Partidele Politice si Garda de Fier

Partidele Politice si Garda de Fier

Odata declarat rege, Carol al II-lea tine un discurs in ceea ce priveste rolul pe care conducatorul statului urma sa il aiba in noul context politic. Discursul rostit lasa impresia ca regele era dispus sa schimbe sistemul politic din Romania. In acest sens articolul intitulat Inutilitatea partidelor, din gazeta "Apararea Nationala", face aprecieri considerabile in ceea ce priveste intentiile regelui: "Odata cu fireasca restabilire monarhica, problema parlamentarismului a luat o noua si definitiva intorsatura. Majestatea Sa, Carol al II-lea, n-a venit in tara de dragul nici unui partid politic si nici de dorul de a se face unealta vreunuia dintre ele. Initiativa Majestatii Sale ar merge chiar la desfiintarea partidelor daca interesele tarii vor cere aceasta. Desigur, noi nu avem decat sa ne bucuram de aceasta atitudine a Majestatii Sale fata de partide, caci am avut cinstea de a ne numara printre cei dintai care am contestat rolul parlamentului si am dovedit inutilitatea partidelor" . "Atingerea acestui obiectiv se va dovedi complicata, deoarece principalele partide politice i-au opus - direct sau indirect - o puternica rezistenta"

Pentru Partidul National - Liberal, intoarcerea lui Carol al II-lea reprezenta o lovitura puternica, doar se luptasera atata cu el inainte sa fie exilat. Acum, in fata faptului implinit, adica a Restauratiei, partidul a capitulat in fata regelui sau. "Pentru Vintila Bratianu, care dusese o lupta inversunata impotriva lui Carol, venise ceasul iesirii din scena politica, iar pentru partidul lui incepuse traversarea desertului" , insa aceasta lupta nu avea sa se incheie decat peste 8 ani.

"Un efect important al restauratiei a fost scindarea Partidului National - Liberal Exclus din partid, Gheorghe Bratianu a convocat pentru 15 iunie, Congresul general al Partidului National - Liberal, pentru a analiza situatia creata, [.] congresul l-a ales pe Gh. Bratianu in functia de presedinte al Partidului National - Liberal" . Un nou partid politic i-a astfel nastere pe scena politica romaneasca, care mai era numit si georgist de la numele lui Gheorghe George Bratianu. In Apelul catre tara din 22 iunie 1930, Gh. Bratianu spunea: "Un partid de ordine si de guvernamant poate duce o lupta cat de indarjita impotriva altui partid, impotriva oricarui guvern, el nu poate dusmani sau banui pe regele Romaniei. Trebuie sa spulberam orice urma de echivoc. Partidul National - Liberal, credincios adevaratelor traditii, trebuie sa paseasca cu fruntea sus la lumina zilei si sa reia legaturile sale normale si firesti cu purtatorul Coroanei"

La 9 iunie, regele il insarcineaza pe Iuliu Maniu sa formeze noul guvern, insa raspunsul acestuia a fost unul negativ. Motivele pentru care Maniu a luat aceasta decizie ne sunt explicate in ziarul "Dreptatea" din 13 iunie 1930: "Din cercuri autorizate aflam urmatoarele in legatura cu declinarea de catre d. Maniu a insarcinarii de a forma guvernul. D. Iuliu Maniu, cu totul devotat M.S. regelui Carol al II-lea, si noii ordine de lucruri intemeiate si cu concursul sau, nu putea sa primeasca inalta insarcinare cu care il onora M.S. regele, decat cu sincera multumire si inalta onoare. A declinat-o insa din doua motive, ambele de o egala importanta. Unul personal. De 15 ani, d. Maniu traieste cea mai grozava lupta si neintrerupta activitate politica, publica, fara cel mai mic repaus. De aici a urmat o serioasa zdruncinare a sanatatii sale, care pretinde un imediat repaus de cateva luni. Apoi, in momentul de fata, d-sa nu gaseste indispensabila prezenta sa in fruntea guvernului. Din contra. Acesta este al doilea motiv"

