Structuri politice in europa centrala si de sud-est (1918-2000)

STRUCTURI POLITICE IN EUROPA CENTRALA SI DE SUD-EST

Europa centrala si de sud-est in secolul XX

MOSTENIRE SI INOVATIE IN VIATA POLITICA INTERBELICA

Obiective

Europa centrala si de sud-est la inceputul secolului XX. La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, situatia concreta din punctul de vedere al statelor independente in spatiul est-central european era oarecum destul de simpla. Caci, prin hotararile Congresului de la Berlin se marise la patru numarul statelor independente, si anume: pe langa Grecia primul stat careia ii fusese recunoscuta independenta in (Conferinta de la Londra) mai puteau fi incluse Romania, Serbia si Muntenegru. Dar ea se complica odata cu intrarea in calcul si a celorlalte structuri statale existente, scurtcircuitate, cel mai adesea, de puternice doleante si revendicari teritoriale. Astfel, spre exemplu, in cazul Bulgariei, Tratatul de la Berlin prevedea doar existenta unui Principat autonom, micsorat insa in

comparatie cu cele hotarate prin pacea de la San Stefano (cand Bulgaria reusise sa se intinda pana la Marea Egee, ingloband in intregime si Macedonia).

Pe plan politic, la inceputul secolului XX, statele si popoarele din acest spatiu european se intalneau in aceleasi deziderate nationale. Pe de o parte, desavarsirea unitatii statale si eliberarea de sub ocupanti, iar pe de alta parte, recuperarea teritoriala. Evenimential, cateva momente si-au lasat concret amprenta asupra starii de lucruri de la inceputul secolului, conducand, intr-o oarecare masura, catre situatiile pe care le rezerva viitorul: lovitura de stat din Serbia si rascoala din Macedonia; proclamarea independentei Bulgariei; anexarea de catre Austro-Ungaria a Bosniei-Hertegovina; rascoala cretana. Iar din punctul de vedere al sentimentelor dominante cuvantul de ordine pare a fi rivalitatea acerba dintre Bulgaria, Serbia si Grecia, surprinse in aceeasi confruntare pentru posesia Macedoniei. Totul petrecandu-se pe fundalul inexistentei unor relatii normale intre Grecia, pe de o parte, si Romania, pe de alta parte

Situatia de dupa primul razboi mondial. Coordonate generale. Se traversa acum timpul "sfaramarii imperiilor'. Crize puternice, precum revolutia rusa, scurtcircuitau nu numai peisajele politice, ci si mecanismele interrelationale si decizionale. Este si cazul Poloniei, care se sprijinise pana atunci pe relatia cu Imperiul tarist si care, odata cu evenimentele anului se intoarce catre Austro-Ungaria, care dusese pana atunci o politica liberala in

regiunea Galitiei poloneze. Sau situatia complet inversa a trupelor cehe care, in plin razboi, au trecut de partea contrarevolutiei ruse, renuntand la atasarea de tabara austro-ungara. Pentru alte state insa (cazul Bulgariei sau al Ungariei), revolutia rusa nu a reprezentat decat fie un moment de respira (pentru prima), fie nu le-a afectat deloc traiectul politic (pentru cea de-a doua).

in schimb, criza austro-ungara pare a fi avut o mai mare rezonanta in sanul comunitatii est-central europene. Liantul principal al acestei sporite importante poate fi dat de puternicele resentimente care macinau imensul teritoriu: intre romani, pe de o parte, si unguri si bulgari, pe de alta parte; intre unguri romani, slovaci si slavii de sud; intre polonezi bielorusi si ucraineni; intre slavii de sud unguri, sarbi si italieni si, in sfarsit, intre sarbi bulgari si croati. Singuri cehii pareau a face front comun numai impotriva germanismului.

Consecintele politice ale primei conflagratii mondiale. Noi cuvinte de ordine: crearea statelor independente, dar si nasterea (renasterea) sentimentelor revansarde, revizioniste, pe fundalul unor masive pierderi teritoriale.

Cehoslovacia produs al numai putin de trei secole de lupta, dar fara a recupera in intregime teritoriile ce apartinusera Coroanei Sfantului Wenceslas, in schimb, ingloband Slovacia si inaintand astfel spre Budapesta;

Viitoarea Iugoslavie pe atunci, Regatul Sarbo- Croato-Sloven stat independent

Bulgaria independenta din dar vaduvita acum de cuceririle facute in detrimentul statelor vecine;

Ungaria stat independent, rupt din structura fostului Imperiu Austro-Ungar, pierzand teritorial fostele cuceriri: in favoarea Cehoslovaciei: Slovacia si Ucraina subcarpatica; in favoarea Romaniei: Transilvania si o parte a Banatului; in favoarea Iugoslaviei: Croatia si o parte a Banatului.

in general, situatia statala la nivel macroeuropean, in ceea ce priveste anul post Versailles, se prezenta astfel: de organisme statale independente, din care monarhii, republici, un principat autonom, o republica sovietica, o regenta si orase declarate ca fiind teritorii libere. Plusul noilor aparitii de dupa primul razboi mondial concretizandu-se in republici si o monarhie.

La nivel microeuropean sud-est-central european pot fi depistate unele caracteristici generale (valabile nu numai in ceea ce priveste realitatea politica a noilor state independente!): aparitia de structuri politice cu totul noi sau dezvoltarea celor deja existente, pastrandu-se aceleasi coordonate, insa pe noi modele; introducerea reformelor democratice cu predilectie, votul universal; aparitia de noi partide politice cazul cel mai cunoscut, dar si spectaculos partidul taranesc; unele organisme parlamentare au jucat si rol de Adunare Constituanta in aceasta prima perioada de organizare postbelica; existenta unei opozitii politice regula de baza a democratismului care a functionat mai mult sau mai

putin palid in noile organisme statale [scala de functionare: Ungaria J,; Romania, Cehoslovacia, Polonia (1918-1926)i]; impunerea unor regimuri autoritare, pe fundalul general al asa-numitei "crize a democratismului': Ungaria Bulgaria Albania Grecia Polonia Iugoslavia

Si la nivelul conceptului de partid politic elementul central al activismului sau nonactivismului organismului politic putem depista, in aceeasi idee, cativa itemi caracteristici, si anume: in conformitate cu spiritul constitutiilor adoptate in perioada imediat urmatoare sfarsitului primului razboi mondial, partidul politic a fost transformat, dintr-un simplu instrument de realizare a alegerilor si formare de guverne, intr-un factor cu adevarat legitim al vietii politice; viabilitatea sistemului de partide a putut conferi, in mod real, un grad de stabilitate sistemului socio-politic, fie prin doleantele comune propuse: vot universal, reforma agrara, drepturi si libertati sociale si democratice, fie prin largirea esichierului politic, ce a atins diverse curente politice liberalism, agrarianism, conservatorism, socialism, nationalism, extrema stanga sau dreapta; datorita, cu predilectie, sustinerii de masa a unor partide, elita politica, simtindu-si amenintata pozitia dominanta, a incercat promovarea unei restrangeri a spectrului politic, tinzand spre organisme de tip partid unic (Ungaria, post Bulgaria post Polonia post Romania post sau chiar

desfiintarea in totalitate a partidelor politice (Iugoslavia, post

FISE DE LUCRU

Albania

Nota definitorie: multiple probleme interne si lupta politica intensa (pana in

Spectru politic: doua grupari majore, dominate de doi lideri carismatici: tabara populista, alaturata miscarii conservatoare, ambele tabere strangandu-si randurile in jurul personalitatii dominante a lui Ahmed Zogu; tabara democrata (organizata in sub egida personalitatii lui Fan Noli.

Evenimente-cheie:

decembrie incercarea lui A. Zogu de a
instaura un regim autoritar, in urma careia alegerile din
au nascut o criza de reale proportii ce a culminat cu
o rascoala armata (mai iunie si refugierea lui
Zogu in Iugoslavia;

iunie ascensiunea guvernului democrat
condus de Fan Noii si a reformelor sale politice si
economice;

decembrie revenirea lui Ahmed Zogu regimul zoguist cu doua etape: a) faza republicana
(ianuarie august b) faza monarhica (post
septembrie odata cu proclamarea sa ca rege sub
numele de Zog I, reprezentata printr-un sistem partidist

pur decorativ, in realitate, regimul sau incluzandu-se, de acum, in tipologia monarhiilor active sau autoritare (inregistrand si perioade de liberalizare cazul anilor culminand cu noile alegeri ce au avut loc in

aprilie invadarea Albaniei de catre Italia aprilie Adunarea Constituanta a proclamat unirea
cu Italia, conducerea fiind preluata de regele Victor
Emmanuel III.

Organisme constitutionale:

ianuarie adoptarea unui Regulament cu
caracter constitutional articole) in care erau prevazute:
mentinerea monarhiei, aprobarea inlaturarii printului de
Wied (care nu abdicase) si instituirea unei regente. Pe
baza acestuia, a fost ales organismul Senatului membri), care avea sarcina de a numi cei membri ai
Regentei si desemna, in acelasi timp, presedintia
Consiliului de Ministri;

martie corpus constitutional ce instituia un
regim republican parlamentar; puterea legislativa
apartinea unui Parlament bicameral, repartizat in: a)
Camera Deputatilor (drept de a fi ales, persoane in varsta
de peste de ani); b) Senat din membri alesi in mod
direct, fiind numiti de catre Presedinte; drept de a fi ales
ingradire sporita persoane in varsta de peste de ani,
avand insa si studii superioare sau experienta ministeriala
etc.);

decembrie corpus constitutional ce instituia o monarhie "democrata, parlamentara si ereditara'; revenirea la un Parlament unicameral; se impunea si un titlu constitutional nou, respectiv cel referitor la apararea nationala (printre altele, serviciu militar obligatoriu); dar si incredintarea regelui a comenzii centrale; in comparatie insa cu principiile constitutionale adoptate in martie oarecum in contradictie cu spiritul logic, libertatile publice au primit un caracter mai larg (garantarea libertatii personale; egalitatea in fata legii; inviolabilitatea domiciliului).

Bulgaria

Nota definitorie: sentiment de tara infranta.

Spectru politic: dominat de personalitatea lui Al. Stamboliski si de formatiunea sa politica Uniunea Populara Agrara Bulgara, infiintata in Dupa asasinarea lui Stamboliiski iunie au aparut si unele organizatii politice "tip-umbrela' Armonia Nationala, formata din Partidul Progresist (infiintat in Partidul Radical (infiintat in si Partidul Democrat (infiintat in sau Antanta Democratica (formata din Partidul Socialist infiintat in dar si din membri ai Partidului Radical si ai Partidului Democrat) si Coalitia de plumb (formata din membri ai partidelor taranesti, socialiste si chiar din reprezentanti ai meseriasilor).

Se impun insa si organisme politice ale: extremei drepte (in Fascia Mortii (cu nu mai putin de

de membri, in marea lor majoritate ofiteri in rezerva); extremei stangi scoaterea in afara legii a Partidului Comunist din Bulgaria (reinfiintat insa, doi ani mai tarziu, sub titulatura de Partidul Muncii).

Caracteristica anilor in Bulgaria a fost data, pe de o parte, de regruparea fortelor politice deja existente aparitia unor alte formatiuni "tip-umbrela' cazul Blocului Popular (format din reprezentanti ai democratilor, agrarienilor si radicalilor, sub comanda lui Al. Malinov) si nasterea unor noi partide politice (Partidul Crestin-Social sau Partidul Tanara Bulgarie) ambele fenomene aparute din aceeasi dorinta de a rezolva situatia extrem de complicata interna, framantata de deziluzii, scandaluri si crize economice sau politice.

Pe de alta parte, tot acum, s-a asistat si la o ascensiune spectaculoasa, in legatura directa cu fenomenologia intregii Europe, si, in special, a acestui spatiu est-central european, a ultranationalismului (organizatiile Tanitsi, Otets Paisi).

