Miscarea legionara - exilul continua, 1954-1989

MISCAREA LEGIONARA - EXILUL CONTINUA, 1954-1989

Organizarea Miscarii

Liviu Valenas.: - In Exil, concret, cu ce s'a ales Miscarea Legionara in urma colaborarii cu organele militare franceze, americane si britanice ?

Mircea Dimitriu.: - Noi nu am tras nici un folos, in afara de acela ca am fost activi si fiecare legionar a fost mandru ca Miscarea nu este moarta !

L.V.: - Cu alte cuvinte d-le Dimitriu, in 1954 ati fost trecut 'in rezerva' ?

M.D.: - Sigur ca da ! Nu mai aveam utilitate si in plus si eu ma gandeam ce o sa fac la batranete, daca nu am nici o pensie ? Nemaifiind nimic de facut, in afara de scris articole si carti legionare, m'am angajat intr'un serviciu 'civil'. Am lucrat mai intai, in Germania, intr'o fabrica de aparate de radio, pe urma m'am angajat la o fabrica de masini unelte, unde am raspuns de programarea ciclului de lucru si pe urma m'am transferat in sectia care facea schemele electrice pentru conducerea hidraulica a masinilor. Dupa 19 ani de lucru, am iesit la pensie din aceasta fabrica, acum 21 de ani

L.V.: - Ce actiuni a mai intreprins totusi Miscarea Legionara impotriva regimului comunist, din 1954 si pana in 1989 (o perioada de exact 35 de ani), cand a fost rasturnat de la putere Nicolae Ceausescu ?

M.D.: - Eu personal, in aceasta perioada de 35 de ani, am lucrat, pana in 1978. Dupa ce am iesit la pensie, Horia Sima m'a insarcinat cu Secretariatul General al Miscarii Legionare din afara, din Exil. Asta s'a intamplat in Iulie 1985.

L.V.: - Aceasta functie, concret, in ce consta ?

M.D.: - Prima atributie desemnata de aceasta functie era de a-i tine impreuna pe legionarii din Exil, imprastiati pe patru continente. In calitate de secretar general, aveam in subordine vice-secretari generali, unul raspundea pentru America de Nord, unul raspundea de America de Sud, unul raspundea pentru Australia, iar altul raspundea de Europa. Eu trebuia sa raspund la toate problemele pe care le ridica unul sau altul, pe glob. Trebuie sa spun ca multe din atributiile mele erau facute de Horia Sima, in special redactarea de scrisori. Insa dupa ce a murit el, in 1993, aceasta munca am trebuit sa mi-o asum integral

L.V.: - Cine finanta aceasta munca de secretariat general, expedierea corespondentei de pilda ?

M.D.: - La noi in Miscare este un obicei instaurat de Capitan, fiecare legionar trebuie sa dea o

contributie pentru Legiune, cat de mica, dar trebuie sa dea o contributie lunara. In felul acesta, am avut si avem un mic capital intotdeauna, pentru buna functionare a Legiunii, inclusiv Secretariatul General. Casieria Generala a Legiunii pune la dispozitia Secretariatului General un mic buget lunar.

L.V.: - Cine este in prezent casierul Miscarii Legionare ?

M.D.: - Marin Barbulescu.

L.V.: - Cati legionari sunt acum in viata, in Exil ?

M.D.: - Acum mai traiesc in jur de 150 de legionari in tot Exilul. Vorbesc de legionarii credinciosi lui Horia Sima, care au ramas deci pe 'Linia Horia Sima'. Cu ceilalti nu avem niciun fel de contact. Avem probleme cate odata si cu acesti 150 de legionari, unul are vreo 'idee', altul vreo nemultumire, altuia i se pare ca este nedreptatit. Toti acesti camarazi imi scriu, iar eu sunt ocupat permanent cu scrisorile. Dupa moartea lui Horia Sima, la 24 Mai 1993, pana'n August 1993, am trebuit sa girez singur problemele Miscarii. In August 1993 s'au intrunit vice-secretarii generali si sefii de garnizoana, care au desemnat un Grup de Comanda. V'am vorbit de fapt, la inceputul discutiei noastre, despre componenta acestui grup, din el fac parte patru persoane, Dumitru Cretu, Filon Verca, Faust Bradescu si subsemnatul.

Rapirea lui Traian Puiu

L.V.: - In perioada 1954-1989, Miscarea Legionara s'a rezumat doar sa scrie articole si carti ?

