Romania in Primul Razboi Mondial

Romania in Primul Razboi Mondial

Perioada neutralitatii(1916-1918)

In saptamanile ce au urmat asasinarii ducelui Franz Ferdinand, mostenitorul tronului habsburgic, la 15 iunie 1914, regele Carol si politicienii romani au urmarit deteriorarea situatiei internationale cu mare neliniste.

Ei aveau motive sa se teama de razboi deoarece pozitia geografica a Romaniei facea inevitabila prezenta ei intr-un conflict european.

Tara era departe de a fi unita, pentru ca existau dezacorduri politice serioase intre rege si un mic grup de germanofili pe de o parte si majoritatea politicienilor si opinia publica, pe de alta parte.

La intrunirea Consiliului de coroana din 3 august, guvernul roman a decis sa adopte o politica de neutralitate. Sedinta a fost prezidata de rege si la ea au participat membrii guvernului si principalele partide politice care au avut de ales intre doua optiuni.

Prima, intrarea imediata in razboi de partea Puterilor Centrale, era sustinuta de regele Carol, care a cerut respectarea tratatului de alianta cu Germania si Austro-Ungaria. Dar el a ramas singur, nefiind sustinut decat de liderul conservator, Petre Carp.

In fata puternicului curent in favoarea neutralitatii exprimat de conducatorii de partide prezenti, regele a consimtit la hotararea lor, dovedind astfel ca este un monarh constitutional.

Regele Carol I a fost adanc afectat de faptul ca nu si-a putut tine cuvantul fata de imparatul Austriei si fata de cel al Germaniei, iar dupa cateva saptamani a si murit.

La 27 septembrie 1914, cand a murit regele Carol, responsabilitatea politicii externe a fost asumata de Ionel Bratianu. Desi simpatiile sale mergeau catre Antanta, nici el si nici Ferdinand, urmasul lui Carol, nu aveau vreo intentie de a abandona starea de neutralitate pana in momentul in care cursul razboiului devenea clar.

Ionel Bratianu a purtat negocieri cu Antanta in 1915 si la inceputul lui 1916. El a pus un pret ridicat pentru intrarea Romaniei in razboi.

La loc de frunte era garantia scrisa ca Romania va primi Transilvania, Bucovina si Banatul pentru ajutorul militar acordat.

Era constient de izolarea geografica a tarii fata de aliatii occidentali si dorea sa obtina o aprovizionare permanenta cu armament, ce nu putea veni decat prin Rusia.

Aliatii occidentali au acceptat in cele din urma conditiile lui Bratianu in iulie 1916. Apoi, au mai urmat 6 saptamani de negocieri pentru a stabili toate detaliile legate de intrarea Romaniei in razboi de parte Antantei.

Rusia considera conditiile lui Bratianu exagerate, iar ceilalti aliati era mai putini interesati de aspiratiile nationale ale Romaniei si mai mult de folosirea armatei sale pentru deschiderea unui nou front impotriva Puterilor centrale.

In cele din urma, la 4 august 1916, prim-ministrul Bratianu si reprezentantii diplomatici ai Frantei, Angliei, Rusiei si Italiei la Bucuresti au semnat au semnat conventiile politice si militare, care stipulau conditiile intrarii Romaniei in razboi.

De importanta imediata erau prevederile referitoare la un atac impotriva Austro-Ungariei si recunoasterea dreptului romanilor din dubla monarhie de a se uni cu regatul Romaniei.

Participarea la razboi(1916-1918)

Consiliul de Coroana roman a aprobat oficial tratatele si a declarat razboi Austro-Ungariei pe 14 august. In ziua urmatoare Germania a declarat razboi Romaniei. Turcia si Bulgaria i-au urmat exemplul.

Principalele obiective incredintate armatei romane erau ambitioase dar nerealiste. Inaltul comandament a urmarit intai sa curete Transilvania de fortele inamice si apoi sa inainteze pana la vaile Tisei si Dunarii pentru a lipsi armata austro-ungara de principala sursa de alimente.

Trei sferturi din fortele disponibile, adica 420.000 de oameni au fost repartizati pentru indeplinirea acestor operatii.

In sud a desfasurat o armata de 142.000 de oameni pentru apararea frontierei impotriva unui atac bulgaro-german si pentru acoperirea debarcarii trupelor ruse in Dobrogea. O data ce acestia isi ocupau pozitiile, armatele romana si rusa urmau sa inceapa ofensiva in nordul-estul Bulgariei.