Evenimente-cheie:

august impunerea regimului agrarian personaj cheie: Al. Stamboliiski, conducatorul Uniunii
Populare Agrare Bulgare;

mai lovitura de stat, personaj central:
organizatia militara Zveno a condus la impunerea unui
premier in persoana unei figuri din aceeasi lume a armelor
colonelul Kimon Gheorghiev, al carui slogan "singura
solutie, desfiintarea partidelor politice' a condus la

dizolvarea Parlamentului si impunerea unui stat corporatist, in care, printre altele, a fost suprimata Constitutia si au fost desfiintate partidele politice si orga­nizatiile sindicale. (Nota semnificativa: K. Gheorghiev nu a incercat, asemenea altor conducatori autoritari ai momentului, sa creeze un partid unic);

ianuarie noua lovitura de stat impunerea unui nou regim autoritar figura centrala Gheorghi Kioseivanov

Organisme constitutionale:

Constitutia adoptata in aprilie a ramas in vigoare, cu unele amendamente in toata perioada in care Bulgaria a traversat o perioada constitutionala. O modificare importanta a acestui organism constitutional a fost adoptata in cand serviciul militar obligatoriu a fost inlocuit cu munca obligatorie. Din practic, in Bulgaria nu a mai existat regim constitutional.

Grecia

Nota definitorie: amalgam politic extrem de complex instabilitate, ingerinta a militarilor in politica, disputa Republica sau Monarhie?

Spectru politic: partide politice caracteristice Partidul National (monarhist), Partidul Liberal (figura emblematica Elefterios Venizelos), Partidul Populist (regalist).

Dupa in urma unei serii de lovituri de stat, viata politica a Greciei a fost dominata de figura lui loannis

Metaxas, care a instituit, prin conceptul de "a treia civilizatie elena', un regim cu caractere extrem de speciale. Represiunea, bazata pe introducerea starii de asediu, pe dizolvarea Parlamentului sau pe arestarea principalilor lideri politici din opozitie, a reprezentat una dintre coordonatele noului organism statal. Dar si cumularea, in persoana conducatorului (Metaxas care, in aceeasi logica a unui exacerbat cult al personalitatii, devenise "Archios', lider de necontestat, primul taran, primul muncitor sau parintele natiunii), a tuturor functiilor importante in stat: premier, ministru al Afacerilor Externe, al Razboiului si chiar al Educatiei Nici capitolul ideologic nu a fost uitat in aceasta experienta autoritara: "a treia civilizatie elena' promova nationa­lismul, anticomunismul si antirepublicanismul si impunea, la capitolul inregimentarea si transformarea corpusului social, fie interzicerea partidelor politice sau a organizatiilor sindicale, fie nasterea unor Organizatii Nationale (de tineret, de exemplu), fie inlocuirea structurii incetatenite a Parlamentului cu o Comisie, subordonata total conducatorului. Evenimente-cheie:

decembrie readucerea regelui Constantin I;

septembrie revolutie militara de palat Constantin I este inlaturat, in favoarea fiului sau, Georgios
II;

ianuarie abdicarea lui Georgios II, in urma
unui plebiscit proclamarea institutiei prezidentiale, in
persoana lui Pavlos Koundouriotis;

iunie lovitura de stat figura centrala generalul Theodoras Pangalos (ales presedinte in aprilie

august 1926 - lovitura de stat - revenirea
presedintelui P. Koundouriotis august) si impunerea,
in urma unor alegeri, a guvernului autoritar condus de E.
Venizelos

martie noua lovitura de stat militara,
generalul Plastiras se autoproclama dictator, fapt ce a
starnit o ampla nemultumire populara;

aprilie impunerea regimului Metaxas.
Organisme constitutionale

Constitutia adoptata in stipula principiul definitoriu al monarhiei constitutionale. Iar de atunci inainte, pendularea intre monarhie si republica, intre parlament unicameral sau parlament bicameral a reprezentat cuvantul de ordine in agitata realitate constitutionala elena.

La septembrie s-a adoptat un nou organism constitutional, cunoscut in istorie sub denumirea de "Constitutia Pangalos', care a instituit principiul republican.

O data cu noile schimbari de situatie de pe framantata scena politica elena, a aparut, dupa cum era si firesc, si o alta constitutie (iunie in care era stipulata

functionarea unui Parlament bicameral (in care, ca element specific, se evidentiaza, la capitolul XI, explicitarea problemelor legate de administratia Muntelui Athos).

Principiul monarhic reapare in corpusul constitutional adoptat in potrivit caruia se instituia si un Parlament, de asta data unicameral.

Un an mai tarziu, odata cu primii pasi ai regimului Metaxas, au fost suprimate si numeroase articole din Constitutie, operandu-se modificari substantiale in ceea ce priveste organismele statului, in ideea spolierii lor de orice prerogative real-operationale.

Iugoslavia

Nota definitorie: creatie, l decembrie

Spectru politic: nici un partid politic nu a inregistrat o reala influenta la nivelul intregii tari, ci doar regional. Printre organismele politice mai importante: Partidul Radical, Partidul Democrat, Partidul Taranesc Croat.

in momentele tulburi, spectrul politic a incercat sa-si stranga randurile, infiintandu-se astfel coalitii politice, de genul Blocul intelegerii Nationale si a Democratiei Taranesti (noiembrie

Si extremismul politic s-a manifestat puternic in Iugoslavia interbelica: in cazul extremei stangi, Partidul Comunist din Iugoslavia a fost scos in afara legii in iar in cazul extremei drepte organizatii, precum gruparea militara "Mana alba' (condusa de generalul Petar

Zivkovici), si-au lasat amprente vizibile asupra vietii politice.

Evenimente-cheie: serii succesive de crize ministeriale, intensa instabilitate politica;

toamna anului asasinate politice si lupte de
strada;

ianuarie 1929 - lovitura de stat a regelui
Alexandru I este dizolvat Parlamentul si abrogata
Constitutia, interzise partidele politice si limitate drepturile
cetatenesti.

Organisme constitutionale: in conformitate cu legea electorala din septembrie era introdus principiul votului universal; in a fost adoptata o noua Constitutie cu caracter monarhic; ianuarie abrogarea Constitutiei; septembrie asa-numita Constitutie Alexandrina care introducea sistemul "democratiei dirijate'.

Cehoslovacia

Nota definitorie: diferente majore intre cele doua regiuni: Cehia, respectiv Slovacia.

Spectru politic: un spectru destul de larg de partide politice (in medie, in ansamblul perioadei interbelice, aproximativ dintre care o pozitie mai importanta ocupau Partidul Agrarian, Partidul Nationalist Democrat, Partidul Socialist-National, Partidul Populist.

Extrema politica, la randul ei, bine reprezentata, fie la polul stangii in cazul Slovaciei, fie la al dreptei

Partidul Sudet (cu predilectie, prin intermediul liderului sau, Konrad Hemlein).

Evenimente-cheie: functionarea democratiei

aprilie prin asa-numitul "Program de la
Karlsbad', Partidul Sudet cerea formarea unui stat german
pe teritoriul cehoslovac;

septembrie anexarea regiunii Sudete;

octombrie 1938 - Polonia ocupa regiunea
Teschen;

noiembrie arbitrajul de la Viena;

martie - proclamarea Slovaciei
independente;

martie invadarea Cehoslovaciei.
Organisme constitutionale:

noiembrie 1918 - adoptarea unei Constitutii
democratice provizorii;

februarie 1920 - noua Constitutie, principiul
republicii democratice, bicamerale.

Polonia

Nota definitorie: ideea dominanta consolidarea puterii centrale si rezolvarea problemei minoritatilor (cu predilectie, cea evreiasca, ce atingea aproximativ mii.).

Spectru politic: diversificat Partidul National-Democrat, Partidul Taranesc-Piast, Partidul Socialist, Partidul Democrat-Crestin.

Deseori, viata politica poloneza a cunoscut fenomenul aparitiei coalitiilor extrem de diverse

Asociatia Crestina a Unitatii Nationale (infiintata in si adunand partidele de dreapta), Blocul Electoral Unitar format de reprezentantii minoritatilor nationale), Blocul National Catolic, Blocul fara de partide. Evenimente-cheie:

functionare a democratiei;

mai lovitura de stat a lui Josef Pilsudski;

regimul sanatiei;

septembrie ocuparea Poloniei.
Organisme constitutionale:

februarie adoptarea Micii Constitutii;

martie 1921 - Marea Constitutie - sistem
republican bicameral;

august impunerea sistemului autoritar;

martie adoptarea unei noi legi esentiale in
stat, in care rolul predominant revenea "elitei'.

Ungaria

Nota definitorie: probleme complexe; o viata politica scurtcircuitata de sentimente revansarde, de amintiri dureroase si probleme nationale.

Spectru politic: diversificat. Printre principalele organizatii politice Partidul Micilor Agrarieni, Partidul National-Democrat, Uniunea National Crestina; dar si partide ale extremei drepte, cu predilectie: Partidul Crucilor cu Sageti (condus de maiorul Perene Szalasi) sau Ordinul Vitejilor (condus de Miklos Horthy).

Evenimente-cheie:

1- ingerinta armatei in politic;

din impunerea unei noi "ere', avand ca
principale idei politice: impunerea unui partid unic, a unui
regim totalitar, a statului corporatist si suprimarea miscarii
comuniste.

Organisme constitutionale:

noiembrie adoptarea unei legi esentiale in
stat ce stipula forma de organizare Republica (a
sfaturilor)

noiembrie impunerea regimului autoritar

noiembrie 1920 - forma de organizare Monarhie

au fost aprobate diverse legi cu caracter
constitutional, vizand, mai ales, structura puterii in stat in:
si

Mutatii in structurile politice ale europei centrale si

de sud-est in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

intre autoritarism, idee de front politic,

disparitie si renastere statala

Caracteristici generale:

a)          la nivelul perceptiei externe: disparitia unor state efectiv prin ocupare sau dezmembrare; problema acestui
areal european ajunge din nou in vizorul reprezentantilor
Marilor Puteri;

b)    la nivelul perceptiei interne:

fenomenul impunerii de regimuri autoritare (pe fundalul crizelor interne si al deja cunoscutei "crize a

democratiei') Grecia (regimul Metaxas), Polonia (regimul Pilsduski), Ungaria (regimul Horthy) etc.;

fenomenul colaborarii cu fortele de ocupatie sau cu
reprezentantii regimului autoritar impus acum, sau in
perioadele anterioare (pe fundalul cunoscutei "crize a
democratiei');

fenomenul rezistentei impotriva ocupantului sau a
sistemului autoritar;

impunerea unor organisme politice de tip front, cu
sprijin venit fie din partea Moscovei, fie din partea
democratiilor occidentale, si, prin urmare, cu factiuni
diverse de reprezentare: Albania (Frontul Antifascist de
Eliberare Nationala sau Frontul National), Bulgaria
(Frontul Patriei), Grecia (Frontul National Muncitoresc de
Eliberare, Frontul National de Eliberare), Iugoslavia
(Frontul Unic de Eliberare), Ungaria (Frontul Independent
National Muncitoresc, Frontul National) toate acestea
militand, pe diverse cai (uneori ajungandu-se insa si la
confruntari intre fronturi cu sustinere diferita) pentru
refacerea organismului statal fie pierdut, prin desfiintare,
anexare sau ocupare, fie destramat.

