UNIREA ROM ANILOR SUB MIHAI VOIEVOD VITEAZUL (1593-1601)

UNIREA ROM ANILOR SUB MIHAI VOIEVOD VITEAZUL (1593-1601)

Domnia lui Mihai Viteazul (1593-1601)

Mihai, fiul nelegitim al domnitorului Patrascu cel Bun, a obtinut domnia cu sprijinul marii boierimi oltene, in frunte cu Buzestii, cu care se inrudea prin sotia sa, Stanca, si cu ajutorul Cantacuzinilor cu relatii inalte la Constantinopol care erau rudele sale din partea mamei. Asadar, el ocupa tronul ca exponent al marii boierimi si ca om de incredere al otomanilor, cu unii dintre acestia avusese relatii comerciale mai inainte vreme. Mai inainte de a urca pe cea mai inalta treapta a ierarhiei sociale, Mihai de indeletnicise cu negotul, apoi a inceput sa ocupe unele dregatorii precum cea de banisor de Mehedinti si ulterior mare ban al Olteniei.

Reprezentand interesele boierimii romane, care dorea limitarea presiunii Portii asupra Tarii Romanesti, Mihai isi arata disponibilitatea de a participa la coalitia antiotomana, numita Liga crestina care incepuse sa se constituie in Europa, din 1591. Emisari ai imparatului habsburg, Rudolf II, si ai papei au inceput sa bata drumurile spre Tarile Romane.In august 1594, se incheie un tratat de alianta intre Rudolf II si principele Transilvaniei, Sigismund Bathory. In aceeasi luna se incheie si un tratat de alianta defensiva intre acelasi imparat, Rudolf II, si domnitorul Moldovei, Aron Tiranul. Ambele tratate aveau caracter antiotoman. Tot in 1594, Mihai insusi incheie si el un tratat de alianta cu Sigismund Bathory si cu Aron voda. In aceste noi conditii, Mihai refuza sa execute porunca marelui vizir Sinan pasa de a se alatura oastei turcesti intr-o campanie de ocupare a Transilvaniei.Totodata, ia masuri impotriva taberei turcofile, introducand in sfat boieri hotarati sa sprijine razboiul de eliberare.

Razboiul antiotoman si castigarea independentei Tarii Romanesti.

Semnalul declansarii razboiului l-a dat Mihai, la 13 noiembrie 1594, in Bucuresti prin lichidarea tuturor creditorilor turco-levantini, pe care-i chemase la curtea domneasca sub pretext ca le va plati datoriile contractate cu prilejul obtinerii tronului.De asemenea, au fost omorati negustorii si dregatorii otomani aflati atunci prin tara. Sunt atacate apoi cetatile de pe linia Dunarii : Braila, Turtucaia, Orasul de Floci, Nicopole. Prin manevre rapide sunt infrante fortele tatare la Putineiu si Stanesti, langa Giurgiu. Actiunile militare se extind in sudul Dunarii, pana in zona muntilor Balcani ridicand la lupta pe bulgari si pe sarbi.Efectele acestor campanii, la Constantinopol, au fost dezastroase. In fata gravitatii situatiei sultanul dispune concentrarea tuturor fortelor impotriva Tarilor Romane.

