Tarile Romane si Imperiul Otoman in secolele XIV-XV

Tarile Romane si Imperiul Otoman in secolele XIV-XV

In a doua jumatate a sec. XIV, in contextul politic european, isi face aparitia statul otoman, care se manifesta cu o agresivitate fara precedent.

Cand turcii au pus piciorul in Europa, in 1352, prin cucerirea cetatii Gallipoli, Imperiul Bizantin ere cuprins de razboiul civil dintre Ioan V Paleologul si Ioan VI Cantacuzino, Marele Tarat Sarb se destrama dupa moartea lui Stefan Dusan, iar Taratul Bulgar se impartea si el in Taratul de Tarnovo si cel de Vidin.

Domnia lui Mircea cel Batran(1386-1418)

In aceasta perioada, pe tronul Tarii Romanesti se afla Mircea cel Batran, personalitate remarcabila, in timpul caruia Muntenia a atins maxima sa intindere teritoriala.

Pentru a-si consolida pozitia, in perspectiva iminentei invazii otomane, Mircea a incheiat un tratat de alianta cu Sigismund, regele Ungariei, in 1395.

In toamna aceluiasi an, Baiazid trecea Dunarea cu o oaste otomana de peste 40.000 de oameni, la care se adauga contigente sarbesti si albaneze.

Mircea a stramutat in munti populatia din regiunea pe unde aveau sa treca turcii si a pustiit totul in cale, in timp ce calaretii sai ii hartuiesc permanent pe invadatori.

Batalia decisiva s-a dat la un loc cu santuri(de aici Rovine), pe drumul dintre Turnu si Curtea de Arges. iar victoria a revenit lui Mircea.

Eliberata de teama stapanirii antiotomane, boierimea se scindeaza: o parte ramane fidela lui Mircea si politicii sale otomane; alta se grupeaza in jurul unei rude domnesti, pe nume Vlad. Acesta, in schimbul recunoasterii sale ca domn, accepta sa plateasca tribut turcilor.

In 1396, o impetuoasa armata de cavaleri occidentali, carora s-a alaturat si Mircea cu 3000 de calareti, a trecut Dunarea si a intalnit oastea lui Baiazid la Nicopole.

Cavalerii occidentali nu au ascultat sfatul lui Mircea de a nu ataca frontal, inainte ca el sa-i anihileze cu calaretii pe pedestrasii asezati in fruntea armatei turce. Dezastrul a fost total, mii de cavaleri fiind luati prizonieri.

Infrangerea de la Nicopole nu la impiedicat pe Mircea sa restaureze autoritatea asupra Tarii Romanesti. Voievodul Transilvaniei, Stibor, l-a inlaturat din domnie pe Vlad.

Infrangerea lui Baiazid de catre Timur Lenk in batalia de la Ankara, in 1402, a deschis lupta pentru succesiunea sultanului.

Voievodul Mircea profita de slabirea puterii otomane si recucereste Dobrogea in 1404. Apoi la sustinut pentru obtinerea tronului pe Musa, unul din fiii lui Baiazid.

Cu ajutorul primit de la voievodul roman si de la despotul Serbiei, Musa l-a invins pe fratele sau Suleiman.

Insa izbanda lui nu a fost de lunga durata. Un alt frate ,Mahomed, l-a infrant pe Musa in 1413 si l-a executat.

In 1417, Mahomed revine cu armata otomana in Valahia (astfel numeau strainii Tara Romaneasca), prilej cu care a cucerit Dobrogea.

Catre sfarsitul domniei, Mircea a acceptat sa plateasca tribut Portii.

Domnia lui Iancu de Hunedoara(1441-1456

Cat priveste Transilvania, ea fost asaltata de turci dupa 1432, perioada in care la conducerea voievodatului se afla Iancu de Hunedoara.

Descendent dintr-o familie de nobili romaneasca, Iancu este fiul lui Voicu, rasplatit de regele Ungariei cu domeniul Hunedoarei.

Pe masura ce a urcat in ierarhia politica, Iancu a acumulat o imensa avere: 1000 de sate, 87 de targuri, 28 de cetati.

In 1442, dupa ce zdrobeste fortele otomane intrate in Transilvania, Iancu patrunde in Muntenia si ii invinge pe turci pe raul Ialomita.

In anul urmator, voievodul Iancu intreprinde o expeditie in Balcani, in cursul careia a cucerit orasele Nis si Sofia. Alaturi de el a luptat si un corp muntean trimis de Vlad Dracul.

Incurajat de succes, regele Vladislav al Ungariei si Poloniei a decis sa incalce pacea si sa reia cruciada antiotomana.

Insa in 1444, oastea cruciata condusa de regele Vladislav si Iancu a suferit o grea infrangere la Varna.

Victoria otomana a fost facilitata de catre flota genoveza, care i-a trasportat pe turci din Asia Mica in Europa.