Dinamica structurilor politice ale europei centrale

si de sud-est intre anii

inceputul comunizarii

a) Europa centrala si de sud-est din nou in vizorul Marilor Puteri:

perceptii diferite, penduland intre ideea
reconstructiei echilibrului de putere (W. Churchill), ordine
internationala bazata pe cooperare (F.D. Roosevelt) si
"politica pasilor marunti', promovata de liderul sovietic
LV. Stalin;

b) copierea si impunerea modelului sovietic:

in economie:

adoptarea unor legi cu privire la nationalizarea
principalelor mijloace de productie (Cehoslovacia, si
Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, 1946-1948; Albania, 1946-1947) si vizand
reforma agrara (Ungaria, Polonia, Ungaria,
Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria si Albania

in viata politica:

Preluand schema propusa la sfarsitul deceniului sase de reputatul analist H. S. Watson, remarcam trei pasi importanti in impunerea noului regim, respectiv: coalitie autentica (prezenta in cazurile Bulgaria, Ungaria pana in primavara anului si Cehoslovacia pana in februarie coalitie fictiva sau pseudo-coalitie; regim monolitic. Singura exceptie a reprezentat-o cazul Cehoslovaciei, care a cunoscut un salt politic direct de la primul pas la cel de-al treilea, prin lovitura de stat din februarie

Mai mult chiar, istoricii au putut depista si unele, posibil numite, "ingrediente' ale procesului politic de impunere a comunismului, si anume:

exploatarea situatiei militare de la sfarsitul imediat al celui de-al doilea razboi mondial (depresiunea de dupa

razboi, dar si prezenta trupelor Armatei Rosii pe teritoriul statelor analizate);

ocuparea pozitiilor-cheie din aparatul de stat de
catre reprezentantii, interni sau externi, ai comunistilor;

renuntarea de catre partidul comunist, cel putin
teoretic, la programul revolutionar si la asa-numita
dictatura a proletariatului;

impunerea unor masuri economice pentru slabirea
fortelor de opozitie si introducerea unui nou sistem
economic;

impunerea partidului comunist drept cel mai bun si uneori unicul intermediar intre societate si Uniunea
Sovietica, puterea eliberatoare;

asa-numita "tactica a salamului' (dupa expresia
unui oficial maghiar), respectiv fractionarea opozitiei si a
potentialelor forte divergente in stat;

utilizarea "partenerilor de drum' (cazul Partidului
Socialist, mai intai, camarad, si apoi inghitit in structura
comunista, pentru ca, spre finalul impunerii, membrii mai
importanti, fostii tovarasi de drum, sa fie epurati violent
din randul partidului castigator) Bulgaria - 1947,
Polonia, Ungaria si Cehoslovacia-

utilizarea asa-numitei tactici a "comploturilor'
(descoperirea "dusmanilor poporului', a "sabotorilor' sau
a "criminalilor de razboi' si pedepsirea lor violenta, ca
urmare a unor procese politice rasunatoare exemplu,
cazul Bela Kovacs in Ungaria).

in ansamblu, odata cu organizarea unor noi alegeri (Polonia, ianuarie Cehoslovacia, mai si

mai Ungaria, noiembrie si august Iugoslavia, noiembrie Albania, decembrie si Bulgaria, noiembrie si adoptarea unor noi constitutii, pe model sovietic (Albania, Iugoslavia Bulgaria, Polonia Cehoslovacia Ungaria se poate considera ca sistemul comunist se impusese definitiv in aceasta zona europeana.

Noile structuri politice de la impunere la contestare

a) Stalinismul si structurile politice in Europa comunista

Odata cu inceputul anului Europa centrala si de sud-est intrase intr-o noua etapa, cea comunista, care-si va pune amprenta asupra structurilor sale politice mai bine de de ani.

Modelul Stalinist a fost impus tuturor statelor din aceasta zona, indiferent de nivelul lor de dezvoltare economica sau culturala, incepand, cu predilectie, dupa conferinta tuturor reprezentantilor partidelor comuniste din Europa, care a avut loc la Szlarska Poreba (Polonia), intre septembrie si care a avut ca obiectiv infiintarea Biroului Informativ al Partidelor Comuniste si Muncitoresti (Cominformul).

Algoritmul urmarit in aceasta impunere s-a bazat pe urmatorii pasi:

mobilizarea generala a societatii deseori, sub sloganul patria in pericol!';

demontarea institutiilor democratice (identificate
cu vechile regimuri "asupritoare');

lichidarea autonomiei economice si sociale;

monopolizarea structurilor intermediare;

distrugerea factorului uman.

Toate aceste actiuni s-au bazat fie pe sprijinul sau impactul efectiv al prezentei trupelor Armatei Rosii (in tari precum Polonia, Ungaria sau Bulgaria), fie chiar pe sprijinul initial al populatiei locale (pe substratul politic puternic de stanga, in state ca Iugoslavia, Albania sau Cehoslovacia).

in acest proces de impunere a modelului Stalinist, toate structurile societatii au fost transformate radical: Justitia, Armata, Scoala, Biserica, Presa etc.

b) Comunismul national. Modele, charisme, rezultate

Destul de rapid, in acest aparent "monolit' al regimurilor comuniste au inceput sa apara si primele diferentieri. Cauzele, in opinia numerosilor istorici care au investigat fenomenul, au fost diverse si multiple. Printre ele, trebuie amintite: imaturitatea istorica a comunismului in acele zone, dar si, in general, diferentele traditionale dintre statele componente ale Europei centrale si de sud-est, care s-au accentuat odata cu trecerea anilor, varietate care a atins atat viata lor politica interna, cat si climatul social, in general, afirmarea intereselor nationale, atat de divergente, inca din cele mai indepartate timpuri si, cel mai fatal, poate, aparitia rivalitatilor ideologice,

diferentelor de opinie dintre marile puteri ale lumii comuniste China si U.R.S.S., care au impus apoi optiuni proprii de comunism.

Cea mai reprezentativa mostra de asemenea optiune proprie a fost reprezentata de modelul promovat de Iugoslavia lui I.B. Tito, care, din si-a condus tara spre o "noua cale'. Dintre principalele caracteristici ale acestui regim, amintim: retragerea pamanturilor din sistemele cooperatiste principiul "autoconducerii muncitoresti'; despartirea functiilor pe linie de partid si de stat, la nivel local; redefinirea statutului Partidului Comunist, impunandu-se un nou "caracter voluntar si democratic' etc.

c) Fenomene politice epurarile

Motivatii ideologice:

neselectarea stricta a membrilor, mai ales datorita
fenomenului de deschidere a portilor partidului comunist
in perioada asa-numitei "lupte pentru putere';

fuziunea cu partidele socialiste a adus, la randul ei,
multe elemente "confuze' din punct de vedere ideologic si
politic;

criza si noua cale propusa in Iugoslavia;

umflarea excesiva a numarului membrilor de
partid etc.

Cifric, in perioada fenomenul epurarii a lovit circa din efectivul total al membrilor partidelor comuniste din Europa centrala si de sud-est. Iar la nivel de tara, o situatie ierarhica aproximativa ar arata astfel:

Cehoslovacia de membri expulzati; Ungaria Polonia Bulgaria Albania Dintre care un procent variind intre au fost arestati.

in urma acestui violent val de schimbari, incheiat, in mare, in care a atins uneori chiar si elita partidului (importanti secretari generali ai partidului i-au cazut victime, printre ei: bulgarul Traicio Kostov, polonezul Wladislaw Gomulka si Rudolf Slansky, reprezentantul Cehoslovaciei), s-a putut impune efectiv noul tip de lider comunist, fidel aliat al Moscovei reprezentat de figuri precum: Boleslaw Bierut, in Polonia, Matias Rakosi, in Ungaria, Valko Cervenkov in Bulgaria sau Klement Gottwald, in Cehoslovacia.

d) "Noul curs' si crizele politice ale Europei centrale si de sud-est

Moartea liderului sovietic LV. Stalin, la 5 martie a condus, poate destul de neasteptat pentru unii, la impunerea unei noi ere. Perioada a crizelor, in primul rand de imposibilitate imediata de inlocuire a vechiului conducator de necontestat. Tocmai pentru a reliefa acest aspect, la Moscova se apela din nou la principiul conducerii colective. Nu era pentru prima data cand puterea trebuia sa se aseze, iar taberele sa se definitiveze. Hrusciov, primul secretar al P.C.U.S., alaturi de presedintele Sovietului Suprem, Bulganin, si de presedintele Consiliului de Ministri, Malenkov, apareau

impreuna pentru a asigura continuitatea structurilor de putere in marea tara a comunismului.

Un mesaj trebuia transmis si receptat astfel de catre celelalte state ale Europei central-estice aflate sub aceeasi cortina; ceea ce reiesea si dintr-un editorial aparut in aprilie in gazeta-stindard a comunismului, Pravda, potrivit caruia sefii stalinisti ai democratiilor populare erau sfatuiti sa se orienteze spre aceleasi forme de conducere colectiva, spre, cel putin aparenta, separare a puterilor de stat si partid, spre reformare.

Europa comunista a raspuns oarecum imediat, dar si diferit! La nivelul structural, modelul conducerii colective apare, poate cel mai vizibil, in cazul Cehoslovaciei. Aici, dupa moartea liderului local, Klement Gottwald, la scurta vreme dupa disparitia lui Stalin, s-a ajuns la instituirea, mai intai, pentru scurta perioada a unei troici politice, apoi, a unei puteri de tip dual a celor "doi Antonim' Antonin Zapotocky (presedintele Republicii) si Antonin Novotny (secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist).

Dar relaxarea, reformarea nu puteau ramane si fara urme in ceea ce priveste trezirea societatii civile si a spiritului de libertate in sanul acestor popoare cu o experienta democratica destul de recenta. Si acest aspect va constitui raspunsul doi al Europei central-estice: revolta impotriva atotstapanirii sovietice, criza ideologica, cautarea de noi cai.

Prima incercare iunie Germania Democrata. Si de aceasta data, starea economica, mai precis,

nemultumirile clasei care ar fi trebuit, potrivit ideologiei comuniste, sa fie conducatoare, respectiv, clasa muncitoare, au reprezentat punctul de plecare. Apeland la ajutorul Uniunii Sovietice, in plin proces de recunoastere a crizei, cel putin economice, care nu mai putea fi trecuta cu vederea, oficialitatile comuniste est-germane s-au lovit de refiiz. Mai mult chiar, au fost aspru criticate, tinta devenind, in principal, persoana conducatorului, Walter Ulbricht, vazut a merge pe calea vechiului sistem, Stalinist.

insa, odata cu impunerea cresterii normelor de munca cu situatia nu mai putea fi acceptata de muncitorii est-germani. Revoltele nu au intarziat sa apara: Berlin, Leipzig, Rostock, Dresda, Jena sau Bielefeld. Propagarea rapida si amploarea demonstratiilor impotriva regimului reunind peste de manifestanti, in peste de localitati au determinat trecerea la impunerea de solutii de lichidare extrem de drastice interventia trupelor Armatei Rosii, cumulata cu existenta legii martiale.

Pentru prima data, erodarea legitimitatii regimului comunist prinsese contur violent, ale carui consecinte s-au cifrat la peste de arestari, mii de procese politice si de condamnari la moarte. De acum inainte, chiar si in ochii contemporanilor, oarecum fosti simpatizanti comunisti, eficacitatea vechilor structuri si ideologii atat de mult clamate in ultimii ani, incepea sa se clatine. "Am inceput sa ma gandesc ca ceva serios era in neregula isi aminteste unul dintre acestia, scriitorul est-german Stefan Heym. Pana la urma, cum se putea ca, intr-un stat

al muncitorilor, acestia sa fie in greva si sa se ridice impotriva guvernului muncitoresc?'

