Politica de securitate a Statelor Unite ale Americii la inceputul secolului XXI

UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE ISTORIE

Politica de securitate a Statelor Unite ale Americii la inceputul secolului XXI

              Sfarsitul  Razboiului Rece a generat o serie de probleme privind noua ordine mondiala in contextul in care sistemul politic bipolar instituit dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial s-a prabusit. Doua dintre acestea, deschise pentru "lumea noua" au fost: viitorul aliantelor , institutiilor, si garantiilor de securitate si, in ce masura tehnologia nucleara se va raspandi din fosta Uniune Sovietica spre asa-zisii proliferatori. Neorealisti precum Kenneth Waltz au sustinut ca raspandirea armelor nucleare poate avea efect stabilizator intrucat va functiona. Daca armele nucleare au contribuit la impiedicare Razboiului Rece de a deveni "fierbinte", acestea pot conduce la prudenta si ordine in toate regiunile lumii inclusiv in Orientul Mijlociu si Asia de Sud. Acest punct de vedere se bazeaza insa pe un model rational de descurajare intre actorii omogeni si bine sudati, si in contextul in care pericolul real al armelor nucleare in perioada post Razboi Rece va fi probabil lipsa controlului, atunci aceste modele rationale ce asigura baza pentru predictii de incredere e posibil sa fie intr-o mare masura irelevante. Multe dintre tarile care dezvolta in continuare arme nucleare au o situatie instabila , determinate de lovituri de stat si de divergente in cadrul fortelor armate. Este perioada in care conflictele etnice si culturale tind sa se amplifice, fundamentalismul religios fiind un important factor de destabilizare intrucat contesta normele si practicile capitalismului liberal instituit dupa razboi. Sfarsitul acestuia si raspandirea transnationala a tehnologiei au creat posibilitatea ca armele nucleare sa fie intrebuintate  in unele din noile state care incearca sa intre in cursa inarmarilor nucleare , una din cele mai mari amenintari pentru viitor constituindu-o teroristii transnationali care incearca sa obtina arme de distrugere in masa.

    "11 septembrie 2001, avionul American Airlines nr. 11, avionul United nr. 175, avionul American nr. 77, avionul United nr.93. Turnul Nordic 8:46. Turnul Sudic 9:03. Pentagon 9.38. Acestea sunt numere si ore care vor face mereu parte din istoria Americii. 19 teroristi au ucis peste noapte 3.000 de oameni nevinovati din peste 90 de tari, 19 oameni dominati de ura au intrat cu avioanele in World Trade Center si in Pentagon."(Ambasadorul american Nicholas F. Tauban).  Aceasta data a marcat inceputul unei noi epoci in relatiile internationale, reprezentand contextul elaborarii unei grandioase strategii de securitate de catre administratia Bush, prevazuta cu un angajament de a conserva o lume unipolara (nu va exista o coalitie de mari puteri care sa instituie o pozitie hegemonica asupra sistemului). Textul strategiei sta sub influenta neoconservatoare care sustine schimbarea regimului, hegemonie luminata, unipolaritate, preemtiune si exceptionlism american, toate acestea devenind trasaturi distincte ale administratiei Bush. Neoconservatorismul s-a dezvoltat ca miscare politica in perioada 1960-1970 desfasurandu-se cu precadere in Statele Unite ale Americii si Canada. Principiile acestui curent pot fi reduse la patru , acestea explicand pozitiile politice adoptate de acestia in contextul politicii externe: convingerea ca personalitatea interna a regimurilor conteaza si ca politica externa trebuie sa reflecte valorile cele mai profunde ale societatilor democratice americane; credinta ca puterea americana a fost si ar putea fi utilizata in scopuri morale si ca Statele Unite trebuie sa ramana angajate in relatiile internationale ; o neincredere profunda in proiectele ambitioase de inginerie sociala si in cele din urma, scepticismul referitor la legitimitatea dreptului si institutiilor internationale in obtinerea securitatii sau justitiei. Dupa prabusirea comunismului , acestia au manifestat tendinta de a supraestima nivelul de amenintare la adresa Statelor Unite. De-a lungul Razboiului Rece, neoconservatorii au adoptat o viziune sumbra in ceea ce priveste pericolul reprezentat de Uniunea Sovietica atat din punct de vedere militar cat si moral. Dupa prabusirea acesteia a urmat China, si in cele din urma Al-Qaeda.