Refuzul lui Maniu nu avea in spate cu adevarat un caz medical, ci mai degraba el incearca sa il faca pe rege sa vada importanta Partidului National - Taranesc, iar pe de alta parte urmarea cu atentie reactia celorlalte partide politice. Decizia lui Maniu i-a convenit in prima faza regelui, care il insarcineaza pe generalul Constantin Prezan sa formeze un guvern de uniune nationala, lucru pe care acesta nu l-a reusit din cauza pretentiilor fiecarui partid politic in parte. Carol s-a vazut nevoit sa faca apel din nou la Iuliu Maniu.

Astfel, guvernul Maniu depune juramantul la 13 iunie 1930 in fata regelui, continuand astfel guvernarea Partidului National - Taranist, inceputa in noiembrie 1928. "Sentimentul general era acela ca presedintele Partidului National - Taranist a iesit victorios in confruntarea cu regele"

In urma decesului lui Vintila Bratianu, din 22 decembrie 1930, in functia de presedinte al Partidului National - Liberal a fost ales, asa cum era de asteptat, I.G. Duca. Discursul pe care Duca il poarta la data de 28 decembrie 1930, cu prilejul alegerii sale suna astfel: "Partidul National - Liberal sta cu hotarare astazi ca intotdeauna in slujba tarii si in slujba Coroanei[.] Partidul National - Liberal sta in slujba Coroanei cu devotamentul lui intreg si cu lealitatea cea mai desavarsit. Calauzit de aceste sentimente, el intelege sa ajute din toate puterile lui pe M.S. Carol al II-lea in greaua si inalta sa misiune"

Tot in aceasta perioada i-a nastere o organizatie care avea sa joace un rol din ce in ce mai important in ceea ce priveste situatia politica din tara: Legiunea Arhanghelului Mihail, sau Garda de Fier. "Putine partide sau miscari vor marca domnia lui Carol al II-lea la fel de mult ca aceasta miscare extremista, care a indoliat Romania anilor '30 si a inceputului anilor '40"

Cel care pune bazele acestei organizatii este Corneliu Zelea Codreanu, "un barbat frumos si inalt, cu o chica bogata de par negru si o fata sculptata , care atunci cand "intra intr-un sat, imbracat in alb din cap pana-n picioare, calare pe un cal alb, cu sabia intr-o mana si cu o icoana in cealalta, taranii ingenuncheau in fata lui, crezand ca il vad pe arhanghelul Mihail" . In 1929, in urma fuzionarii Legiunii Arhanghelului Mihail cu organizatia Fratii Crucii, care avea drept lider pe Mihail Stere, Liga lui Codreanu a devenit Garda de Fier. "Din acel moment antisemitismul iesea din paginile brosurilor si de pe bancile amfiteatrelor universitare pentru a intra pe taramul actiunii directe; Garda avea sa devina o miscare de masa ce va ameninta insesi fundamentele regatului"

Codreanu, un personaj carismatic de altfel, incepe inca din vara anului 1930 o campanie de promovare a ideilor Garzii de Fier, pentru a castiga simpatie si aderenti pentru organizatie. Inceputul avea sa aiba loc in Basarabia, un teren propice pentru Codreanu. In acest sens liderul Garzii de Fier "a adresat un manifest catre tineretul tarii, si un ordin de mars, prin care anunta trecerea Prutului prin sapte puncte, intre Cetatea Alba si Tighina, incepand cu 20 iulie"

"Deocamdata, aderenta la miscarea legionara era slaba, cea mai mare parte a celor nemultumiti de guvernarea national-taranista indreptandu-si sperantele spre Carol"

"Organizata intr-o maniera paramilitara, nutrindu-se din cultul mortii si mistica sefului, va adopta ritualuri si simboluri similare celor ale fascismului german si italian: cantece martiale, drapele proprii, salutul roman si camasile verzi"