Momentul nu putea scapa atentiei ideologice a Moscovei. Iar Congresul XX al P.C.U.S. februarie a si incercat sa rezolve situatia. Faimosul "raport secret' prezentat de liderul sovietic N. Hrusciov, ce infiera excesele lui Stalin deschidea calea spre "Noul curs' pe care incercasera sa-1 impuna sovieticii. Deciziile politice atarnau greu: renuntarea (din nou, cel putin aparenta) la puterea unica si reintoarcerea la conducerea de tip colectiv, condamnarea cultului personalitatii, pluralitatea cailor de a ajunge la socialism. Iar rezultatele lor au aparut imediat in extrem de framantata situatie politica est-central europeana a anului

Pasul doi Polonia. Moartea liderului Boleslaw Bierut (in martie oferea clasei politice poloneze, dar si societatii, mult mai multe oportunitati de reactie. Totul parea simplu, la prima vedere un nou conducator, o noua politica, dupa model Congresul XX al P.C.U.S., si comunismul polonez nu va mai intampina nici un fel de hopuri. Doua tabere, din ce in ce mai vizibile, au inceput sa-si clameze dreptul la preluarea puterii. Pe de o parte, grupul moscovit, format in jurul personalitatii defunctului Bierut (elemente coagulante post-martie H. Mine, J. Berman), si tabara ce-si strangea randurile in jurul destul de recentului eliberat din inchisoare fost secretar general al P.M.U.P., Wl. Gomulka.

Dar nu numai la varful puterii aparuse sindromul contestarii si al luptei interne. Societatea civila a

reactionat, la randu-i, si destul de vizibil. Port-drapel Poemul pentru adulti, purtand semnatura poetului Adam Wazyk(1955).

Anul se deschidea astfel pe un fundal extrem de propice pentru impunerea schimbarii. Mai mult chiar, unele institutii ce se identificasera aproape exclusiv cu mecanismele represiunii staliniste (de exemplu, Securitatea Publica) fusesera deja desfiintate.

Iar schimbarea atinge incetul cu incetul si oamenii, atat pe cei din fruntea partidului (printre altii, si cazul vice­presedintelui guvernului, J. Berman, inlocuit si din structurile Biroului Politic), cat si pe cei care suferisera de pe urma vechiului regim, in aprilie mii de prizonieri politici au fost eliberati, semn sigur ca puterea recunostea greselile trecutului.

Aerul de libertate a fost imediat resimtit si la nivelul societatii. Importante revolte populare apar in fiefurile industriale (Poznan, iunie soldate cu numerosi morti si raniti. Cateva luni mai tarziu, in octombrie, criza a atins si varful ierarhiei partidului, intr-o sedinta a Comitetului Central al P.M.U.P., la octombrie vechiul conducator E. Ochab a fost inlocuit cu mult mai reformistul Wl. Gomulka. Se schimbau nu numai oameni, ci si modele, si generatii.

incetul cu incetul, noul isi face resimtita prezenta si in structurile politicului. Pentru prima data de cand fusese instaurat regimul comunist, sunt recunoscute si alte formatiuni politice. Odata cu momentul electoral consumat in ianuarie alaturi de numerosi candidati

independenti, se impun si reprezentanti ai Partidului Taranesc sau Democrat. Rezultatele vorbesc, din nou, pentru prima data, de existenta pluralitatii de opinii: P.M.U.P. doar din voturile pentru Seim (Parlamentul polonez), iar opozitia

Pasul trei Ungaria. Aproape in mod paralel, si in teritoriul ungar se resimtea vantul schimbarilor politice; marit, in importanta, de insasi partea sovietica, ce nu se mai incredea in capacitatea liderului local, M. Rakosi, de a solutiona noile probleme cu care se confrunta corabia comunista, in aceasta logica, conservatorul Rakosi a fost sacrificat si inlocuit, mai intai, cu adjunctul sau, E. Gerô, apoi cu J. Kadar.

Primele semne de relaxare au aparut odata cu hotararea lui Gerô de a intredeschide portile partidului si catre membrii altadata indepartati (cazul lui I. Nagy) si de a-i organiza uneia dintre personalitatile pierite in timpul epurarilor, L. Rajk, funeralii nationale.

Dar concesiile au adus imediat si reactia opozitiei politice si a societatii civile, in general. Vestea intoarcerii lui Gomulka in fruntea partidului fratesc polonez a provocat, la octombrie o mare manifestatie, care a reclamat intoarcerea lui I. Nagy in functia de premier (experienta anterioara, consumandu-se intre cand a fost inlocuit la cererea Moscovei). Scanteia fusese data. in cateva zile, revolta a atins intreaga Ungarie. Nici partidul, nici guvernul, nici interventia armatei nu au reusit sa linisteasca spiritele, in programul reformator democratic, principiul pluripartidismului domina.

Moscova nu putea ramane indiferenta. Interventia Armatei Rosii, chiar daca nu a fost din primul moment decisiva octombrie a punctat insa sfarsitul. Doua tabere si doua personalitati au fost puse fata in fata. intr-o prima faza, Nagy, impins de curgerea evenimentelor si de cererile maselor populare, a constituit un guvern format din reprezentanti ai partidelor burgheze, cerand retragerea trupelor sovietice si chiar retragerea tarii din Pactul de la Varsovia. Apoi, cateva zile mai tarziu, le-a venit randul si celorlalti sa preia initiativa, sub auspiciul Moscovei, J. Kadar, legandu-si numele de existenta unui guvern paralel.

Cu ajutorul trupelor sovietice, insurectia maghiara a fost zdrobita. I. Nagy, refugiat in ambasada disidentei Iugoslavii, a cerut azil politic Romaniei. O scurta perioada petrecuta intr-un pseudoarest romanesc a fost urmata de retrimitere la Budapesta, proces politic si condamnare la moarte. Visul de reformare se termina brusc, in plin regim Kadar, care a marcat o foarte dura perioada de represiune consumata intre 1

e) intre liberalizare si "Primavara de la Praga'

Conceptul-cheie al anilor in Europa Centrala si de Sud-Est s-a structurat in jurul notiunii de "liberalizare': liberalizare a structurilor politice, dar tot in aceeasi ideologie comunista, insa oarecum reformata; liberalizare a regimului; liberalizare a politicilor interne si externe; liberalizarea modelului de lider etc.

Tarile care se pot considera reprezentative in acest proces de liberalizare, oarecum modele pentru celelalte state componente ale arealului comunist est-central european, sunt Ungaria si Cehoslovacia.

Regimul care debutase sub auspiciul fortei si al represiunii imediat dupa inabusirea revolutiei maghiare din regimul Kadar, a intrat intr-o noua era. Un articol publicat tocmai nota extrem de interesanta in analiza directiei dinspre care vine reformarea in oficiosul partidului moscovit "Pravda', la decembrie anunta sosirea momentului decisiv al cotiturii: "Despotismul se stipula extrem de clar nu reprezinta un fenomen propriu socialismului.'

Politica de liberalizare Kadar-ista s-a resimtit in toate sectoarele importante ale societatii: pe plan agrar prin eliminarea oricarui gen de discriminare; pe planul invatamantului prin sprijinirea invatamantului superior; pe plan administrativ prin usurarea accederii in functiile mai importante la nivel regional, cu precadere.

in acelasi timp, si planul extern a contribuit la schimbarea de perceptie a regimului maghiar. Astfel, se pot enumera, printre altele: vizita secretarului general al O.N.U., U Thant, in iulie incercarea de reluare a legaturilor diplomatice si economice cu disidenta Iugoslavie a lui Tito (toamna anului semnarea unui acord cu Vaticanul, in septembrie (in ciuda faptului ca nu se reusise reglarea problemei ramase in litigiu inca din a cardinalului J. Mindszenty).

in linii mari, momentul-cheie al liberalizarii maghiare se regaseste si in situatia cehoslovaca. Mai ales ca nu vine deloc pe un spatiu gol. Au existat chiar si importante gesturi anterioare de exemplu, instituirea, in a unei comisii de revizuire a proceselor staliniste din anii care au netezit calea reformelor.

La nivelul varfului ierarhic al partidului, lupta pentru putere se dadea intre cele doua personalitati mai vechiul Klement Gottwald si mai noul Antonin Novotny, adeptul deschis al noului curs (vizibil, de altfel, si in structura de baza a noii constitutii adoptate in cea care statua Cehoslovacia ca prima republica socialista din Europa centrala si de sud-est).

Internul si externul si-au dat si aici mana in definitivarea aceluiasi proces de liberalizare. Astfel, daca, in fostul ministru de interne, Rudolf Barak, unul dintre personajele intunecate ale greilor ani de dupa fusese, mai intai, inlaturat din Biroul Politic, iar apoi chiar si inchis pentru deturnare de fonduri si sabotaj economic, in august inalta Curte de Casatie hotara reabilitarea a nu mai putin de de personalitati pierite in drasticele epurari staliniste interne. Iar pe plan extern, in septembrie ministrul de externe, Vaclav David, efectua o importanta vizita oficiala in Marea Britanic, gest urmat de deschiderea unor agentii de turism intre cele doua state. Patru ani mai tarziu, in august Cehoslovacia reusea, in acelasi discurs liberalizator, si semnarea unui Tratat economic pe doi ani cu un reprezentant al "lagarului

capitalist' R.F.G., in ciuda puternicelor proteste venite fie pe filiera Moscova, fie pe cea a Berlinului.

primavara de la Pmga'. Semnele unui atat de vizibil dezghet nu puteau ramane fara raspuns si in sanul societatii. Si din aceasta perspectiva, acelasi an a reprezentat un moment crucial in derularea evenimentelor, chiar daca scanteia evenimentelor ce au intrat in istorie sub denumirea de J*rimavara de la Praga' a fost data de o cotidiana pana de curent in zona caminelor studentesti pragheze, la sfarsitul anului, in octombrie

Societatea civila incepea din nou sa resimta vantul liberalizarilor si sa ceara mai mult. La Congresul scriitorilor, din iunie multi purtatori de cuvant se ridica impotriva unora dintre vechile procedee si abuzuri.

Figura simpatizantului "noului curs' A. Novotny nu mai putea reprezenta si modelul noilor timpuri. Se cerea mai mult, era necesar mai mult decat o simpla cosmetizare sau o relaxare interna sau interna. Mai ales ca Novotny nu numai ca incepuse sa se ridice impotriva efectivelor reforme economice, ci si, in aceeasi fascinatie a puterii acaparatoare, concentrase toate prerogativele conducerii: prim-secretar al Partidului, presedinte al Republicii si comandant suprem al fortelor armate.

Pe acest fundal, evenimentele momentului prind alte conotatii, simplificandu-se chiar si procesul comprehensiv al fortelor populare care s-au ridicat acum. Rapiditatea schimbarilor nu mai surprinde, iar reactia masei pare normala. Novotny pierde in doar trei luni aproape tot ceea ce castigase in anii anteriori: in ianuarie

este inlocuit din functia de prim-secretar al partidului cu mai tanarul (doar ani) Al. Dubcek, iar in martie si din cea de presedinte, unde prerogativele ii revin mai varstnicului L. Svoboda ani). Aripa dura a partidului pierdea teren, impunandu-se asa-numitul "socialism cu fata umana'.

in paralel, lectia Moscovei, cu privire la mult dezbatuta "suveranitate limitata', ridica numeroase probleme in spatiul est-central european. Pe aceasta tema, discursul liderului sovietic L. Brejnev din noiembrie tinut cu prilejul implinirii a, de ani de mari victorii ale socialismului, trasa, cel mai clar, noile directii: impunerea "socialismului real', congelarea "destalinizarii' si principiile suveranitatii limitate.

Mergand oarecum pe aceeasi filiera a acceptarii unicului model al Moscovei, Comitetul Central al P.C. Cehoslovac adopta, in aprilie un Program de actiune care, cu toate ca pastra un puternic atasament fata de doctrina marxist-leninista, punea si probleme legate de democratizarea societatii. Un prim pas fusese facut. Principiile vehiculate spuneau mult. Printre ele: acordarea de garantii pentru libertatea exprimarii, a presei, a adunarilor si serbarilor religioase; adoptarea unei noi legi electorale, care sa cuprinda realitatea unei mai largi palete de candidati si libertatea reprezentarii si pentru partidele din opozitie (in numar de patru); limitarea prerogativelor partidului comunist in raport cu activitatea parlamentului si a guvernului etc.

