Revolutia de la 1848

Revolutia de la 1848

Contextul european

Pentru intelectualii romani, anul 1848 a marcat triumful ideii de natiune. In Moldova si Tara Romaneasca, intelectualii romanii au cautat sa desfiinteze protectoratul Rusiei si sa restabileasca echilibrul cu Imperiul otoman, in timp ce in Transilvania ei si-au propus sa uneasca toti romani intr-un singur stat.

Revolutia de la 1848 din Principate a fost, in primul rand opera intelectualilor liberali, care se maturizasera pe la 1830-1840. ei au fost cei care au initiat-o, i-au definit obiectivele si au condus-o.

Generatia de la 1848 s-a deosebit de inaintasi sai prin cunoasterea nemijlocita a Europei Occidentale. Majoritatea isi facusera studiile la Franta si Germania.

Intelectualii romani recunosteau in Occident un model politic si cultural demn de urmat in tara lor. Ideile lor despre formele politice si progresul economic au fost puternic influentate de doctrina liberala.

In 1848, la Paris, asistam la o incercare populara de rasturnare a regimului burghez al regelui Ludovic Filip, care nu stiuse sa faca reforme democratice la timp.

Interesant este ca tinerii romani aflati la studii in Paris au fost entuziasmati de aceasta revolutie populara, desi majoritatea erau fii de boieri.

Istoricii au vorbit prea putin de rolul jucat de o societate secreta in revolutia de la 1848. Tinerii romani aflati la studii in Franta au fost atrasi de doctrina liberala, iar in acea vreme majoritatea liberalilor erau franc-masoni.

Franc-masoneria este o societate secreta infiintata de un pastor anglican, in secolul XVIII, in Anglia fiind indreptata aristocratiei si Bisericii Catolice.

De aici s-a raspandit in toata Europa, cu scopul de a distruge monopolul aristocratiei asupra guvernelor. Tineretul roman, aflat in Franta, nu se putea simti atras de conservatori francezi, care erau prea putin preocupati de Principatele Romane.

In schimb liberalii, doritori sa raspandeasca ideile de democratie si libertate si in tarile din estul Europei, au captat interesul acestor tineri romani.

Tineri romani din Paris au fost recrutati de franc-masonerie si au venit ca masoni in tara, ei fiind autorii revolutiei de la 1848 din Principate.

Revolutia in Muntenia si Moldova

Cand izbucneste revolutia la Paris, in februarie 1848, unii dintre tinerii romani se intorc in Principate, unde domneau la Iasi Mihail Sturdza si la Bucuresti, Gheorghe Bibescu.

Tinerii liberali incep sa comploteze pentru a rasturna aceste guverne sau pentru a impune domnitorului reforme democratice. In martie 1848 se pregateste un complot in Moldova, dar este descoperit si imediat inabusit de Mihail Sturdza.

O parte din revolutionari sunt inchisi, iar alti au reusit sa fuga in strainatate, astfel ca revolutia a esuat repede.

In Muntenia in schimb, unde exista o burghezie mai dezvoltata decat in Moldova, tineretul revolutionar reuseste sa mobilizeze populatia de la sate.

Incepe o adevarata revolutie, cu proclamatia de la Islaz din 9 iunie 1848. Se extinde apoi la Bucuresti, unde impune domnitorului Bibescu o proclamatie pentru a face schimbari.

Domnitorul nu a opus nici un fel de rezistenta si a acceptat imediat sa semneze proclamatia ce urma sa fie folosita temporar drept constitutie si sa recunoasca guvernul revolutionar. In realitate el nu a simpatizat cu aceste reforme, iar la 13 iunie a abdicat si a fugit la Brasov.

Noul guvern a rezistat timp de trei luni, timp in care a incercat sa-si consolideze pozitia prin infaptuirea unor reforme si infiintarea de noi institutii.

Din guvern faceau parte Ion Ghica, fratii Golescu, Nicolae Balcescu, Cristian Tel, Eliade Radulescu. Una din primele actiuni a fost sa-si asigure apararea prin crearea unei forte armate, sub conducerea generalului Magheru.

De asemenea guvernul a abordat problema agrara, dar avand in vedere divergentele dintre liberali si conservatori, nu s-a realizat nimic concret pentru tarani.