Pentru Carol al II-lea, Legiunea avea sa reprezinte o provocare de la inceputul ei, pana la sfarsitul domniei regelui. Daca la inceput incerca o inregimentare a Garzii de Fier, acesta ajunge sa se angajeze intr-o lupta crunta impotriva ei. "Meritul sau este cu atat mai mare cu cat organizatia isi intinsese tentaculele in intreaga societate romaneasca a anilor '30. Mai mult, Codreanu a primit sprijin chiar din sanul guvernelor ce s-au succedat in acei ani la putere"

La 10 octombrie 1930, Alexandru Vaida-Voevod este schimbat din functia de ministru de interne. Cel care avea sa-i i-a locul a fost Ion Mihalache, acesta decide sa actioneze impotriva Garzii cu toate fortele posibile, mai ales ca in "ultimul timp, Legiunea Arhanghelului Mihail cunoscuse o evolutie ascendenta: daca in 1929 avea 40-50 de cuiburi, cu mai putin de 1000 de membrii, la sfarsitul anului 1930 ajunsese la 11 batalioane cu aproximativ 6000 de membrii" Dupa o campanie dusa impotriva legionarilor, la 2 ianuarie 1931, Consiliul de Ministrii adopta o decizie prin care "autorizeaza Ministerul de Interne sa impiedice functionarea si sa dizolve pe cale administrativa organizatiile si asociatiile cu caracter subversiv, care nu au personalitate juridica sau aprobarea autoritatilor competente"

Dupa un atentat asupra subsecretarului de stat de la Ministerul de Interne, pentru care Codreanu a fost acuzat de complicitate, insa achitat din cauza lipsei de probe, guvernul Maniu dizolva Garda de Fier la incitarea regelui.

Codreanu avea sa apeleze insa la un truc cu ajutorul caruia la 29 mai 1931 se prezinta la alegeri 17 gardisti, sub o noua sigla: Grupul Corneliu Codreanu. Nici unul dintre ei nu reuseste sa fie ales, insa "la alegerile partiale ce au avut loc cateva luni mai tarziu in Moldova, Codreanu si tatal lui au izbutit sa intre in Parlament" . "Succesul capitanului a incurajat miscarile de extrema dreapta" , acesta fiind si momentul in care Iorga incepe lupta cu aceasta organizatie care ameninta insesi institutiile statului

Nereusita de formare a guvernului de uniune nationala, nerealizat din cauza capriciilor partidelor politice, l-a facut pe Carol sa-si formeze o impresie puternica cu privire la rolul pe care il au acesti actori pe scena politica din tara, facandu-l sa isi doreasca sa le controleze incetul cu incetul.

Inca de la inceputul domniei sale, Carol, stia ce urmarea, era tot timpul nemultumit de activitatea guvernului, intervenind mereu in activitatea lui, criticand unii membrii ai executivului, ii sprijinea pe altii, incerca sa-si faca simtita puterea prin pozitionarea oamenilor sai in posturi cheie. "Stiuse si spusese intotdeauna ca va fi un rege ferm, puternic, adica autoritar. Inca din tinerete dispretuise politicianismul si urase instabilitatea provocata de razboiul dintre partide"

Primul guvern a durat pana la 14 octombrie, cand Iuliu Maniu si-a dat demisia din motive de sanatate, in realitate ceea ce vroia sa urmareasca Maniu prin gestul sau era de fapt un protest la adresa lui Carol, in ceea ce priveste intoarcerea Elenei Lupescu in tara, cu care Maniu nu era de acord.