M.D.: - In aceasta perioadaa a aparut si marele conflict cu dizidentii din Miscarea Legionara.

L.V.: - In ce an a aparut acest conflict si cine este principalul 'vinovat' ?

M.D.: - Dizidenta care aparuse in lagarele de internare din Germania si continuata la Viena, s'a amplificat prin plecarea lui Vasile Iasinschi de langa Horia Sima. Au mai plecat si alti legionari, mai putin insemnati. Acest lucru a produs o oarecare tulburare, care a mai marit numarul dizidentilor. Acestia, s'au adunat si au luat tot fel de 'hotariri' aberante (mai fusesera astfel de 'hotariri' si in trecut), l-au 'exclus' de pilda pe Horia Sima din Miscare !?? Aceasta 'hotarire' nu a avut nici un efect asupra legionarilor

L.V.: - Un efect tot au avut aceste dizidente, au reusit sa scindeze Miscarea Legionara in doua

M.D.: - Da, este adevarat, numai ca partea a doua era foarte mica Ceea ce au reusit acesti dizidenti, a fost ca dupa Revolutia din Decembrie 1989 din tara, au transplantat dizidenta si in Romania (ei fiind primii care au venit in tara, dupa Decembrie 1989). Bineinteles, acolo au fost ajutati si de Securitate si apoi de SRI. Securitatea avea deja implantati agenti printre dizidentii Miscarii din Exil. Unul din dizidenti care a fost agent al Securitatii si cu vechi state de serviciu (inca din 1948 !) a fost Petre Valimareanu. El tinea legatura cu Ambasada Romaniei din Viena, prin intermediul unei agente a ambasadei, o romanca casatorita cu un ungur, iar Valimareanu locuia cu lunile la aceasta agenta. Petre Valimareanu mai avea in jurul sau si doi 'mexicani', agenti si ei ai Ambasadei Romaniei din Viena, care contribuisera, mai tarziu, la rapirea lui Traian Puiu. Acestia doi, macedoneni de origine, dizidenti inca de pe timpul guvernului dela Viena, se numeau Atanasie Cunia si Dumitru (Tache) Varduli.

L.V.: - Ce s'a intamplat concret in 'cazul Traian Puiu' ?

M.D.: - Concret nu stim ! Atata stim, ca el a comunicat Exilului, ca a fost vandut Securitatii de Atanasie Cunia si de Tache Varduli !

L.V.: - Dar de unde a disparut Traian Puiu ?

M.D.: - Din Viena, dela propria locuinta. El traia, urmand sa se casatoreasca, cu o austriaca. A fost chemat jos, de la etajul de unde locuia, de cineva, a coborat in strada si nu s'a mai intors ! Cand prietena lui Traian Puiu a venit dela serviciu, a gasit usa apartamentului deschisa, iar toate hartiile si lucrurile lui Traian Puiu din casa erau rascolite, lipsea legitimatia (Ausweisul) si pasaportul lui. Deci cineva facuse o perchizitie in toata regula.

L.V.: - Cu ce a fost transportat in Romania, cu un vapor pe Dunare ?

M.D.: - Asa am crezut si noi. Ulterior insa, citind relatarile lui Pacepa, publicate intr'o carte de a sa, rezulta ca a fost dus cu o masina cu fund dublu. O masina a Ambasadei Romane din Viena, special construita in asa fel incat sa aiba un spatiu unde putea sa incapa un om. Probabil, drogat si inchis in acest spatiu minuscul, a fost transportat clandestin pana in Romania.

L.V. : - La Bucuresti odata transportat, ce s'a intamplat cu Traian Puiu ?

M.D.: - A fost bagat in puscarie, nu stiu daca a fost si condamnat si fortat sa scrie la revista de propaganda comunista pentru Exil, 'GLASUL PATRIEI', cateva articole in care lauda regimul, cerea legionarilor sa se reintoarca in tara, le cerea sa devina 'patrioti' etc.

L.V.: - Probabil ca sa mearga si ei la puscarie

M.D.: - Da, desigur In 1964, cand a fost gratierea pentru detinutii politici, Traian Puiu a reusit sa trimita in afara stirea, ca a fost atras in cursa de acesti doi legionari dizidenti, Atanasie Cunia si TacheVarduli, care l-au vandut Securitatii. Traian Puiu a trait in continuare in Romania pana acum 5-6 ani, cand a murit.