Neoconservatorismul reprezinta una din cele patru abordari diferite ale politicii externe americane, existand in afara de acestia realistii, care respecta puterea si au tendinta de a trata cu indiferenta natura interna a altor regimuri precum si preocuparile legate de drepturile omului; liberalii internationalisti, care spera sa depaseasca total politica de mare putere si sa se indrepte catre o ordine internationala bazata pe drept si institutii; nationalistii care sunt adeptii adoptarii unei viziuni inguste centrate  pe securitate, asupra intereselor internationale ale Statelor Unite, nu au incredere in multilateralism, sustinand superioritatea americanilor si izolationismul.

Strategia de aparare a Statelor Unite ale Americii cuprinde in ansamblul sau 9 capitole, privind aspiratiile pentru libertatea umana, incheierea de aliante in vederea combaterii terorismului global si a prevenirii atacurilor impotriva Statelor Unite, eliminarea conflictelor regionale, initierea unei noi ere de crestere globala economica, transformarea institutiilor americane de securitate nationala astfel incat sa fie capabile sa faca fata povocarilor si oportunitatilor secolului XXI. Pentru societatea americana este un lucru obisnuit sa spuna "totul s-a schimbat dupa 11 septembrie 2001", aceasta insemnand ca a aparut o noua amenintare extrem de grava , a carei contracarare presupunea un set de politici diferite. Atentatele au transformat perceptia americana deoarece au reunit doua amenintari ce aveau efect mult mai puternic impreuna decat separat: islamismul radical si armele de distrugere in masa. Acestea existasera ca teme ale politicii externe americane inca din timpul revolutiei iraniene din 1978, respectiv din zorii erei nucleare. O analiza a acestor evenimente conduce catre concluzia ca actele teroriste savarsite de al-Qaeda intrunesc o serie de particularitati care le deosebesc de atentatele savarsite in trecut, aducand in prim plan pericolul manifestarilor teroriste in noul context al perioadei post Razboi Rece, caracterizat , precum am afirmat anterior, de intrarea in era informationala, de extinderea procesului globalizarii si de evolutii importante in cadrul mediului international de securitate.

Aparent Strategia de Securitate, publicata in septembrie 2002, este lipsita de surprize; sunt reluate multe dintre obiectivele standard ale politicii externe americane : promovarea democratiei si a unui sistem de comert global liber. Noutatea acestui document consta in constientizarea faptului ca teroristii sunt dotati cu arme de distrugere in masa si nu pot fi contracarati prin mijloacele obisnuite precum descurajarea si ingradirea Potrivit textului Strategiei cel mai mare conflict cu care se confrunta societatea americana se gaseste la intersectia dintre radicalism si tehnologie. In 2001, teroristii au transformat aeronavele civile de pasageri deturnate in uriase rachete ca sa-si atinga scopul. Daca acestia ar fi avut acces la o arma nucleara, ar fi putut ucide sute de mii de oameni. Astfel, descurajarea nu asigura o protectie adecvata impotriva amenintarilor teroriste, deoarece uneori nu exista nici o adresa de raspuns impotriva careia sa recurgi la represalii, daca nu se gasesc dovezi pentru a demonstra ca un  stat i-a ajutat pe teroristi, asa cum a facut Afganistanul. Prin urmare, documentul administratiei George W. Bush se pronunta pentru actiuni cu caracter preventiv in fata amenintarilor teroriste. Hotararea de a pune accent pe puterea hard in locul celei soft reprezinta in fond o problema de prudenta. Intrucat amenintarile transnationale sporesc statele vor incepe sa puna sub semnul intrebarii normele stabilite prin Pacea din Westfalia, prin care se face o distinctie clara intre ceea ce este intern si ceea ce este international, gasindu-se totodata in situatia de a-si extinde conceptele de securitate si aparare. In general, actiunea anticipativa este inteleasa ca un efort de impiedicare a unui atac militar iminent.; razboiul preventiv are menirea de a elimina o amenintare care se va materializa peste cateva luni sau cativa ani. A fost sustinuta ideea ca intr-o era in care teroristii detin arme nucleare, insasi distinctia dintre exercitarea preemtiunii si preventiei este depasita, astfel ca definitia restrictiva a celei dintai trebuie extinsa. Prin aceste lucruri se inlatura conceptiile westfalice cu privire la obligativitatea respectarii suveranitatii statale  si a cooperarii cu guvernele existente, acceptandu-se atat premisa neoconservatorilor despre importanta regimurilor cat si justificarile pentru interventiile umane. Suveranitatea, in situatia de fata, implica o responsabilizare dubla: responsabilitatea externa de a respecta suveranitatea celorlalte state si responsabilitatea interna de a respecta drepturile fundamentale ale tuturor cetatenilor lor.