Lui Maniu i-a urmat guvernul Mironescu. Gh. Gh. Mironescu era caracterizat de catre Nicolae Iorga ca fiind: Om cult si bogat, de maniere moldovenesti alese, profesor la Facultatea de Drept din Bucureasti [.] fara pretentii, stie sa lucreze cu instinct al realitatilor, care nu se pot ignora si nu trebuie bruscate [.] care stie mai mult decat seful sau ardelean [Maniu] si se poate strecura acolo unde acesta, nemesul bihorean, se loveste de piatra cu o frunte, adevarat mai tare decat piatra" . Cu toate aceste calitati pe care Iorga i le atribuie lui Mironescu, el nu reuseste sa aiba o guvernare cu multe impliniri, mai ales ca perioada petrecuta de acest cabinet la guvernare a fost una de scurta durata, in conditiile in care tara se confrunta cu probleme economice grave, statul neputand sa-si plateasca datoriile catre populatie, iar pe de alta parte autoritatea lui Mironescu in Partidul National - Taranesc nu se putea compara cu a lui Maniu. "Unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai regelui Carol al II-lea si membru in guvern aprecia ca, in fapt, acesta reprezenta o incercare nereusita de a prelungi un regim mort, deoarece era limpede ca autoritatea lui Mironescu in Partidul National - Taranesc era minima" . La 4 aprilie 1931, Mironescu demisiona si el.

Dupa o incercare nereusita de formare a guvernului in jurul lui Nicolae Titulescu, Carol, impune la 8 aprilie un guvern Iorga - Argetoianu - Manoilescu, in care portofoliul Afacerilor Externe ii este incredintat lui Titulescu. Tot Titulescu este cel care ii propune regelui la 14 noiembrie 1932 sa consolideze Parlamentul. Raspunsul acestuia a venit repede, si venea sa sublinieze jocul pe care Carol il punea in scena: Legea actuala imi da posibilitatea sa aleg ce guvern vreau. Caci asta este. traim in Romania! Am, deci, un bun instrument in mana"

"Exasperate de instabilitatea guvernamentala, o serie de personalitati importante de toate culorile politice il presau pe suveran sa preia definitiv conducerea statului si sa se impuna peste capul partidelor" . Aceste personalitati erau gata sa sacrifice democratia in numele eficientei executivului, satule de conflictele interminabile dintre partide, grupuri si oameni politici, care astfel amanau rezolvarea problemelor de pe ordinea de zi.

Desi dezordinea cu care se confrunta tara din punct de vedere politic, scotea in evidenta un climat de confuzie politica, la care si regele contribuia prin dorinta sa de a stii totul, de a controla totul, imaginea pe care dinastia o avea in aceasta perioada atinsese cote fara precedent.

Inca de pe acum, tocmai datorita aceste instabilitati, opinia publica credea ca singurul in masura sa salveze tara este regele, in timp ideea de suspendare a partidelor politice si sporirea rolului armatei prindea contur in mintea cetateanului de rand. De altfel chiar regele spunea ca dorea sa nu fie la cheremul partidelor, el numind ministrii care il reprezinta. "Dupa cum spusese de nenumarate ori, voia sa guverneze, nu sa domneasca"

La 18 aprilie 1931, Iorga i-a prima masura dupa ce devine seful guvernului, ea a constat in a "interzice preotimii sa primeasca juraminte de credinta din partea persoanelor ce erau membre ale unei organizatii politice; viza, de fapt, sa puna capat ceremoniilor religioase de binecuvantare a adeptilor Garzii, organizate cu ocazia intrarii acestora in randurile ei .

La alegerile legislative din 17 iulie 1932, desi Iorga obtinuse votul Consiliului de Ministri pentru suprimarea Grupului Codreanu, liderul Garzii reactioneaza prin formarea unor structuri, cu ajutorul carora va obtine 5 locuri in Parlament. Legiunea incepea deja sa joace un rol important pe scena politica a Romaniei, era timpul ca oamenii importanti din tara sa reactioneze, astfel Iorga, Titulescu, Duca si Calinescu incep lupta contra legionarilor.

Un nou guvern avea sa se formeze in jurul lui Alexandru Vaida-Voevod, insa acest guvern era primit cu ostilitate de partidele de opozitie, deoarece taranistii erau considerati principalii vinovati pentru situatia grava in care se gasea Romania.