Atacarea Legatiei Romaniei din Berna

L.V.: - O alta actiune neelucidata in totalitate nici pana in prezent, a fost atacarea Legatiei Romaniei de la Berna, in noaptea de 4 spre 5 Februarie 1955, de un comando romanesc, condus de Oliviu Beldeanu. Acest comando, dupa ce a impuscat si un securist (soferul legatiei, plutonierul de Securitate Aurel Setu), a reusit sa ocupe legatia si sa puna mana pe toate documentele secrete, care se aflau in cladire. Cine a stat in spatele acestei actiuni ? A stat Miscarea Legionara, asa cum a acuzat-o initial Securitatea ?

M.D.: - Este cu totul si cu totul fals ! Nu am auzit niciodata de persoanele implicate in aceasta afacere, care de fapt au fost judecate ulterior de autoritatile elvetiene. Nu am auzit nici de Oliviu Beldeanu. Cert este ca acesta nu a fost niciodata legionar. Am aflat ulterior ca preotul Vasile Zapartan a avut contact cu ei. Cine i-a pus sa faca treaba, care au facut-o si care a fost un esec total, nu stim nici pana in ziua de astazi

L.V.: - Actiunea de fapt in ce a constat ?

M.D: - Au intrat cu forta in cladirea legatiei Romaniei comuniste, au tras cateva focuri de revolver, au omorit un securist si au pus stapanire, o perioada scurta, cateva ore, pe cladirea legatiei

L.V.: - Daca Miscarea Legionara nu are nimic de a face cu aceasta actiune, cine sunt atunci autorii ei ?

M.D.: - Dupa cum v-am spus, eu nu cunosc decat ca atacatorii au avut contact cu preotul Vasile Zapartan. Dar preotul Zapartan nu era legionar, nu a fost niciodata legionar, noi am colaborat cu el exclusiv pe linia asistentei spirituale, duhovnicesti, iar la Salzburg si pentru asistenta materiala acordata refugiatilor romani. Deci noi nu am stiut cine erau 'patronii' acestei actiuni de la Berna si nu stim nici in prezent.

L.V.: - Ca fapt istoric divers, regimul comunist al lui Dej, l-a trimis pe Octavian Paler () ca ziarist la procesul 'teroristilor' romani care au atacat Ambasada Romaniei din Berna, proces desfasurat in Elvetia. Octavian Paler primise sarcina precisa, sa-i infiereze pe 'teroristi'cat mai mult in corespondentele sale de presa Dupa atacarea Legatiei Romaniei din Berna, ziarul 'Scinteia', publica la loc de frunte ('autorul' 'articolului' era O. Paler ?) : 'Obladuirea de catre o serie de guverne din occident a tradatorilor de tara care s'au facut vinovati de crime impotriva poporului nostru, este o expresie a politicii agresive, razboinice, duse de cercurile imperialiste. Acesti tradatori de tara sunt stipendiatii faimoaselor fonduri pe care guvernul SUA le pune la dispozitie cu atata cinism in slujba actiunilor criminale indreptate impotriva tarilor democrate. Din randul lor sunt recrutati spionii si diversionistii-elevi scolilor criminale organizate de serviciile de spionaj ale tarilor imperialiste. Dintre ei sunt selectionati banditii parasutati pe teritoriul tarilor democrate Dintre ei au fost alesi si ucigasii care au atacat legatia romana din Berna'. Fraza referitoare la 'banditii parasutati', este o referire, este drept indirecta, la Miscarea Legionara. Cu toate acestea, Securitatea a sfarsit prin a incrimina (in legatura cu actiunea din Berna) Comitetul National Roman, prin filiala sa din Franta

M.D.: - Cred ca Securitatea nu stie nici pana in prezent cine a stat in spatele comandoului, care a atacat Legatia Romaniei din Berna, pe data de 4-5 Februarie 1955. Repet, noi nu am avut absolut nici o legatura cu aceasta actiune, mai mult chiar, nici noi nu stim, pana in ziua de astazi, cine a comandat si a pregatit acest atac.