"Devierea' cehoslovaca nu putea fi lasata prea mult timp fara control sovietic. Mai ales ca structurile democratice dadeau puternice semne de revigorare. Partide necomuniste, precum Partidul Socialist Cehoslovac si Partidul Cehoslovac al Poporului, alaturi de grupuri de actiune pentru restaurarea Partidului Social Democrat, cluburi politice KAN), incepeau sa recompuna un peisaj politic care semana din ce in ce mai mult cu modelele democratiei interbelice.

Sfarsitul verii anului a adus, odata cu intrarea in forta a trupelor celor cinci state aliate in cadrul Tratatului de la Varsovia (cu exceptia Romaniei), si sfarsitul visului cehoslovac.

f) Perioada anilor '70-'80 si reimplicarea in politic a societatii civile

Caracteristici de ansamblu ale perioadei: inexistenta unor lideri cu adevarat carismatici, posibile modele politice de urmat; lipsa unor programe general-valabile de reformare atat a vietii politice, cat si a celei economice si sociale; renasterea sentimentului social si, de aici, a conceptului politic de societate civila efectiva.

La o analiza departajata, in functie de fiecare stat component al regiunii in parte, se descopera si seturi speciale de caracteristici personale, nationale, legate fie de aspectul covarsitor al reformelor propuse in statul respectiv, fie de miscari civile cu impact puternic asupra evolutiei istorice si politice ulterioare.

in Ungaria, elementul definitoriu, pe fundalul aceluiasi mai sus pomenit regim Kadar, intrat insa intr-o noua faza, poate fi considerat a fi reforma din domeniul economic. Printre aceste seturi de decizii guvernamentale, amintim: acordarea unei mai largi autonomii (legate de sfera productiei, dar si a pietei de desfacere) unitatilor agricole; a unor subventii pentru ajutorarea culturilor considerate traditionale; spargerea monopolului de stat; tolerarea micilor intreprinzatori si a activitatii asa-numite artizanale; promovarea unei noi politici a preturilor (care a si reusit sa introduca, intr-un final, un sistem semiconvertibil

Aceste schimbari profunde din domeniul economic s-au rasfrant, dupa cum era si firesc, si asupra campului ideologic. Apelul la tehnologi, la specialisti, la buni manageri, fara a mai fi obligatorie apartenenta la partidul comunist, a devenit un fel de cuvant al noii ordini si realitati maghiare. Relaxarea a fost resimtita si in ceea ce priveste perceptia puterii fata de intelectualitatea pana atunci disidenta. Titlul unei carti aparute in epoca rezuma, poate, cel mai fericit realitatile acelui timp: inchisoarea de catifea (autor M. Haraszti).

Cuvantul definitoriu al Cehoslovaciei anilor este reprezentat de miscarea sociala reunita sub titulatura de Carta Organizatia, infiintata in si numarand, printre cei patru fondatori initiali, si pe Vaclav Havel, a anticipat, prin programul sau, o noua forma a politicii, caracteristica ordinii postcomuniste si in care societatea civila juca un rol de-a dreptul hotarator. Ideile centrale ce

dominau gandirea membrilor fondatori ai Cartei (majoritatea fiind "recompensati' pentru aceasta inregimentare politica fie cu inchisoarea, fie cu mai usoara retrogradare in sfera serviciului) se invarteau in jurul conceptelor de toleranta, nu numai politica, si spre o certa deschidere la dialog. Elemente ce lipsisera cu desavarsire din bagajul semantic real al regimului anterior, in comparatie cu care incerca sa analizeze posibila noua realitate si un text precum cel al lui Vaclav Havel -vestitul, de atunci, eseu Puterea celorjara de putere.

Un an mai tarziu, in in acelasi spatiu, avea sa ia fiinta si o alta miscare pentru apararea persoanelor pe nedrept persecutate VONS, dupa initialele si prerogativele sale programatice, la randul ei deosebit de activa structura a unei societati din ce in ce mai obisnuite cu noul si cu actiunea si reactia politica.

Si in ceea ce priveste realitatea poloneza, sintagma definitorie a perioadei se regaseste in definitia si activitatea organismului social-politic al Sindicatului liber Solidaritatea.

Peisajul social nu era nici pe departe favorabil regimului. Politica de stagnare sau chiar reduceri salariale, coroborata cu o importanta crestere a preturilor pentru principalele bunuri de larg consum, a condus, la sfarsitul anului la numeroase greve, cu predilectie localizate in regiunea porturilor de la Marea Baltica. Schimbarea parea a fi facilitata si de disparitia fizica a fostului conducator, Wl. Gomulka, si lansarea unui foarte bun cunoscator al realitatilor occidentale (cu predilectie

franceze, tara unde a si trait o buna perioada de timp!) Ed. Gierek.

Trei tinte majore si-a dorit a atinge programul noului lider: relansarea unui atat de mult asteptat si real dialog cu populatia; relansarea economica, prin contractarea de datorii externe (cu predilectie, pe filiera bancilor din R.F.G.); restabilirea unor raporturi efective, de pe alte pozitii si folosind noi tonuri, cu Biserica catolica.

in ciuda acestor demersuri, criza economica nu a putut fi evitata. Pe acest fundal, in se infiinta un Comitet de aparare al muncitorilor (KOR), initial numarand de membri si care, in doar un an, s-a transformat intr-o organizatie mult mai larga, si anume un Comitet de Autoaparare Sociala.

Alegerea lui Karol Woytila, in papa, sub numele de loan Paul al II-lea, a avut un impact foarte mare asupra evolutiei ulterioare a evenimentelor pe scena poloneza. Din societatea poloneza incepe sa-si faca resimtita, cu adevarat, prezenta. Multe asteptari s-au legat de existenta Sindicatului liber Solidaritatea si de liderul sau, Lech Walesa. Se asista la o din ce in ce mai puternica activitate de trezire a sentimentelor si reactiilor politice reale si in sanul masei poloneze: incep sa apara si primele ziare independente; se infiinteaza asa-numitele "Universitati zburatoare', dar si Comitete de solidaritate studenteasca, Comitete initiatoare ale Sindicatelor libere sau Comitete de autoaparare taraneasca.

in Bulgaria, experienta unei personalitati precum cea a fiicei lui T. Jivkov, Ludmila Jivkova, ministru al culturii

si aparatoare ferventa a patrimoniului national, si-a pus amprente adanci asupra derularii ulterioare a evenimentelor. Cu toate ca moartea sa prematura (in a pus oarecum sub semnul intrebarii tot ansamblul reformist, ce viza cel putin sfera si perceptia puterii fata de cultura.

Destul de in afara acestui areal mai mult sau mai putin vizibil ancorat noilor vremuri indicate de schimbarile preconizate de politica Moscovei, in Albania se asista, ciudat, pe fundalul ruperii, incetul cu incetul, a relatiilor de acum oarecum traditionale cu China comunista (celalalt lider al lumii ideologiei rosii, intr-o continua competitie cu reprezentantii Kremlinului), chiar la o doborare efectiva, din functiile de conducere in partid si in stat, a aripii reformatoare urmata de o puternica epurare cand au fost atinse inclusiv varfurile cazul succesorului oficial al lui E. Hodja, Mehmet Sehu (impins la sinucidere!).

in ceea ce priveste situatia Iugoslaviei, dezbaterea ce a atins societatea acestei federatii, extrem de problematica, inca de la infiintarea sa, a fost legata de din ce in ce mai vizibila si acuta problema a nationalismelor locale si a preemtiunii la conducerea in partid si in stat.

in a fost adoptata si o noua Constitutie, a carei complexitate, in loc sa usureze luarea de decizii si gasirea de solutii legale, a incurcat, oarecum, si mai mult situatia. Printre principalele sale prevederi: infiintarea unei Adunari la nivel federal, organizata pe pilonii unui Consiliu federal, pe de o parte, si a unui Consiliu al

republicilor, pe de alta parte. Prima structura reprezenta, in fapt, corpul legislativ, cu drept de vot asupra bugetului federal, iar cea de-a doua era insarcinata, in principal, cu derularea si controlul activitatilor din sfera economicului. Principiul de functionare, conform noii constitutii (interesant, in teorie, dar extrem de greu aplicabil), nu mai era legat doar de indeplinirea unei simple majoritati, ci si a unei majoritati in fiecare grup republican in parte.

in ceea ce priveste executivul, se introducea institutia unei presedintii colective, formata din membri, unul pentru fiecare republica sau provincie in parte, ultimul fiind reprezentat de presedintele Ligii Comunistilor, ales pe o perioada de cinci ani. Principiul rotatiei guverna apoi alegerea conducatorului efectiv; dar numai dupa moartea presedintelui pe viata, din I.B. Tito (survenita in

Chiar si o analiza fugara a acestei extrem de stufoase realitati constitutionale poate scoate la iveala numeroase lacune si ineficacitati. Astfel, simplul refuz de a participa la vot al unei republici putea conduce, inevitabil, la blocarea in totalitate a demersului legislativ respectiv. Mai mult, prin introducerea unui principiu precum cel al egalitatii intre republici, se ajungea la realitati cel putin ciudate un stat precum Serbia, ce numara aproximativ milioane de locuitori, era pe picior de egalitate cu Muntenegru, care abia se ridica la peste de suflete. Si aceasta cand era introdusa si o concurenta extrem de acerba a investitiilor din partea statului.

in ansamblu, anii '70-'80, dupa formula lansata de un foarte cunoscut analist al perioadei si politicilor din Europa central-estica, VI. Tismaneanu, au reprezentat "reinventarea societatii civile'. Si, mai ales, am sublinia noi, reinventarea sa politica.

g) Dinamica politica a anilor reforma Moscovei si efectul ei de rezonanta politica in Europa comunista

Experienta politica comunista a anilor este profund legata de noua politica promovata de tanarul conducator de la Kremlin, M.S. Gorbaciov. Si cum perestroïka isi propunea, printre altele, deziderate extrem de tentante, precum "insanatosirea' economiei, eliberarea stiintei si tehnicii de franele birocratice si de canoanele ideologiei staliniste, promovarea performantei si valorii "atata vreme neglijate' reformismul pare din ce in ce mai tentant si in Europa de Est. Dar nu peste tot si nu pentru toate categoriile de lideri comunisti, dupa cum se observa si dintr-o sumara trecere in revista a realitatilor din fiecare stat component al acestei regiuni in parte.

Albania a reprezentat, inca o data, cea mai izolata tara a zonei. Scena politica interna aproape ca nu a iesit din imobilismul Stalinist promovat de Enver Hodja. in aprilie odata cu disparitia fizica a batranului lider comunist, succesorul la functia de secretar general al partidului, Ramiz Alia, membru al elitei locale de partid, a mentinut, in mare, statul pe aceleasi coordonate anterioare, incetul cu incetul insa, in conditiile schimbarilor initiate

de M. Gorbaciov si echipa sa, si aici se poate depista o oarecare destindere. Cel putin in ceea ce priveste domeniul relatiilor stabilite cu celelalte state membre ale blocului comunist est-central european: in Albania punea capat izolarii sale de mai bine de de ani, participand la intalnirea ministrilor afacerilor externe de la Belgrad, iar in Tirana a ajuns sa si gazduiasca aceasta conferinta.

La randul ei, Bulgaria devenise, in ochii Moscovei, unul dintre cei mai fideli aliati si tovarasi. Lungul regim al lui T. Jivkov oferise garantia unei serioase stabilitati in aceasta zona a Europei estice. Si, dupa cum o si demonstrase realegerea sa in functia de prim secretar, cu prilejul celui de-al XIII-lea Congres al P.C.B., din aprilie aparent, T. Jivkov stapanea in continuare situatia, in aceste conditii, si imaginea de obedient camarad pe drumul comunismului trebuia pastrata si in noile conditii impuse de glasnost si perestroïka, insa, reforma nu a ramas decat la capitolul promisiune. Masurile promovate, cu predilectie dupa de catre T. Jivkov, angajat, la nivelul discursului politic de acum, intr-o virulenta campanie impotriva dogmatismului si conservatorismului, s-au dorit astfel a se ralia exemplului moscovit. Dar numai la suprafata! Mai mult, se incerca contracararea adevaratului reformism prin utilizarea acelorasi arme. in decembrie discursul liderului de la Sofia se va centra pe o mult trambitata "revolutie' de profunzime si "reformare' a sistemului politic. Termenii sovietici, importati imediat, se dovedeau, inca o data, aliati de

nadejde in lupta pentru pastrarea prerogativelor puterii interne.