In capitolul 3 al strategiei este prevazuta intarirea aliantelor pentru distrugerea terorismului global si prevenirea atacurilor impotriva Americii si a prietenilor sai: "Statele Unite desfasoara un razboi impotriva terorismului global. Inamicul nu este un singur regim politic, o persoana, o religie sau o ideologie; inamicul este terorismul - violenta premeditata exercitata asupra celor nevinovati" propunandu-se "ruperea legaturilor organizatiilor teroriste si anihilarea acestora, atacarea liderilor, comenzilor mijloacelor de control si comunicatii, intreruperea sprijinului material si surselor de finantare" . In conditiile in care nu pot obtine acordul international cu privire la apararea lor fata de actele teroriste potential catastrofale, Statele Unite vor trebui sa recurga la "acte de voluntariat". Un element important prevazut in strategie, care tinde sa esentializeze natura mediului de securitate , il reprezinta  statele slabe sau esuate. 11 septembrie este produsul indirect al acestor "failed states", state in care guvernul central este incapabil sa exercite un control efectiv sau sa furnizeze serviciile necesare unor parti semnificative din teritoriul national datorita conflictelor interne armate. Se considera faptul ca interesele americane sunt in mod evident amenintate de astfel de state. Cresterea numarului lor pune in pericol pacea si securitea internationala datorita potentialului lor de "oaze de libertate" si de baza operationala pentru retelele teroriste internationale. In trecut, inamicii aveau nevoie de arme, armate, capabicitati industriale mari pentru a ameninta America,insa astazi simplele retele de indivizi pot cauza haos si suferinta. In opinia neoconservatorilor, unul din principalele scopuri ale politicii americane il constituie promovarea democratiei si a libertatii tocmai in astfel de zone. Intr-un sistem globalizat , problemele de natura interna ale unui astfel de stat vor capata o dimensiune regionala si implicit internationala datorita complexului de amenintari si riscuri independente precum un numar mare de refugiati, traficul de arme , exportul violentei si al dezordinei.  Hotararea de a purta razboi in Irak a fost sustinuta de aceasta noua situatie creata, existand credinta ca armele irakiene ar fi putut ajunge in mainele teroristilor. Astfel, este evident faptul ca pornind acest razboi Statele Unite si-au asumat un risc.

Ca urmare a atentatelor , America a lansat un apel catre toate statele lumii in vederea formarii unei coalitii internationale impotriva terorismului, aceasta chemare primind un raspuns pozitiv atat din partea Rusiei cat si din partea Marii Britanii. Prin urmare probabilitatea unei astfel de pericol a scazut dupa 11 septembrie 2001. Ca atare, exista suficiente motive ca actiunile care au urmat acestei date sa continue intr-un mod diferit. Administratia Bush a supraestimat  amenintarea venita din partea Irakului si din partea terorismului nuclear, Saddam nedesfasurand un program de inarmare nucleara.

