertatii savante despre generatia spontanee si originea vietii. in mod cu totul serios, in secolul al XVIII-lea se pune problema ca stiinta sa fie pusa in slujba stapanirii naturii. Orientarea tehnico-stiinpfica se precizeaza in cursul conceperii si redactarii Enciclopediei, in care sunt reunite cunoasterea teoretica si documentarea tehnica (faimoasele planse). Pentru prima data tehnica este studiata, valorificata si inaltata la un rang de apreciere care ii fusese pana atunci mai mult sau mai putin refuzata.
numinismul (1685-1789) |
||||||||||||||||||||||||
POLITICA |
CULTURA SI SOCIETATE |
OPERE |
||||||||||||||||||||||
1700-1715: sfarsitul |
1699: moare Racine |
1690: Locke, Eseu asupra |
||||||||||||||||||||||
domniei lui Ludovic XIV |
intelegerii. Tratat de |
|||||||||||||||||||||||
guvernare civila |
||||||||||||||||||||||||
1696: Prima editie a |
||||||||||||||||||||||||
Dictionarului istoric si |
||||||||||||||||||||||||
critic al lui Bayle |
||||||||||||||||||||||||
1709: Distrugerea Port- | ||||||||||||||||||||||||
Royal-ului | ||||||||||||||||||||||||
1715: Moare Ludovic XIV | ||||||||||||||||||||||||
incepe Regenta |
incepand din 1720: apar |
1721: Montesquieu, |
||||||||||||||||||||||
piesele lui Marivaux: |
Scrisori persane |
|||||||||||||||||||||||
. 1725: Insula sclavilor | ||||||||||||||||||||||||
. 1730: Jocul dragostei si al | ||||||||||||||||||||||||
intamplarii |
1734: Voltaire, Scrisori |
|||||||||||||||||||||||
filosofice |
||||||||||||||||||||||||
1740: incepe domnia lui | ||||||||||||||||||||||||
Frederic II al Prusiei |
1745-1747: incepe publicare |
i |
||||||||||||||||||||||
|
Enciclopediei | |||||||||||||||||||||||
1751: Primul volum din |
1748: Montesquieu, |
|||||||||||||||||||||||
Enciclopedie |
Spiritul legilor |
|||||||||||||||||||||||
1749: Diderot, Scrisoare |
||||||||||||||||||||||||
despre orbi |
||||||||||||||||||||||||
1749: Rousseau, Discurs |
|
|||||||||||||||||||||||
asupra stiintelor si artelor |
|
|||||||||||||||||||||||
1753: Discurs asupra |
|
|||||||||||||||||||||||
originii si fundamentului |
|
|||||||||||||||||||||||
inegalitatii |
|
|||||||||||||||||||||||
1755: moare Montesquieu |
|
|||||||||||||||||||||||
1756: Vbltaire, Eseu asupra |
|
|||||||||||||||||||||||
moravurilor |
|
|||||||||||||||||||||||
1758: Rousseau se desparte |
1758: Helvetius, Despre |
|
||||||||||||||||||||||
de enciclopedisti. Disputa |
spirit |
|
||||||||||||||||||||||
cu Diderot |
1759: Voltaire, Candid |
|
||||||||||||||||||||||
1761: Rousseau, Noua |
|
|||||||||||||||||||||||
Heloise |
|
|||||||||||||||||||||||
1762: se declanseaza |
1762: Rousseau, Emile, |
|
||||||||||||||||||||||
afacerea Calas |
Contractul social |
|
||||||||||||||||||||||
1766: afacerea cavalerului |
1769: Diderot, Visul |
|
||||||||||||||||||||||
de La Barre |
lui D'Alembert |
|
||||||||||||||||||||||
|
1766-1772: se definitiveaza |
|
||||||||||||||||||||||
Enciciopeaa. |
|
|||||||||||||||||||||||
1774: moare Ludovic XV |
1773: Diderot, Jacques, |
|
||||||||||||||||||||||
fatalistul |
|
|||||||||||||||||||||||
1775: Beaumarchais, |
|
|||||||||||||||||||||||
Barbierul din Sevilla |
|
|||||||||||||||||||||||
1778: mor Vbltaire si |
|
|||||||||||||||||||||||
Rousseau |
1781: Kant: Critica |
|
||||||||||||||||||||||
ratiunii pure |
|
|||||||||||||||||||||||
1782: Laclos, Legaturi |
|
|||||||||||||||||||||||
primejdioase |
|
|||||||||||||||||||||||
1784: moare Diderot |
|
|||||||||||||||||||||||
Beaumarchais, Nunta |
1788: Kant, Critica ratiunii |
|
||||||||||||||||||||||
Iui Figaro |
practice |
|
||||||||||||||||||||||
1789: Adunarea Starilor |
|
|||||||||||||||||||||||
Generale |
1791: Sade, Julieta sau |
1790: Kant, Critica facultatii |
|
|||||||||||||||||||||
nefericirile virtutii |
dejudecata |
|
||||||||||||||||||||||
1805: Diderot publica |
|
|||||||||||||||||||||||
Nepotul lui Rameau (pe |
|
|||||||||||||||||||||||
care incepuse sa o |
|
|||||||||||||||||||||||
redacteze incepand din |
|
|||||||||||||||||||||||
|