Rezultatele nu pareau ca intarzie sa apara. Astfel, in februarie prim-ministrul reformist Gheorghi Atanasov este obligat sa-si depuna demisia. Calea parea libera pentru pastrarea liniei si conducerii in partid. Realitatea insa va schimba regulile, considerate pana acum imuabile, ale jocului. Cateva vizite oficiale, fie in Bulgaria, fie dinspre Bulgaria, sunt considerate momente-cheie ale impunerii noului in detrimentul vechiului, de tip Jivkov, in sanul partidului si societatii bulgare. Astfel, cu toate ca liderul bulgar vedea in vizita sa la Moscova, din iunie rezultate oarecum pozitive, alte doua evenimente au marcat evolutiile ulterioare: vizita oficiala in Bulgaria a presedintelui francez Fr. Mitterand (ianuarie si oprirea la Moscova, in drum spre Beijing, a ministrului afacerilor externe bulgar, Petar Mladenov.

in Cehoslovacia, amintirea J*rimaverii de la Praga', si apoi a reformistilor grupati in jurul Cartei a obligat puterea sa reactioneze dur impotriva disidentei. Analistii interni considera ca, in aceste conditii, societatea civila incepuse sa intre intr-un pronuntat con de umbra si de tacere. Vizita oficiala a noului lider de la Kremlin a fost oarecum scanteia care a reimpus necesitatea unui model national reformist. Model in coordonatele caruia vechiul lider comunist G. Husak nu mai putea sa se regaseasca. Desi, oficial, aproba reforma propusa de Moscova, pe plan intern, liderul cehoslovac obtura cu obstinatie orice incercare de import a ideilor de glasnost si perestroïka, in

plus, nici varsta inaintata de ani) nu putea fi considerata deloc un atu in recastigarea puterii. Cu atat mai mult, cu cat in partid, se duceau dure lupte pentru preluarea puterii, in prim-plan a fost adusa aripa conservatoare, in decembrie G. Husak, in ciuda tuturor incercarilor disperate de pastrare a puterii si pe fundalul unei crize de proportii ce atinsese toate sectoarele societatii, se vede constrans sa-i incredinteze prerogativele conducerii de partid unuia dintre adjunctii sai, Milos Jakes. Chiar daca "partidul' fusese pierdut (Husak detinand insa, in continuare, calitatea de membru al Prezidiului), ramaneau inca atributele de conducere pe linie de stat. Schimbarea de persoane, insa, nu aducea deloc marea schimbare din interiorul sau, efectiv, a regimului in sine.

Se incearca, si aici, gasirea vinovatilor in interiorul partidului, in aceeasi idee de a actiona in orice mod pentru a pastra stabilitatea regimului, ii cad victime, astfel, un prim-ministru, inlocuit in octombrie dar si un membru al Biroului Politic al P. C. din Cehoslovacia, o luna mai tarziu, insa societatea civila nu mai putea fi indusa in eroare. Profitand de degringolada evidenta a regimului, aniversarea celor de ani ai Republicii, din octombrie s-a transformat intr-un protest de proportii impotriva regimului.

Iugoslavia reprezinta, poate, una dintre cele mai complicate realitati statale, si nu numai ale spatiului central-estic european. Si, mai ales dupa moartea liderului emblematic al comunismului de tip iugoslav, I. B. Tito,

procesul de continua diversificare si fragmentare pe baze etnice, religioase sau economice a contribuit la acutizarea discrepantelor dintre elementele slovene si croate, sarbesti, bosniace sau muntenegrene. Si aceasta, pe fundalul unei din ce in ce mai vizibile fragilitati economice a tarii, inglodata in datorii externe si lipsita de ambitiile nationale care o trezisera altadata din letargia ocupatiilor straine.

Nici macar sistemul rotativ al presedintiei nu mai putea rezolva criza ce acaparase realitatea iugoslava. Elementul sarb, prezent majoritar in randul ierarhiei partidului comunist, miza constant pe cartea caii conservatoare, agatandu-se cu disperare, la periferie, de prerogativele unei puteri ce se vedea din ce in ce mai amenintata. Pe acest fundal, scurtcircuitat de alte crize profunde la nivel interetnic, s-a putut impune curentul nationalismului sarb, considerat singurul aparator al traditiei si chiar al existentei efective a acestui element in structura conducerii statului iugoslav. Figura emblematica a noului curent s-a dovedit a fi conducatorul organizatiei de partid din Belgrad Slobodan Milosevici, cel care, in doar cinci ani, va reusi sa acapareze functiile cele mai importante in partid si in stat presedinte al Biroului Politic; -presedintele Serbiei).

Schimbarile intervenite in U.R.S.S., la impulsul echipei Gorbaciov, au primit un raspuns pozitiv in Polonia. Totul petrecandu-se pe fundalul anilor cunoscuti in literatura de specialitate ca perioada de glorie a Solidarnosc-idm si a guvernarii de mana forte promovate de catre generalul W. Jaruzelski, fostul

comandant-sef al armatei, chemat in februarie sa gestioneze criza, mai intai din pozitia de premier, apoi si de secretar general al partidului.

Vizita din iulie a lui M. S. Gorbaciov la Varsovia pare sa marcheze aderarea efectiva poloneza la curentul reformist. Mai ales ca ea venea dupa un sir de greve (luna mai dar si dupa alegerile locale (iunie in fapt, un esec de proportii pentru siguranta si stabilitatea regimului comunist), insa, lipsit de sprijinul de-acum considerat "traditional' al unei Armatei rosii care renuntase la vestita "doctrina Brejnev', regimul lui W. Jaruzelski se vedea in fata sfarsitului. Si, in acest context, a recurs tocmai la fostul sau adversar politic organizatia sindicala "Solidaritatea', detinatoare a unei autoritati sociale de necontestat, dar lipsita total de putere decizionala. Miscarile muncitoresti din vara anului au obligat reconsiderarea regulilor stabilite. Astfel, dupa cum considera analistii perioadei, spre deosebire de momentul cand s-au impus reprezentantii curentului radical din sanul Partidului Muncitoresc Unit Polonez, ajungandu-se astfel la confruntare deschisa, in tabara moderatilor a avut castig de cauza.

Actele par a urma acelasi, de acum, cunoscut scenariu de impartire a prerogativelor puterii si de creare a unei false atmosfere de reforma si deschidere spre concesii. Compromisul istoric intre fostii adversari devenea, in Polonia, singura modalitate de a iesi din criza. Dialogul incepea, sub auspiciul crizei, in septembrie

Urmand scenariul stabilit, in Jaruzelski va ceda prerogativele de secretar general al partidului, pastrandu-si, asemenea unora dintre omologii sai, doar conducerea pe linie de stat. insa, idealul reformelor limitate nu mai era suficient in viziunea unei Polonii in care liderul Solidarnosc-ukw, Lech Walesa, reaparuse in mare forta, in ciuda tuturor incercarilor puterii de a-1 discredita pe el si organizatia pe care o reprezenta, in plus, dupa cum o demonstrase vizita premierului britanic Margaret Thatcher, din noiembrie nu numai opinia publica sustinea noua echipa, ci chiar si marile puteri internationale. "Comunistul tipic', dupa cum 1-a catalogat M. Thatcher pe W. Jaruzelski, reprezenta, de acum, cartea trecutului.

Realitatea sociala si economica a anilor dovedise, in Ungaria, esecul din ce in ce mai evident al politicii promovate mult timp de liderul local J. Kadar. Reforma ungara, promovata cu predilectie incepand cu anii intrase vizibil intr-o serie de dificultati, caracterizate prin cresterea datoriei externe, a inflatiei, somajului, toate acestea derulandu-se pe fundalul, de-acum cunoscut din analiza statului sovietic ante-gorbaciovist, de coruptie aproape totala la nivelul elitei birocratice a partidului.

De aceasta data, vechiul conducator nu a optat pentru preluarea modelului reformist impus de la Moscova, oferind, astfel, posibilitatea alegerii cartii castigatoare altor membri, mult mai inspirati, mai tineri, ai ierarhiei de partid. Conducerea politica a Ungariei, confruntata cu pericolul din ce in ce mai iminent al izbucnirii unor

miscari sociale, a pornit, astfel, din mai o actiune de reinnoire, de impunere a liderilor de tip nou.

Pe de alta parte, si societatea civila nastea, inca din vizibile incercari de opozitie. Astfel, analistii considera ca, mai ales din putem considera opozitia politica ungara reunita la inceputul anului sub umbrela forumului Democrat' drept o realitate cvasiinstitutionalizata, suficient de puternica pentru a organiza intruniri semipublice si chiar si unele demonstratii la Budapesta.

Concluzii

Coordonatele, sumar trasate, de evolutie ale fiecarui stat comunist in parte din spatiul Europei central-estice demonstreaza prezenta reverberatiei, a "rezonantei' curentului reformator.

Important, si perceptia exteriorului asupra spatiului est-central european incepea sa fie cu totul alta. Dupa cum se exprima, plastic, purtatorul de cuvant al ministerului afacerilor externe al Uniunii Sovietice, G. Gherasimov, doctrina Brejnev fusese totalmente inlocuita prin ceea ce se va chema doctrina Sinatra. Principiul neinterventiei devenind astfel directorul relatiilor intersocialiste.

Momentul si revenirea la structurile politice democratice. Evenimente. Mecanisme. Structurile

politice ale noului mecanism democratic. Privire comparativa

Sfarsitul deceniului noua al secolului XX a reprezentat, poate, una dintre cele mai interesante perioade ale istoriei contemporane in ceea ce priveste Europa Central Rasariteana. Acum, se schimba actorii si raporturile de forte, scenariile si regizorii. Este o lume in continua transformare in care s-a asistat la o fascinanta intersanjare de cauzalitati si la impletirea internului cu externul. Modelul democratiei vestice a atras si spatiul comunist al Europei estice. Dar gradul sau de implementare a depins de doua macroseturi de factori, respectiv, interni (sau gradul de senzitivitate al fiecarei tari fata de valorile democratiei occidentale si incapacitatea regimului comunist de a gestiona criza) si externi. Cauzele miscarilor est-europene si ale prabusirii regimurilor socialist-totalitare nu pot fi reduse la factori unici. Au existat tipuri de conditionari si seturi de circumstante ce au facut ca schimbarea sa fie rapida si inevitabila.

Sistemul de forte parea sa se schimbe definitiv, incepand cu anii Occidentul se arata si el din ce in ce mai atent la situatia din Estul Europei. Asa numitul "efect loan Paul al II-lea' ar putea reprezenta apoi un alt palier al argumentelor vestice de promovare a valorilor democratice in rasaritul Europei. Chiar si discursurile politice la cel mai inalt nivel au capatat o alta coloratura. Iar in acest complicat context, in care crizele interne nu mai puteau fi controlate de incercarile reformatoare ale reprezentantilor regimului comunist, impulsul decisiv a venit de la rasturnarea sistemului in spatiul est-german noiembrie caderea Zidului Berlinului).