Revenirea in forta a puterii otomane in Balcani l-a determinat pe Vlad Dracul sa reintre sub suzeranitatea Portii in 1447. Replica lui Iancu a fost rapida: Vlad Dracul(tatal lui Vlad Tepes) a fost prins si decapitat.

Iancu Huniade a fost o personalitate atat de puternica, incat ii socotea pe domnitorii Munteniei si Moldovei drept clientii sai.

La inceputul anului 1448, Iancu l-a impus ca domn al Moldovei pe Petru, care i-a cedat Chilia.

Pentru a apara Constantinopolul de primejdia turceasca, voievodul Iancu a intrat in negocieri cu imparatul Constantin al XII. Refuzul imparatului de a permite stationarea unei garnizoane maghiare la Mesembria a dus la esecul negocierilor.

Sravechiul oras a trebuit sa se apere singur, fiind insa cucerit de sultanul Mahomed in 1453.

Marea fapta de arme ce a incununat cariera militara a lui Iancu a fost apararea Belgradului. Acesta era socotit "cheia Ungariei", deoarece bloca drumul catre capitala regatului ungar.

Dupa respingerea atacului, fortele lui Iancu inainteaza si ii silesc pe turci sa se retraga cu grele pierderi.

Victoria de la Belgrad a avut un mare ecou in lumea crestina. Iancu de Hunedoara nu a putut sa se bucure prea mult de izbanda sa, deoarece a murit de ciuma pe 11 august 1456. A fost inmormantat in catedrala catolica de la Alba Iulia.

Domnia lui Stefan cel Mare(1456-1504)

In a doua jumatate a sec. XV, Moldova cunoaste apogeul prin domnia lui Stefan cel Mare.

Mosteneste o tara aflata in plina organizare, care incepe sa progreseze economic mai ales datorita celor doua porturi de la mare: Chilia si Cetatea Alba.

Inscaunat dupa un secol de anarhie feudala, Stefan a reusit sa restabileasca autoritatea domneasca. Domnul Moldovei a fost nevoit sa foloseasca mijloace dure pentru a infrange rezistenta marilor boieri.

Un exemplu il ofera adevaratul macel, caruia i-au cazut victima 60 de boieri, infaptuit de Stefan dupa biruinta de la Baia.

In efortul de centralizare a puterii, Stefan s-a bazat pe mica boierime si pe taranii liberi, pe care i-a inzestrat cu multe danii.

In raporturile cu regatele Ungariei si Poloniei, domnitorul moldovean s-a plasat, in functie de contextul politic extern, sub protectia unuia sau altuia.

Fata de tendinta Ungariei de a-si impune dominatia asupra Moldovei, Stefan a preferat vasalitatea fata de regele polon.

Insa ceea ce a adus domnitorului un renume fara egal a fost indelungata confruntare cu turcii.

Cucerirea Chiliei in 1465 a adus Moldova in conflict cu Ungaria si Tara Romaneasca, ultima fiind supusa Portii.

Armata maghiara , in frunte cu regele Matia Corvin, a inaintat pana la Baia, unde a fost infranta de oastea moldoveana.

Tradarea unor boieri moldoveni l-a lipsit pe Stefan de o victorie categorica.

Conflictul cu Radu cel Frumos, inceput in 1479, a inaugurat o noua directie in politica lui Stefan: instalarea pe tronul Munteniei a unui domn aliat Moldovei.

Actiunile politice ale lui Stefan cel Mare i s-au parut sultanului Mahomed II atat de periculoase, incat a trimis in Moldova o armata de 120.000 de oameni, in iarna 1474-1475.

Batalia a avut loc la Vaslui, in ianuarie 1475, unde asteptau 40.000 de ostasi moldoveni. Si-a spus cuvantul tactica pamantului parjolit, care a lipsit de orice fel de hrana pe turci.

Locul ales de Stefan pentru batalie nu permitea o larga desfasurare a ostirii dusmane, incat facea inutile efectivele sale numeroase. Victoria domnitorului Moldovei a fost de plina.

Din pacate turcii, furiosi dupa aceasta infrangere, revin dupa un an in frunte cu insusi sultanul lor, Mahomed II.

In acelasi timp, tatarii ataca Moldova dinspre rasarit. Taranii moldoveni cer permisiunea lui Stefan de a-si apara gospodariile.

Astfel, domnitorul este nevoit sa reziste cu o armata de 10.000 de oameni la Razboieni. Este invins, dar turcii nu reusesc sa cucereasca cele mai importante cetati: Suceava si Neamtul.

In 1484 otomanii cuceresc Chilia si Cetatea Alba, determinand astfel decaderea economica a Moldovei.

Neprimind ajutor din partea regatelor crestine, Stefan a pus capat confruntarii cu Imperiul Otoman, acceptand sa plateasca tribut in schimbul recunoasterii autonomiei Moldovei.

Cei 47 de ani de domnie au dat Moldovei nu numai glorie militara, ci si o inflorire culturala. Traditia ne spune ca Stefan cel Mare este ctitorul a 47 de manastiri, din care o mare parte se pastreaza si astazi.