L.V.: - Atacul asupra Legatiei Romaniei din Berna a avut totusi un mare merit, prin publicitatea mare care s'a facut in mass media din Occident in legatura cu acest caz, opinia publica din Occident a aflat in fine ca in Romania exista un sistem represiv, bolsevic, ca sute de mii de oameni stau pe nedrept dupa gratii, ca nu exista nici un respect pentru drepturile omului Ulterior, statul roman comunist a demonstrat inca odata ca este un stat terorist, printr-o operatiune montata in comun cu STASI, Securitatea l-a rapit pe Oliviu Beldeanu, din Berlinul Occidental, in 1956 si l-a 'repatriat' cu forta in Romania. Oliviu Beldeanu a fost judecat sumar si impuscat in 1958, dar intre timp Securitatea 'descoperise' ca nu era legionar, ci membru al Partidului National Taranesc

Moartea preotului Vasile Zapartan

L.V.: - Revenind la preotul Vasile Zapartan, generalul Ion Mihai Pacepa, afirma, intr'o carte scrisa de el, 'Ca preotul Vasile Zapartan a fost asasinat de Securitate, prin montarea unui accident de circulatie' Este adevarata aceasta versiune ? In fond cum a murit preotul Zapartan ?

M.D.: - Nu am descoperit cum l-ar fi putut asasina Securitatea pe preotul Zapartan. El a murit, mai mult decat probabil, in urma unui atac de cord pe cand conducea masina, pe autostrada Nürnberg-München. Era pe data de 5 August 1976. Preotul Zapartan se afla in masina cu un legionar, Dumitru Leonties, din München si cu doua romance care cerusera azil politic in centrul de triere de la Zirndorf, de langa Nürnberg. Dela Zirndorf, preotul Zapartan, Dumitru Leonties si cele doua romance, s'au dus, cu masina condusa de preotul Zapartan, spre München. Pe autostrada Nürnberg-München au oprit la un motel, au luat o masa si au plecat mai departe, cu masina (marca Audi 80) preotului Zapartan. Mergand cu viteza mare, au intrat la un moment dat intr'un copac, care era singurul pe marginea autostrazii, cat se vedea cu ochii ! Ma intreb, cum ar fi reusit Securitatea sa-l faca pe preotul Zapartan sa intre in singurul copac de pe marginea autostrazii, singurul existent pe o raza de cativa kilometri ? Ar fi fost oricum extrem de greu sa fie planificata o astfel de crima, in aceste circumstante. Dar exclus nu este, daca in fiecare motel de pe traseul Nürnberg-München ar fi fost plasat un agent al Securitatii. La urma urmelor Securitatea a fost si este in stare de orice. Impreuna cu preotul Vasile Zapartan a murit si camaradul Dumitru Leonties, iar cele doua romance au fost grav ranite. Deci cade si ipoteza ca cele doua femei din Romania ar fi montat accidentul, caci erau sa moara si ele. Au stat in final o perioada buna in spital.

L.V.: - Ce s'a intamplat ulterior cu cele doua femei, venite din Romania, aflate in masina preotului Zapartan ? Unde se afla ele acum, cu ce se ocupa ?

M.D.: - Nu am date despre ele, nu stiu unde se afla, nu stiu cu ce s'au ocupat in continuare.

L.V.: - Poate nu ar fi lipsit de interes sa existe date despre ce au facut ele dupa acest accident Prin acest accident din 1976, oricum au murit doua persoane extrem de incomode pentru regimul comunist al lui Ceausescu, asa ca cele spuse de generalul Pacepa, nu pot fi respinse aprioric, cel putin aceasta este parerea mea

Sciziunea se accentueaza

L.V.: - Legionarii deveniti dizidenti fata de Horia Sima, ce au mai facut in continuare ?

M.D.: - Au publicat si ei diverse carti si articole, dar nu in numar mare. Exceptie face Palaghita, care a publicat in 1951, la Buenos Aires, cartea lui 'Istoria Miscarii Legionare', la care au contribuit Garneata si Papanace. Papanace a publicat si el o carte, 'Fara Capitan', alta de evocari si inca una, un studiu de fapt, despre romanii din Pind, de unde era originara familia sa. Au mai scos o revista facuta de Valimareanu, 'Vatra', care nu se ocupa, nu avea alt profil, decat injurii la adresa lui Horia Sima. Revista lui Valimareanu aparea la inceput in Italia, apoi la Freiburg in Germania. La aceasta revista, mai colabora sub pseudonim, Nicolae Iliescu din Statele Unite, care ulterior a fost desemnat ca seful dizidentilor.

L.V.: - Mai este si acum in aceasta functie ?