Caderea comunismului in spatiul polonez a reprezentat, in fond, victoria miscarii sindicale, de resuscitare a societatii civile, statul deschizand calea liberalizarii lui prin alegerea celui dintai prim-ministru noncomunist din Europa Estica. Fundalul anilor a fost deosebit de propice: prabusire economica, presiuni occidentale crescande, cumulate, la nivel interior, cu agitatiile populatiei, si, mai ales, sprijinul vizibil al Bisericii Catolice pentru miscarea Solidaritatea toate acestea 1-au constrans pe generalul W. Jaruzelski sa deschida dialogul, negocierile cu sindicatele ("pariul cu populatia' pe care il crezuse castigat in referendumul din noiembrie fusese pierdut) si sa adopte calea concesiilor. Primul pas, deosebit de important pentru mersul ulterior al evenimentelor, a fost legalizarea sindicatului liber si astfel recunoasterea pluralismului sindical in schimbul unei participari a partidului comunist la alegerile legislative anticipate din mai

Negocierile au intrat in istorie sub denumirea de "Masa Rotunda', din ianuarie martie Discutiile efective au inceput in luna februarie si au avut ca rezultat realizarea unei intelegeri politice in aprilie Compromisul de acum prevedea repunerea intregului organism al Solidaritatii in legalitate (Solidaritatea rurala, Asociatia Independenta a Studentilor etc.). Cadrul institutional al guvernului a fost restructurat, aparand o noua institutie Prezidentiala cu puteri limitate, un Senat liber ales si o Camera inferioara (Seimul), care avea nevoie de o majoritate de doua treimi pentru a trece de

veto-ul Senatului in promulgarea legilor. Coalitiei comuniste, alcatuita din Partidul Muncitoresc Unit Polonez si aliatii sai, i se garantau, cel putin cu ocazia primelor alegeri, din locurile Camerei inferioare. Reprezentantii comunistilor detineau ministerele-cheie (al Apararii si cel al Afacerilor interne), dar opozitiei i se permitea sa-si publice propriile ziare si sa aiba acces, limitat, la radio si televiziune, controlate in continuare de catre stat.

La inceputul lunii iunie s-a desfasurat o campanie electorala extrem de pasionanta. Victoria opozitiei a fost totala, in Senat, a obtinut din locuri. Criza vechiului sistem devenise evidenta, in august s-a trecut un nou prag cand generalul Jaruzelski a decis sa- numeasca pe Tadeusz Mazowiecki, un proeminent reprezentant al intelectualitatii catolice si unul dintre consilierii importanti ai miscarii Solidaritatea, in functia de prim-ministru al tarii. Fortata si din interior, dar si din exterior (comunist si necomunist), puterea a trebuit sa-si recunoasca prima infrangere evidenta. Iar Mazowiecki a devenit, in august primul premier necomunist intr-o tara membra a Pactului de la Varsovia.

Victoria Solidaritatii a fost pecetluita prin demisia lui Jaruzelski si ascensiunea la conducerea Poloniei a liderului de opinie Lech Walesa, in urma alegerilor din noiembrie/decembrie Acesta a instaurat un gen de "consiliu consultativ' pe langa Presedintia Republicii, compus din reprezentantii fiecarui partid de pe esichierul politic, de la dreapta pana la fostii comunisti. Partidul

Comunist a intrat intr-o criza profunda. Daca in se inregistrau aproximativ milioane de membri ai PMUP, in numarul lor ajunsese la

Revolutia se incheiase, dar incepeau avatarurile tranzitiei la sistemul democratic. Premisele pareau destul de bune, iar Lech Walesa se bucura de o mare popularitate, atat pe plan intern, cat si international.

in Ungaria, revolutia a imbracat o alta forma, cunoscuta sub numele de "compromisul social', stabilit intre liderul comunist Janos Kadar si natiune. "Socialismul gulasului' (mancarea traditionala maghiara) viza o ameliorare a conditiilor de viata ale populatiei, prin infaptuirea, treptata, a unor reforme. Dar intregul pachet pseudo-reformator a inceput sa se clatine pe la mijlocul anilor Anul a adus primele semne evidente ale schimbarii iminente din spatiul maghiar. Locul "compromisului social' era luat de "contractul social', care implica o schimbare de fond a regimului.

Schimbarea s-a produs la varf, Janos Kadar fiind inlocuit, in mai cu Karoly Grosz, membru al Biroului Politic al Partidului Comunist, partizan al liberalizarii progresive de tip gorbaciovist. Dar Grosz, "omul hotarat si charismatic', de de ani a fost, in curand, depasit de reformatorii mai indrazneti, grupati in jurul lui Imre Pozsgai.

Sub egida aripii reformatoare din partidul comunist, la lucrarile Congresului partidului din octombrie s-a abandonat denumirea "comunist' din titulatura partidului, acesta devenind Partidul Socialist Maghiar. La randul lor,

deputatii au proclamat, la doar cateva zile, memorabila zi a revolutiei din drept sarbatoare nationala, cea de-a IV-a Republica punand astfel capat Republicii Populare instaurate in 1

Primele alegeri libere au avut loc in lunile martie aprilie cand puterea a revenit Forumului Democrat Maghiar, coalitie de forte ostile socialismului totalitar. Presedintele acestuia, Jozsef Antall, a devenit prim-ministru. Guvernul de coalitie, orientat spre centru dreapta, format din Forumul Democrat Maghiar, Partidul Micilor Proprietari si Partidul Crestin Democrat, a fost investit de Parlament, in mai Scriitorul liber-democrat, fostul detinut politic, Arpad Gôncz, a devenit primul presedinte al Ungariei democrate.

"Principiul dominoului' a atins si Bulgaria. Au existat si aici cateva semne prevestitoare. Todor Jivkov, liderul Partidului Comunist Bulgar, se afla la carma acestei tari inca din Puterea sa parea absoluta, dar, in august Biroul Politic al Partidului Comunist a votat o rezolutie cu acordul secretarului general care cerea, printre altele, depasirea cultului personalitatii, in decembrie la o plenara a Comitetului Central al P. C. B., Jivkov a anuntat ca venise timpul pentru o reformare completa a sistemului politic in vigoare.

Evolutia nu a fost lineara. La inceputul lunii februarie prim-mi-nistrul reformist Gheorghi Atanasov a fost obligat sa-si depuna demisia. Se parea ca Todor Jivkov reusise sa inabuse opozitia crescanda din sanul Partidului Comunist. Reformarea societatii bulgare s-a realizat mai

ales ca urmare a unor presiuni venite din afara Partidului Comunist. Printre cei direct implicati in initierea militantismului bulgar a fost Jelio Jelev, exclus din partid in anii datorita ideilor lui contrare mersului de atunci al ideologiei politice, in anul Jelev a fost unul dintre organizatorii "Clubului pentru sprijinirea glasnostului si perestroikaf o importanta asociatie neoficiala ce a promovat ideile democratice.

Presiunile externe s-au amplificat, un ecou deosebit avand refuzul lui M. S. Gorbaciov de a-1 primi pe conducatorul bulgar la Moscova la inceputul lunii noiembrie act ce semnifica repudierea acestuia de catre liderul sovietic. Miscarea reformatoare din interiorul partidului a devenit extrem de activa, avand ca principal lider pe Peter Mladenov, care a adresat Comitetului Central al Partidului Comunist, inca din octombrie o scrisoare virulenta impotriva lui Jivkov. in acest context, la Plenara C.C. al Partidului Comunist Bulgar, din noiembrie Todor Jivkov a fost nevoit sa-si prezinte demisia din functia de Secretar General al partidului. Prima pozitie in noul regim a fost ocupata de P. Mladenov. in fond, la Sofia, avea loc o restructurare' dupa model sovietic, in varsta de de ani, Mladenov indeplinise in ultimii ani functia de ministru de externe al Bulgariei; el nu provenea din esaloanele superioare ale birocratiei de partid.

Imediat dupa instalarea la putere, Mladenov a anuntat ca reformele generale nu mai puteau fi amanate si a declarat ca, sub noua conducere, tara va deveni

"moderna, democrata si de drept.' Noul guvern a abolit legea care interzicea activitatea politica neautorizata, iar controlul asupra presei a fost vizibil slabit. Dar masa cetatenilor nu dorea doar atat. Demonstratiile au continuat in Sofia si in celelalte mari orase ale Bulgariei. Au fost organizate pichete pentru a protesta impotriva mentinerii dictaturii comunistilor, solicitandu-se instaurarea imediata a unui sistem multipartinic. in decembrie Comitetul Central al P. C. B. a hotarat sa-1 elimine efectiv pe Todor Jivkov din randurile sale. in aceasta sedinta a conducerii de partid, noul Comitet Central a cedat presiunii populare si a sprijinit propunerea lui P. Mladenov ca Partidul Comunist sa renunte la monopolul sau asupra puterii politice.

La inceputul lunii decembrie opozitia si-a format prima organizatie-cadru, numita Uniunea Fortelor Democrate (UFD); Jelio Jelev a fost ales in functia de presedinte al Comitetului Coordonator. Iar la sfarsitul aceleiasi luni, ca urmare a numeroaselor demonstratii ale etnicilor turci, noul guvern si Comitetul Central al P. C. B. au facut si primele concesii pe calea democratizarii politicii fata de minoritati, promitandu-se renuntarea la politica de asimilare promovata in deceniile anterioare.

Anul s-a deschis printr-o incercare de demolare progresiva a modelului comunist, in luna ianuarie, Parlamentul, dominat de comunisti, a decis abolirea rolului conducator al Partidului Comunist, iar Mladenov a fost ales presedintele Bulgariei. Partidul Comunist si-a schimbat numele in Partidul Socialist Bulgar. Todor

Jivkov a fost arestat la domiciliu, sub acuzatia ca a incitat la ostilitati etnice intre bulgari si minoritatea turca si ca ar fi deturnat proprietati si bani ai guvernului (ianuarie

in primele alegeri libere, din luna iunie s-a inregistrat o realitate politica schimbata, data de "regula' stabilita de celelalte state ce cunoscusera o traiectorie asemanatoare. Castigator, cu majoritate absoluta de voturi, a fost tocmai fostul Partid Comunist, proaspat rebotezat, sub numele de Partidul Socialist. Dar manifestarile populare nu au incetat si ele il vor impinge spre preluarea puterii pe liderul opozitiei, J. Jelev, care a luat locul lui Mladenov (august

Spatiul cehoslovac a cunoscut o revolutie nonviolenta, "de studenti si artisti', poate cel mai gentle tip de revolutie est-europeana.

in populatia a asistat la o schimbare in varful partidului ce ar fi trebuit sa aduca dupa sine importante modificari. Gustav Husak, instalat la conducerea Cehoslovaciei dupa infrangerea ,J*rimaverii de la Praga' din a incercat, treptat, sa castige adeziunea populatiei. Prin programul din martie el a urmarit sa democratizeze societatea cehoslovaca in spirit de glasnost si perestroïka, dar pasii facuti de el erau prea mici, drept care a fost inlocuit, in decembrie acelasi an, cu Milos Jakes, un aparatcik de de ani.

Evenimentele din Germania de Est au avut ecouri puternice in sanul societatii cehoslovace. Manifestatii de strada au avut loc inca de la inceputul anului La

mijlocul lunii ianuarie, aproape intreaga Praga a manifestat in memoria unuia dintre martirii neamului Jan Palach. Puterea a recurs la represiune. Liderul opozitiei democratice, Vaclav Havel, a fost arestat si condamnat la luni de inchisoare (eliberat insa doar dupa patru luni).

Pe parcursul verii si intregii toamne, manifestatiile pentru democratizare s-au tinut lant. Se adoptau petitii in favoarea schimbarii regimului. Pe acest fond, s-a trecut la organizarea opozitiei, in Forumul Civic, la Praga si Publicul impotriva Violentei, la Bratislava. Nemaiputand domina situatia, conducerea comunista a demisionat in grup la noiembrie, intr-un document programatic, din noiembrie Forumul Civic cerea separarea puterilor in stat, dezvoltarea unei economii de piata fara interventie birocratica, protectia mediului si o politica externa care sa permita statului recastigarea unei pozitii onorabile in Europa, dar si in intreaga lume.