"Parlamentul a fost dizolvat prin decretul regal din 12 iunie 1932, fara ca guvernul sa fi cerut votul de incredere al acestuia, asa cum cerea Constitutia" , noi alegeri trebuind sa aiba loc pe 17 iulie 1932.

In urma alegerilor, Partidul National - Taranist castiga "in extremis" alegerile, adica reuseste sa depaseasca pragul de 40% din voturi care trebuiau obtinute, in timp ce Partidul National - Liberal al lui I.G. Duca ramane cel mai important partid de opozitie.

In urma alegerilor urma sa se formeze un guvern national - taranist, guvernul Alexandru Vaida-Voevod, care depune juramantul la 11 august 1932. "Pentru a face fata dificultatilor financiare, guvernul a decis sa introduca noi restrictii in privinta afacerilor cu devize. Criza economica isi continua mersul ei devastator"

Alexandru Vaida-Voevod, care incetul cu incetul devine un simpatizant al Garzii de Fier, ajuta aceasta organizatie in atitudinea sa anticomunista, "presedintele Consiliului de Ministrii a decis sa incurajeze miscarea de extrema dreapta, pentru a intari curentul anticomunist. Vaida avea sa scrie: Ajunsesem cu capitanul intr-o relatie paterna, incat nu se sfia sa-mi faca marturisiri, nici sa primeasca o subventie pentru caminul lor din Iasi" Aceasta atitudine a lui Vaida-Voevod fata de legionarii, a facut ca organizatia sa cunoasca o si mai mare consolidare si o extindere organizatorica.

Pe de alta parte Armand Calinescu ordona la 29 aprilie 1933 "ca organele de politie si jandarmerie sa perchezitioneze toate sediile organizatiilor legionare, sa confiste toate publicatiile, manifestele si ziarele raspandite de aceste organizatii si sa trimita la urma pe propagandistii si agitatorii straini de localitate care ar incerca sa recruteze aderenti la organizatiile mentionate"

Legionarii incep si ei sa ia atitudine, astfel se formeaza asa numitele echipe ale mortii, alcatuite din legionari curajosi si gata oricand de orice sacrificiu pentru binele Legiunii.

Atitudinea lui Alexandru Vaida-Voevod fata de Garda de Fier il nemultumeste pe rege, care cere la 7 decembrie 1933 demisia guvernului condus de acesta, in ciuda faptului ca trebuia sa faca apel la serviciile lui I.G. Duca si la liberalii sai. Prima masura pe care guvernul Duca o ia este un nou decret pentru dizolvarea Garzii, prin care se dorea impiedicarea legionarilor de a participa la alegerile din 20 decembrie. Desi, "Garda de Fier pregatise liste de candidati in 68 din cele 71 de judete. Corneliu Zelea Codreanu le cerea legionarilor sa fie gata de moarte" precizand: "In lupta care se deschide nici unul intre noi nu vom permite pozitia lasa de a supravietui unei striviri nedrepte si infame a Garzii de Fier

Pentru prima data de cand se incearca impiedicare activitatii Garzii de Fier, masurile luate nu au mai constat doar in suprimarea organizatiei, ci s-au facut arestari, s-au inchis sediile ei si a fost ridicata arhiva legionara.

"Carol al II-lea si-a dat consimtamantul pentru dizolvarea Garzii de Fier, ba a si insistat in acest sens, deoarece, in campania lor impotriva guvernului Duca, legionarii nu ezitasera sa atace camarila, inclusiv pe Elena Lupescu"

Abia acum incepe cu adevarat ciocnirea dintre fortele statului si Garda de Fier, iar prima victima a cazut tocmai primul-ministru Duca, in seara zilei de 29 decembrie acesta este ucis pe peronul garii din Sinaia de trei focuri de revolver, trase de trei gardisti.