M.D.: - Incetul cu incetul 'recunoasterea' sa a inceput sa se subtieze, pentru foarte probabilul

motiv ca este francmason si pentru faptul ca a colaborat permanent la o asociatie din Statele Unite, ARA ('Academia Romano-Americana') unde erau si sunt in continuare o multime de agenti comunisti si francmasoni

L.V.: - In Romania acest conflict intre legionari era perceput ca un conflict intre 'codrenisti si 'simisti', este corecta aceasta perceptie ?

M.D.: - Este complet fals ! Nu are nimic de-a face cu Codreanu, in fond 'simistii' sunt si ei 'codrenisti' ! Este o inventie a doctorului Serban Milcoveanu, acest 'conflict' intre 'codrenisti' si 'simisti', pentru a legitima intr'un fel pe dizidenti Cand a lansat aceasta aberatie, Milcoveanu s'a bazat pe relatiile foarte bune pe care le avea cu familia Codreanu. Aceste relatii l-au si determinat pe Milcoveanu sa spuna ca este 'codrenist'

L.V.: - Dizidentii care 'defilau' cu Codreanu, ce au vrut sa spuna, ca Horia Sima nu este la inaltimea lui Codreanu ?

M.D.: - Nu acesta este adevarul ! Dizidentii nu au afirmat aceasta aberatie, ci numai o ramura dizidenta, a lui Serban Milcoveanu, care este dovedit ca a fost agent al Securitatii si care nu este acceptat nici macar de ceilalti dizidenti. Pot intari aceasta afirmatie, printr'un denunt, un fel de nota informativa, facuta la Borsec la 24 Februarie 1964, in care Serban Milcoveanu il denunta colonelului Enoiu, seful anchetelor politice din MAI, pe preotul legionar Ion Dumitrescu-Borsa. Mentionez ca doctorul Milcoveanu a recunoscut autenticitatea (deci si-a recunoscut paternitatea denuntului) acestui act, dar a incercat sa-l justifice ulterior prin presiunile morale la care a fost supus Voi reproduce acum aceasta scrisoare de denunt :

'Tovarasului Colonel Enoiu, seful anchetelor politice, In conformitate cu interpretarea care poate fi data culpei, de 'omisune de denunt', din Codul nostru penal, imi permit a va aduce la cunostinta urmatoarele fapte : Dela 25 Maiu 1964 nu mai am serviciu la Circumscriptia sanitara 93 din Policlinica Bradului, raionul Tudor Vladimirescu Bucuresti si sunt detasat de M.S.P.S. ca medic balneolog la Statiunea Borsec, raionul Toplita, regiunea Mures. Aici am domiciliu in Pavilionul Central et.II, camera 51 si pot fi gasit intre orele 15-17,30. Iata acum faptul oferit atentiei si competentei D-voastra, in calitate de autoritate politica. Ieri, 23 VI 1964 ora 8,40 dimineata, dupa sedinta de raport si indrumare cu conducerea S.M.B. Borsec, ma indreptam la deal pe poteca spre Vila Sanatoriala 34, in al carei cabinet-medical am locul de munca incepand dimineata la ora 9. Eram singur si cu mintea in intregime concentrata asupra sarcinilor trasate de dvoastra la ultima intalnire avuta. La jumatatea potecii dintre strada principala si vila 34 sunt strigat 'Serbane !' si in fata mea recunosc fara ezitare pe preotul Ion Dumitrescu, despre care nu mai aveam nici o informatie din 1945, ultima data cand intamplator l-am intalnit pe strada si am conversat. La ultima noastra intrevedere nu am primit sarcini referitoare la preotul Ion Dumitrescu, dar am discutat cu el 15-20 de minute, iar in finalul discutiei ca sa-l apropii, i-am spus 'noile mele orientari si hotaririi in viata nu au schimbat convingerile din tinerete'. Dupa aceasta discutie , am continuat drumul si fara alt incident am intrat in masina consultatiilor medicale cu ritmul de 6 pe ora. Pe preotul Ion Dumitrescu il cunosc de mult timp, este foarte inteligent si dupa parerea mea este simist infocat si nu va renunta niciodata la ideile legionare. In anul 1963 m-a chemat la telefon spunandu-mi ca este bolnav si are nevoie de asistenta mea medicala. I-am explicat ca din 1957 am inchis cabinetul medical din str Al. Petöfi 11 si ca pentru orice referinta se poate adresa medicului circumscriptiei sale medicale. Refuzul meu se datoreste in principal legaturilor intrerupte cu Dvoastra, si va asigur acum ca sunt gata oricand sa slujesc cu devotament institutia Dvoastra. Astept sa ne vedem.