La sfarsitul lui noiembrie s-a declansat greva generala. Conducerea de partid si de stat a cedat, iar opozitia a castigat nesperat de repede. Cateva zile mai tarziu, Adunarea Federala a abolit principiul constitutional care consfintea rolul conducator al Partidului Comunist. Reprezentantii guvernului s-au intalnit in mod repetat cu membrii opozitiei si, sub presiunile publice, au acceptat, virtual, toate cererile acesteia. Dupa doua remanieri, un guvern de coalitie a preluat puterea.

in noul guvern, numit in decembrie comunistii erau minoritari, in aceste conditii, Vaclav Havel, fondatorul Forumului Civic si arhitectul "revolutiei de

catifea', a fost ales in functia de presedinte al tarii. Presedinte al Parlamentului va fi ales Al. Dubcek, liderul ,J*rimaverii de la Praga'. Statul a devenit Republica Federala Ceha si Slovaca. Principiile separarii in doua state incepeau deja sa se impuna. Slovacii nu mai erau dispusi sa accepte "dominatia' cehilor, chiar daca ei erau acum, democrati, in alegerile legislative din iunie Forumul Civic a obtinut majoritatea absoluta a mandatelor in Parlamentul Federal.

Un caz aparte 1-a constituit situatia din Iugoslavia. Aici, in prim-plan au aparut conflictele interetnice, care mocneau de de ani. Radacinile crizei erau profunde. Moartea liderului necontestat, eroul eliberarii Iugoslaviei de sub ocupatia Germaniei, I. B. Tito, in a generat o mare instabilitate politica, o amenintatoare dezvoltare a nationalismului. Situatia economica a cunoscut o puternica deteriorare, in perioada inflatia a variat intre (octombrie si l (martie somajul afectand circa din totalul populatiei active, iar datoriile externe ale Iugoslaviei au atins sume considerabile.

Principiul rotatiei la Presedintie instituit dupa moartea lui Tito a alimentat tendintele separatiste si nationaliste, iar evenimentele survenite fie in U.R.S.S, fie in Europa rasariteana, incepand cu anul au intetit focarele de conflict aparute pe teritoriul iugoslav. Liga comunistilor era tot mai divizata si incapabila sa faca fata problemelor cu care se confrunta tara. La al XTV-lea Congres, extraordinar, al Ligii comunistilor din ianuarie

delegatii sloveni au parasit sala, nemultumiti de refuzul majoritatii participantilor de a pune capat monopolului partidului comunist.

in luna iulie, un numar de deputati de origine albaneza din Parlamentul din Kosovo au adoptat o Constitutie ce stabilea egalitatea acestei provincii cu celelalte sase republici ale Federatiei. Acest fapt a provocat imediat o reactie negativa din partea parlamentului sarb. Nici in cele doua republici din regiunea vestica respectiv, Croatia si Slovenia situatia nu era calma. Opozitia, reprezentata prin coalitia Demos in Slovenia si Uniunea Democratica a lui Franjo Tudjman in Croatia, a castigat alegerile legislative din luna aprilie Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul Republicii Bosnia Hertegovina. Numai in Serbia, pozitiile comunistilor nu au fost cu adevarat amenintate. Slobodan Milosevic a fost ales in functia de presedinte al Republicii cu mai bine de din voturi, iar partidul sau, Partidul Socialist (fost comunist), a obtinut din sufragiile pentru Parlament.

in acest context extrem de complicat, Slobodan Milosevic s-a impus ca o solutie nationalista pentru Partidul Socialist, mai ales ca atentia opiniei publice internationale era cert indreptata catre alte zone "fierbinti': furtuna din Desert' (generata de ocuparea Kuweitului de catre armata irakiana) si colapsul tot mai evident al U.R.S.S. Pe de alta parte, Germania si Austria incurajau miscarile separatiste care vizau lichidarea Iugoslaviei. Lantul declaratiilor de independenta a inceput, in

decembrie cu Slovenia. S-a discutat nu despre o federatie centralizata, ci despre o confederatie in care suveranitatea statelor membre ar fi fost consolidata si in care fiecare reprezentant ar fi avut dreptul de a-si alege propria cale spre dezvoltare.

Presedintia iugoslava a condamnat ca "neconstitutional' referendumul din Slovenia, organizat la sfarsitul lunii decembrie, ce mergea clar pe cartea independentei. Dar cum si Slovenia, si apoi si Croatia, persista pe aceeasi cale (conform rezolutiilor adoptate de cele doua parlamente in luna februarie s-a ajuns la acutizarea rapida a tensiunii intre partizanii ideii unei confederatii de republici suverane (slovenii si croatii) si cei ai mentinerii federatiei in forma existenta (sarbii).

S-a ajuns rapid la confruntari sangeroase si proclamarea independentei fie a Sloveniei, fie a Croatiei. Condamnata de Milosevic, aceasta "disociere' unilaterala a federatiei a determinat imediat intrarea trupelor federale in Slovenia, declansandu-se un adevarat razboi civil. Dar, ca urmare a medierii Comunitatii Europene, lupta a incetat in iulie prin recunoasterea de fapt a independentei Republicii Slovene.

Razboiul civil s-a extins insa in Croatia, in ciuda eforturilor de pace, conflictul a continuat cu indarjire. Mai multe incetari ale focului solicitate de Comunitatea Europeana nu au fost respectate; Consiliul de Securitate al ONU a decretat la sfarsitul lunii septembrie embargo asupra livrarilor de armament catre Iugoslavia, in

octombrie, Croatia si Slovenia au fost recunoscute ca state independente.

in timp ce vecinii din Europa central-estica resimteau vantul democratizarii, Albania parea inca o reduta puternica a Partidului Comunist. Pentru a se preveni asemenea "devieri', la inceputul anului s-au luat masuri aspre de securitate. Dar, fara folos. Cutia Pandorei fusese deschisa. Aplicandu-se de-acum cunoscutul "model german', in iunie mii de albanezi s-au refugiat la ambasadele occidentale din Tirana, iar numai dupa o luna, li s-a permis sa paraseasca tara. Slabiciunea devenea vizibila.

O alta lovitura puternica a fost resimtita odata cu cererea de azil politic, in Franta, a celui mai cunoscut scriitor national, Ismail Kadare (octombrie Situatia devenea din zi in zi tot mai complicata. Au avut loc numeroase greve la Kavaje, Vlore, Berat; s-au inregistrat explozii suspecte in capitala tarii, Tirana; exodul a numerosi tineri din tara, mai ales spre Italia, a continuat cu toate oprelistile puse in cale de catre oficialitati, incetul cu incetul, regimul Alia a luat unele masuri reformatoare, vizand fie sectorul agriculturii, fie revizuirea Constitutiei, in vigoare inca din in ideea de a transforma Albania intr-un stat de drept.

in urma manifestatiilor studentesti din decembrie desfasurate sub stindarde purtand numele lui Gorbaciov si Ramiz Alia, s-a pus capat monopolului Partidului Comunist. La decembrie, un grup de intelectuali, printre care si doctorul S. Berisha, a depus in

mod oficial statutul noii organizatii politice, numita Partidul Democratic. Sfarsitul simbolic al erei comuniste a venit odata cu data de decembrie cand statuia lui LV. Stalin a fost indepartata de pe bulevardul ce ii purta numele in Tirana. La alegerile din martie primele alegeri libere de dupa au prezentat candidati partide politice. Partidul Comunist a iesit invingator cu din voturi, in timp ce Partidul Democratic, prea putin cunoscut inca, a obtinut din sufragii, in luna iunie s-a format un cabinet de coalitie intre Partidul Comunist si patru organizatii politice din opozitie. Cu ocazia celui de-al X-lea Congres (iunie Partidul Comunist si-a luat numele de Partidul Socialist, pronuntandu-se pentru democratie si economie de piata.

in martie Partidul Democrat, de opozitie, a obtinut din sufragii, in timp ce Partidul Socialist a inregistrat doar Ramiz Alia s-a retras de la conducerea statului (aprilie in locul sau fiind ales Sali Berisha, liderul Partidului Democrat.

. Structurile noului regim democratic

Saltul de la societatea totalitara cu partid unic la noul sistem democratic, bazat pe un esichier politic surprinzator de divers, a produs una dintre cele mai mari si importante schimbari politice europene, in institutionalizarea partidelor si miscarilor politice a reprezentat un proces firesc. Pe de o parte, s-a nascut un larg si diversificat camp politic, iar pe de alta parte, opozitia s-a reunit, in principal animata de sentimente anticomuniste.

Au reaparut partidele politice traditionale {Partidul Socialist infiintat in reaparut in anul in Polonia; Partidul Democrat infiintat in in Slovacia; Partidul Popular Crestin Democrat reinfiintat in in Ungaria). S-au impus si partide noi (in Ungaria: Forumul Democrat, Partidul Independent al Micilor Proprietari, Alianta Democratilor Liberi sau Federatia Tinerilor Democrati toate infiintate in sau in Polonia Uniunea Democratica sau Confederatia pentru o Polonie Independenta (K.P.N.).

Configuratii de preluare a puterii

in mare, se apreciaza ca au existat doua tipuri de configuratii de preluare a puterii in in functie de existenta in frunte a unui partid sau a unei miscari politice:

Puterea cucerita de miscari unitare, ce regrupau
opozanti ai regimului totalitar, precum: Solidaritatea (in
Polonia), Forumul Civic (in Cehoslovacia) sau gruparea
Demos (in Slovenia).

Puterea cucerita de un partid de centru-dreapta,
construit pe formula occidentala: Forumul Democratic (in
Ungaria).

Functionarea mecanismului constitutional Noile democratii au reprezentat constructii politice extrem de propice pentru noile alcatuiri constitutionale. Domnia legii era foarte dorita, alaturi de celelalte aspecte ale consolidarii democratiei, in multe dintre ele, ca Ungaria sau Polonia, noua ordine constitutionala s-a consolidat in mod substantial, in fruntea tuturor acestor

state s-au aflat presedintii de republici. Institutia prezidentiala a avut prerogative diferite, de la o tara la alta. Au existat situatii oarecum asemanatoare Bulgaria, Cehoslovacia si Ungaria dar si un caz aparte, mult discutata presedintie in varianta poloneza, initiata de Lech Walesa.

Chiar daca traiectoriile au fost diverse, totusi, deseori, s-au urmat modele asemanatoare. Rezultatele, insa, nu au fost aceleasi peste tot. Evolutiile economice au cantarit greu in rearanjarea politica. Implicarea democratiilor vestice in sustinerea noilor regimuri din Estul Europei a fost, la randul ei, diversificata.

De cele mai multe ori, rezultatele electorale din sau au depins de abilitatea/inabilitatea vechii echipe guvernamentale, respectiv coalitii politice, de a manageria criza tranzitiei.

Conform clasicei ecuatii "democratie pace', situatia procesului de tranzitie in tarile postcomuniste a avut conotatii speciale. Aici, democratia inseamna uneori si razboi (vezi spatiul iugoslav), sau acutizarea conflictelor. Etnicul si situatia diverselor minoritati nationale au jucat in acest spatiu roluri esentiale in acele timpuri de schimbare a politicilor si a structurilor.

Dincolo de aceste avataruri, este cert ca statele "foste comuniste' s-au angajat in pe un drum nou, vizand apropierea de structurile democratice occidentale si, pe aceasta baza, integrarea in structurile europene si euroatlantice.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Structuri politice m Europa Centrala si de
Sud-Est (1918-2001), Editura Fundatiei Culturale
Romane, Bucuresti,

Gheorghe Onisoru, Istoria contemporana
universala dupa Editura Fundatiei Romania de
Maine, Bucuresti,

M. Retegan, 1968. Din primavara pana in
toamna, Editura RAO, Bucuresti,

J. Rotschild, Istoria politica a Europei central-
estice dupa al doilea razboi mondial, Editura Antet,
Bucuresti,

J. Fr. Soulet, Istoria comparata a statelor
comuniste din pana in zilele noastre, Polirom, Iasi,

VI. Tismaneanu, Reinventarea politicului. Europa
Rasariteana de la Stalin la Havel, Polirom, Iasi,