Strategia de securitate americana precum si cea europeana identifica cinci amenintari primare pentru securitatea internationala si anume: terorismul international, proliferarea sistemelor WMD, conflictele regionale, statele falimentare si crima organizata, aceste amenintari de securitate fiind interdependente, transformandu-se in amenintari globale care reclama o actiune concentrata, unitara a societatii internationale. Statele Unite doresc eliminarea acestora, folosindu-se intr-un mod activ de puterea militara, politica si economica , in vederea conturarii unui nou mediu international in care sa se oglindeasca interesele sale vitale.

In vederea raspunderii intr-un mod eficient mediului de securitate post 11 septembrie, comunitatea internationala trebuie sa-si dezvolte noi capacitati configurate si pliate pe amenintari strategice; aceasta trebuie sa-si dezvolte capacitatea structurala de a preveni si de a limita printr-o stategie de "containement" violenta si instabilitatea regionala care ameninta sa anarhizeze si sa le plaseze in afara cadrului normativ. Acest episod a condus la restructurari de ordin organizatoric si functional in cadrul unor servicii de informatii de securitate in ceea ce priveste NATO si UE.

 Este mentionata de asemenea, initierea unei noi ere a cresterii economice globale prin piete si schimburi libere. Dupa atentate, dezvoltarea si-a recuperat intr-o oarecare masura statutul.  La inceput a fost privita ca o modalitate de lupta impotriva terorismului, un mijloc de aplanare a alienarii si furiei musulmanilor. Administratia Bush a propus dublarea sumelor alocate pentru ajutorul extern in primul sau buget dupa 11 septembrie si prin cresterea contributiei SUA in lupta contra HIV/SIDA din Africa. Statele Unite doresc sa promoveze dezvoltarea economica a tarilor sarace atat ca pe un scop in sine cat si ca o completare a eforturilor americane de promovare a democratiei din moment ce aceasta este mult mai usor de consolidat pe fundalul cresterii economice. Este inacceptabil ca cea mai puternica si bogata tara din istoria omenirii sa fie indiferenta la soarta acelor tari care nu mai poseda resursele sale umane si sociale si sufera ca urmare a scaderii continue a nivelului de trai. Saracia , institutiile nefunctionale si coruptia pot face statele slabe vulnerabile la retelele teroriste si cartelurile de droguri care opereaza in cadrul granitelor. Evenimentele din 11 septembrie au schimbat fundamental contextul relatiilor dintre Statele Unite si alte mari centre de putere globala, in contextul in care acestea si-au asumat rolul de a atrage cat mai multe state intr-o alianta menita sa declare un razboi global si total organizatiilor teroriste si a sustinatorilor acestora, deschizand noi oportunitati.  Impreuna cu aliatii din Europa, Asia si cu liderii din Rusia , China si India, Statele Unite sunt dornice sa dezvolte o cooperare activa si, totodata, sa ajute la constituirea de forte politice, institutii guvernamentale, locale si provinciale.

Atentatele de la 11 sepembrie 2001 au condus catre o constientizare mult mai profunda a lumii in care traim, a diferentelor de natura culturala si civilizationala, precum si a provocarilor erei informationale si a globalizarii, evidentiind pericolul reprezentat de terorismul international si de radicalism.

Bibliografie

Joseph S. Nye, Jr., Descifrarea conflictelor internationale, Ed. Antet, Filipestii de Targ. 2005

Francis Fukuyama, America la rascruce, Ed. Antet, Filipestii deTarg,  2006

Octavian Manea, Revolutia neoconservatoare, Revista Sfera Politicii, nr. 113

The National Security Strategy of The United States Of America - sep.2002