Dr. Serban Milcoveanu 24 II 1964 Borsec.'

Din acest denunt se desprind clar doua lucruri : Serban Milcoveanu era mai de demult informatorul lui Enoiu, deci acest denunt nu a fost un act intamplator, facut sub constrangere, 'prin presiuni morale' si de asemenea, trebuie sa retinem si afirmatia neta facuta in final de Milcoveanu, 'ca este gata sa serveasca (si) pe viitor, cu DEVOTAMENT () Securitatea' ! Probabil ca a facut acest lucru pana in prezent Paul Goma afirma ca Enoiu lucra in Ministerul Afacerilor Interne (unde avea gradul de capitan) si l-ar fi si torturat personal, Milcoveanu il plaseaza insa pe Enoiu la Securitate, cu gradul de colonel In fond MAI sau Securitate tot aia este Dizidentii, dupa moartea lui Ilie Garneata, dupa moartea lui Vasile Iasinschi, dupa moartea lui Papanace au fost condusi de Nicolae Seitan, iar dupa moartea lui Seitan de Duliu Sfintescu, avand ca sprijin, ca vechi legionar, pe doctorul Victor Apostolescu. Dupa ce s'au convins ca Sfintescu nu poate sa organizeze ramura dizidenta, l-au gasit pe Nicolae Iliescu, de care v-am si vorbit, profesor la Harvard, unde tinea o catedra de limba italiana.

L.V.: - Dupa datele pe care le-am obtinut din Romania, Enoiu a fost colonel in Securitate, sef de anchete politice, raspunzand de 'problema legionara' in Transilvania. In prezent Enoiu este pensionar in Fagaras.

M.D.: - Da, este adevarat, asa ceva stim si noi despre el.

L.V.: - Legionarii (care nu au fost exterminati) au fost eliberati din inchisorile din Romania, in 1964, in urma decretului de gratiere acordat de Dej. Pana in acel an Miscarea Legionara din afara a reusit, prin diverse mijloace, sa ajute familiile legionarilor inchisi ?

M.D.: - Nu am putut sa ajutam familiile legionarilor inchisi, caci nu am putut sa patrundem in Romania. In schimb am reusit sa scoatem anumiti oameni prin filierele noastre clandestine de trecere, deci am reusit sa aducem acesti oameni din Romania in Apus. In limbajul nostru, prin filiere, intelegeam canalele de comunicare cu tara, inclusiv canalele pentru trecerea clandestina a frontierei, in acest scop aveam organizate mai multe puncte de sprijin. Trecerile se faceau prin Banatul iugoslav sau prin Ungaria.

L.V.: - Cu alte cuvinte, Horia Sima, pana la 22 Decembrie 1989, nu a reusit sa tina legatura cu legionarii din Romania ?

M.D.: - Singura legatura a fost cea realizata, pana in 1954, prin echipele de legionari parasutati in tara si prin legionarii trimisi prin filiere terestre.

L:V.: - In Exil, Horia Sima unde a locuit si cu ce pasapoarte a calatorit prin lume ?

M.D.: - Horia Sima a locuit cam pretutindeni, in Germania Occidentala, in Italia, in Franta si in final in Spania, unde a primit statutul de refugiat politic. Cu ce pasapoarte calatorea, nu cred ca este relevant pentru discutia de fata. Autoritatile comuniste romanesti i-au retras cetatenia romana, iar Horia Sima nu a facut ulterior diligente, pentru a primi o alta cetatenie. A ramas deci fara cetatenie, 'apatrid', din punct de vedere oficial.

L.V.: - Securitatea nu a incercat sa-l asasineze, in Exil, pe Horia Sima ?

M.D.: - Ce este cert, este ca inainte de Securitate, a incercat sa-l asasineze, din ordinul lui Eugen Cristescu, Serviciul Special de Informatii (SSI), printr'un agent infiltrat in lagarul dela Rostock. Nu avem date prin care sa rezulte faptul ca Securitatea ar fi planuit asasinarea lui Horia Sima. Este totusi stranie incercarea lui Traian Boeru, de a-l rapi pe Horia Sima, in 1954 Cine a stat in spatele acestei actiuni, este neclar pana in ziua de astazi.