In urma asasinatului lui Duca sunt facute numeroase arestari, iar la 21 martie 1934 este deschis la Bucuresti asa numitul proces al nicadorilor, in urma caruia cei trei asasini ai lui Duca au fost condamnati la inchisoare pe viata, dar complicii lor, inclusiv Codreanu au fost achitati. Dupa asasinarea lui Duca masuri importante au fost luate impotriva Garzii, aproximativ doua mii de legionari au fost arestati, lucru care nu i-a perturbat prea mult pe gardisti, acestia continuandu-si misiunea pe care o aveau.

"In perioada ce a urmat, Carol a incercat mai intai sa controleze si sa canalizeze Garda. A ajuns pana la punctul sa fie aclamat, la 29 aprilie 1934, de o manifestatie a studentilor fascisti pe care o urmarea din balconul Palatului Regal" , ba mai mult cu ocazia congresului studentilor ce avea loc in Transilvania, puterea a pus la dispozitia participantilor un tren.

In anul 1935, Garda sufera o reorganizare sub denumirea de Totul pentru Tara, iar in anii ce urmeaza tot mai multe actiuni, precum asasinatul lui Mihail Stere, unul dintre sefii ei care intra in conflict cu Codreanu, au loc. Oamenii politici importanti ai vremii care sunt impotriva acestei organizatii primesc scrisori de amenintare, iar in 1936 chiar se zvonea ca se organiza un puci legionar.

Desi guvernul incerca sa scoata din joc Garda si pe liderii acesteia, prin arestarea lor, tribunale ii eliberau din diferite motive, permitandu-le acestora sa isi continue planurile pentru acapararea puterii.

"Miscarea Legionara devenea tot mai greu de tinut in frau de Guvern si de Carol al II-lea" . Garda de Fier isi arata pentru prima data cu adevarat puterea de care dispune in ianuarie 1937, cu ocazia mortii legionarilor Mota si Marin, pe frontul spaniol. Acum este momentul in care oamenii politici realizeaza cat de mult sunt apreciati legionarii in societate si forta armata de care dispun acestia. In anul 1938, Garda ajunge la apogeul puterii sale, ideile acestei organizatii nu ating numai oamenii de rand, ci si mari intelectuali, scriitori si artisti.

In aceasta perioada are loc lupta dintre Armand Calinescu si Garda de Fier. Simtind ca daca nu sunt luate masuri serioase impotriva acestei miscari, tara avea sa sufere transformari mari, prin apropierea de Germania, dar si datorita faptului ca amenintarile legionarilor deveneau din ce in ce mai frecvente, Calinescu simtindu-se amenintat, propune lichidarea Garzii si arestarea lui Codreanu. Pretextul ideal i l-a oferit chiar Codreanu prin scrisoarea pe care i-o trimite lui Nicolae Iorga.

La 16 aprilie, Codreanu este arestat si condamnat la 6 luni de inchisoare pentru ultraj, dar in urma procesului care incepe pe 23 mai, acesta mai primeste alte cateva condamnari: zece ani de munca fortata si trei ani de decadere din drepturile civile.

"Convins ca prima tinta trebuia sa fie creierul miscarii si statul ei major, Calinescu n-a ezitat nici o clipa sa ordoneze, fara al informa insa pe suveran, asasinarea lui Codreanu si a treisprezece dintre camarazii lui - cei trei asasini ai lui Duca si cei zece ucigasi ai lui Stelescu ". Presupusul plan este pus in scena in noaptea de 29 spre 30 noiembrie, cand cei paisprezece sunt ucisi in padurea dintre Ploiesti si Capitala, pretextul fiind acela ca legionarii condamnati ar fi incercat sa evadeze, in consecinta jandarmii au deschis focul ucigandu-i pe toti. "Fortele democratice romanesti si populatia de origine evreiasca au primit cu satisfactie anuntul referitor la evenimentul din 29-30 noiembrie" , spre deosebire de rege, care vedea in cele intamplate o catastrofa, mai ales ca Hitler avea sa afle.