Cooperarea dintre guvernul rus si Poarta Otomana a spulberat sperantele guvernului de la Bucuresti ca poate supravietui.

Tarul isi aratase deja intentia de a mentine protectoratul rus asupra Principatelor, prin trimiterea de trupe la 25 iunie pentru a ocupa Moldova.

Rusia s-a inteles cu Imperiul otoman si au ocupat Muntenia, fiecare cate o jumatate. Pana si Bucurestii a fost impartiti in doua. Administratia militara rusa avea sa dureze pana in aprilie 1849.

Conducatorii revolutiei, cei care nu au fost deportati de rusi in Siberia, s-au refugiat in Franta sau Turcia.

Revolutia in Transilvania

In Transilvania situatia era si mai complicata. Principatul apartinea Austriei. Revolutionarii maghiari, urmarind refacerea Ungariei medievale, au decis reunirea tuturor teritoriilor care fusesera candva unguresti, inclusiv a Ungariei.

Au intrat astfel in conflict nu numai cu habsburgii, dar si cu romanii si cu popoarele slave(croati, sarbi, slovaci).

Revolutia de la 1848 din Transilvania a fost tot o revolutie a intelectualilor. Ei au fost cei care i-au formulat obiectivele si au conceput strategia de atingere a acestora.

Dar acesti intelectuali erau, in acelasi timp idealisti. Ei aveau credinta nelimitata in progresul uman, in capacitatea nelimitata oamenilor de a-si imbunatati situatia.

Conducatorii romanilor se aflau intr-o dilema. Pe de-o parte, ei au salutat reformele politice sustinute de liberalii maghiari din Ungaria, dar pe de alta parte doreau sa apere drepturile natiuni romane din Ardeal.

Unii revolutionari romani, precum Nicolae Balcescu, ar fi vrut sa se alieze cu ungurii, fiindca principalul dusman al romanilor era Imperiul Rus.

George Baritiu, editorul Gazetei de Transilvania era de acord cu unirea cu Ungaria, in schimbul garantarii limbii si culturii romane.

Simion Barnutiu, aprig aparator al drepturilor nationale, considera pastrarea identitatii nationalitatii romanesti ca problema cruciala, avertizandu-si compatriotii sa nu renunte la obtinerea de drepturi nationale depline.

In Transilvania, romanii au promis ajutor maghiarilor impotriva austriecilor, cu conditia sa primeasca egalitate in drepturi. Conducatorii maghiari nu au fost de acord, ei trecand la unirea Transilvaniei cu Ungaria, peste vointa romanilor.

Pe 3 mai 1848, la Blaj, a avut o loc o mare adunare populara a romanilor ardeleni, de 40.000 de oameni, care s-a pronuntat pentru egalitatea in drepturi a natiunilor din Transilvania si impotriva unirii cu Ungaria.

Degeaba s-a dus Nicolae Balcescu sa discute cu conducatorul revolutiei maghiare, Lajos Kossuth, pentru a realiza o intelegere cu Avram Iancu. Nu s-a ajuns la nici o intelegere, asa incat taranii romani, in jurul lui Avram Iancu, au luat armele impotriva maghiarilor.

Iar cand, in final, maghiarii inteleg ca interesul lor este sa se alieze cu romanii si semneaza o intelegere care acorda romanilor egalitate de drepturi, era prea tarziu.

Armata rusa patrunde in Ardeal sub conducerea generalului Paskievici, iar armata maghiara este nimicita.

Desi infranta, revolutia maghiara de la 1848 a servit in mod paradoxal ungurilor. Austriecii nu i-au rasplatit pe romani si croati, care ii ajutasera impotriva ungurilor.

Peste 20 de ani, vazand ca Imperiul nu se mai poate sprijini doar pe austrieci, au creat in 1867 o uniune austro-ungara, adica au acordat maghiarilor autoritate asupra jumatatii de est a imperiului.

Acest fapt a fost o nenorocire pentru minoritatile nationale din Ungaria. S-a reconstituit intr-un fel coroana Ungariei din perioada medievala, iar ungurii au primit astfel autoritate asupra slovacilor, romanilor, rutenilor, sarbilor si croatilor.

Pentru romani transilvaneni dualismul austro-ungar a fost o nenorocire, pentru ca maghiarii au incercat sa-i asimileze prin orice mijloace.