Prima faza a campaniei a inceput in noaptea 14-15 august, cand trupele romane au trecut frontiera in Transilvania. Ele au inaintat constant ocupand un numar de orase, printre care Brasov, dar la 26 august inaltul comandament a oprit ofensiva.

Situatia in sud, de-a lungul Dunarii, devenise alarmanta deoarece in Dobrogea fusese declansata ofensiva bulgaro-germana condusa de feldmaresalul Mackensen.

Inaltul comandament a transferat rapid trupe din Transilvania care au oprit ofensiva inamica. La 18 septembrie armata romana sub conducerea lui A. Averescu a lansat un atac puternic dincolo de Dunare, atingandu-si obiectivele propuse.

Dar operatiunea a fost brusc oprita la 21 septembrie, iar trupele romane transferate din nou in Ardeal , unde o ofensiva austro-germana incepuse sa i-a amploare.

Trupele romane din nord, conduse de Averescu, au aparat timp de doua luni trecatorile impotriva incercarilor austro-germane de a patrunde prin Bran si Predeal si de a inainta spre Bucuresti.

Dar linia de aparare spre vest nu a putut reziste puternicei ofensive inamice pe valea raului Jiu la 29 octombrie. Craiova a cazut pe 8 noiembrie,

Iar armata romana s-a retras la est de Olt.

Armatele austriaca si germana au inaintat catre raurile Arges si Neajlov, unde intre 17-20 noiembrie a avut loc batalia decisiva. Infrangerea armatei romane a determinat o retragere generalizata, iar armata germana a intrat in Bucuresti la 23 noiembrie. In final, frontul s-a stabilizat la 28 decembrie in sudul Moldovei.

Armata romana a suferit pierderi grele in efective, 250.000 de ostasi, adica o treime din efectivele mobilizate in 1916. Mai mult de jumatate din teritoriul tarii se afla sub stapanire inamica.

Una din primele actiuni pe care le-a intreprins Bratianu dupa evacuarea regelui si ministrilor de la Bucuresti a fost formare unui guvern de uniune nationala la Iasi.

Constient de moralul scazut din randul ostasilor, in urma infrangerii suferite si temandu-se de tulburari sociale de amploare, Bratianu a facut din reforma agrara si cea electorala obiectivele guvernarii de coalitie.

Revolutia rusa din martie 1917 a dat un impuls reformelor. Multi politicieni romani se temeau ca aceasta revolutie va avea repercusiuni asupra soldatilor si taranilor romani.

Sub presiunea acestor evenimente, la 23 martie 1917, regele Ferdinand a emis o proclamatie catre trupele romane, promitandu-le pamant si drept de vot imediat dupa incheierea razboiului.

Razboiul s-a reluat cu inversunare pe frontul din Moldova in iulie 1917, cand generalul Averescu a pornit ofensiva de langa Marasti. Dar dupa cateva zile de succese, Averescu a oprit ofensiva pentru ca situatia din Galitia se agravase, iar trupele ruse din Moldova se dezorganizau.

La 24 iulie, maresalul german Mackensen a lansat si el o ofensiva foarte puternica, menita sa dea o lovitura decisiva armatei romane si sa scoata Romania din razboi.Luptele au atins punctul culminant la 6 august, la Marasesti, cand armata romana a oprit ofensiva austro-germana.

Dar s-a ivit un nou pericol. La sfarsitul verii lui 1917, evenimentele revolutionare din Rusia amenintau sa dezorganizeze frontul si sa submineze ordinea politica din Moldova.

Aceasta situatie instabila a fost complicata si mai mult de evenimentele care se derulau in Basarabia. Caderea sistemului tarist ii pusese in miscare pe moldovenii din toate straturile sociale.

Taranii incepusera sa imparta pamanturile, in timp ce ofiterii moldoveni din armata rusa, preotii, intelectualii liberali cereau autonomie politica.

La 18 februarie, noul guvern bolsevic al Rusiei a semnat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile centrale si a iesit din razboi.

Doua luni mai tarziu, guvernul roman, condus de Alexandru Marghiloman, a semnat pacea de la Bucuresti, prin care Romania inceta razboiul.

Dar evenimentele de pe campurile de lupta au schimbat repede soarta Romaniei. Pe frontul de vest, aliatii au oprit ofensiva finala germana din iulie 1918 si au inceput inaintarea spre Germania.

Imperiul Austro-Ungar capituleaza la 3 noiembrie 1918, iar Germania la 11 noiembrie.

In momentul in care armata franceza inainteaza de la sud, armata romana a reinceput luptele, asfel ca la sfarsitul razboiului, romani s-au aflat langa aliatii occidentali.