Este interesant de urmarit modul in care Garda de Fier, in ciuda piedicilor puse atat de guvern cat si de diferiti oameni politic, a reusit sa adune atata simpatie din partea populatiei, o simpatie care s-a materializat in voturi din ce in ce mai multe, culminand cu campania electorala din 1937.

Evolutia partidelor politice din 1930 pana la alegerile din 1937, avea sa ajute legionarii in dorinta lor de acaparare a puterii politice, mai ales datorita conflictelor interne si a scindarilor care iau nastere in sanul partidelor politice importante ale tarii.

Astfel, dupa 5 ani de opozitie a Partidului National - Liberal, acesta revine la guvernare, insa este primit cu ostilitate de catre toate partidele politice. Alexandru Averescu, presedintele Partidului Poporului, declara ca: "Guvernul a luat nastere dintr-un concurs de circumstante misterioase, care se prezinta azi ca o enigma si care cred ca-i va fi fatal atunci cand se va izbuti a se descifra enigma" , in timp ce Gheorghe I. Bratianu afirma despre guvern ca "nu reprezinta o carmuire national-liberala; este cel mult vorba de guvernul unei camarile care instraineaza pe rege de nazuintele si de nadejdile acestei natiuni, de un guvern al robirii economice si al amenintarii straine"

"Dintre partidele de opozitie, cea mai spectaculoasa evolutie a cunoscut-o Partidul National - Taranesc" . In lupta cu fortele oculte, partidul l-a ales ca nou lider pe Ion Mihalache, in urma refuzului lui Iuliu Maniu. Prima chestiune pe care Mihalache a abordat-o a fost reorganizarea partidului, adoptarea unui nou program si revitalizarea ideologiei taraniste.

Partidul Poporului "si-a axat propaganda electorala pe criticarea camarilei regale, [.] in timp ce Uniunea Agrara, Partidul National - Agrar si Partidul National - Democrat se pronuntau pentru sporirea prestigiului monarhiei si condamnau campania anticamarilista dusa de alte partide si de unii oameni politici"

La randul ei Garda de Fier a depus si ea liste in cele 68 din cele 71 de judete ale Romaniei, insa Duca era hotarat sa impiedice campania legionarilor, lucru care a adus cu sine violente in randul societatii civile, mai ales dupa decretul pentru dizolvarea ei.

Astfel, alegerile din decembrie 1933, s-au inregistrat urmatoarele rezultate

Alegerile aveau sa fie vehement contestate. Ziarul "Dreptatea" caracteriza alegerile ca fiind o sinistra comedie, caracterizata printr-un dezmat electoral fara pereche, prin dezlantuirea unui regim de teroare, abuz si frauda"

In urma asasinarii lui Duca, in functia de presedinte al Consiliului de Ministrii a fost numit dr. Constantin Angelescu, la data de 30 decembrie 1933.

"La inceputul anului 1934 s-au produs importante mutatii politice, care au influentat evolutia Romaniei pentru o lunga perioada de timp" , regele profitand de situatia complicata si confuza din diferite partide incearca sa gaseasca o formula potrivita pentru planurile sale politice. Astfel, la 3 ianuarie 1934 se formeaza guvernul Tatarescu, care desi la inceput parea unul provizoriu, presa preconizand decaderea acestuia dupa numai o luna, avea sa dureze o perioada de patru ani.

Dupa o perioada agitata atat pe plan politic, cat si social, timp in care regele a fost nevoit sa faca o serie de compromisuri si cedari in ceea ce priveste familia regala, "in toamna anului 1937 se implineau patru ani de guvernare liberala, astfel ca problema succesiunii preocupa toate fortele politice. Dar, de aceasta data, succesiunea nu viza doar un guvern, ci o intreaga evolutie inregistrata pe parcursul mai multor ani, poate chiar de la 1918"