Pentru a obtine sprijin militar in confruntarea cu otomanii, care se prefigura, Mihai reia negocierile cu principete Transilvaniei, Sigismund Bathory. In acest scop, este trimisa la Alba Iulia o delegatie condusa de mitropolitul Eftimie si din care faceau parte episopii Luca de Buzau si Teofil de Ramnic si 12 mari boieri reprezentand gruparile politice mai importante. La 10 mai 1595 se incheie, la Alba Iulia, tratatul intre Mihai si Sigismund Bathory. Unii boieri s-au gandit numai la interesele lor si l-au tradat pe domn «ca apucasera unii ca aceia sa scaza pe Mihai din tara », pe cand boierii devotati « ce se nevoia sa slujeasca domnu-sau in dreptate, de neprieteni fura biruiti » - se spune in Letopisetul cantacuzinezc. Dupa marturia lui Mihai insusi, boierii « n-au facut ce aveau in instructiunile lor, ci ceea ce era in folosul lor, obtinand privilegii pentru dansi : nu au tratat asa cum ii invatasem eu ». Conform acestui tratat, lui Mihai i se interzicea sa se mai intituleze domn si trebuia sa conduca secondat de 12 boieri munteni. Nu mai avea dreptul de a schimba dregatorii si nici de a mai comdamna la moarte, fara acceptul lui Sigismund Bathory. Dieta Transilvaniei urma sa fixeze cuantumul darilor pentru locuitorii Tarii Romanesti, precum si venitul pentru Mihai.

Prin acest act, care era o victorie a marii boierimi asupra autoritatii centrale, obtinuta cu pretul sacrificarii autonomiei statale, Tara Romaneasca devenea, in fapt, vasala principelui Sigismund, iar Mihai urma sa o conduca in calitate de locotenent domnesc. In schimbul acestor lucruri, Sigismund promitea domnului roman ajutor impotriva otomanilor.

Actiunile victorioase ale lui Mihai impotriva turcilor au anulat, de facto, acest tratat care nu a mai fost pus in aplicare.

Un tratat asemanator cu cel din 10 mai va mai incheia Sigismund si cu Stefan Razvan, noul domnul al Moldovei, la 3 iunie 1595 tot la Alba Iulie. Conditiile, de aceasta data sunt si mai grele. Astfel, Sigismund isi rezerva dreptul de a numi capitani peste cetatile din Moldova. Ierarhia ortodoxa nu mai avea drepturi canonice asupra parohiilor romanesti din Transilvania.

Acest tratat a produs o vie nemultumire Poloniei care considera Moldava ca facand parte din sfera ei de influienta.

In acest context, oastea otomana se concentreaza pe linia Dunarii.La randul lor, muntenii, moldovenii si cazacii intreprind raiduri de pustiire intre Nicopole si Babadag.

In fruntea oastei otomane este numit marele vizir Sinan pasa care o reorganizeaza si-i sporeste efectivul.

Batalia care s-a dat la Calugareni, in mlastinile raului Neajlov, la 13 august 1595, s-a incheiat cu victoria lui Mihai. Apoi acesta se retrage spre munti, la Stoenesti, langa Rucar, asteptand sa primeasca ajutor din partea lui Sigismund.

La randul sau Sinan inainteaza spre Bucuresti si Targoviste, pe care le ocupa .

In octombrie, a sosit la Stoenesti si Sigismund cu oastea sa si cu un contingent de artileristi toscani, iar din Moldova a venit si Stefan Razvan cu 2 000 de osteni. In toata aceasta vreme, sufletul campaniei a fost Mihai. La 8 octombrie 1595, Targovistea este eliberata, apoi Bucurestii , iar la 20 octombrie, in urma unor grele lupte corp la corp este cucerita de la otomani si cetatea Giurgiu.

Astfel, Mihai voda pune capat, pentru o vreme, subjugarii Tarii Romanesti de catre otomani.

In timp ce fortele celor trei tari romane erau concentrate in luptele antiotomane, regatul Polonei pregatea invadarea Moldovei si inlcuirea domnului Stefan Razvan cu Ierimia Movila. Stefan Razvan este ucis in decembrie 1595, iar Ierimia Movila va fi confirmat de Poarta.

La sfarsitul anului 1596, Mihai, insotit de banul Mihalcea si de Radu Buzescu, face o calatorie la Alba Iulia pentru a sonda intentiile lui Sigismund fata de reluarea ofensivei antiotomane. Atitudinea evaziva a principelui Transilvaniei i-a aratat lui Mihai ca nu poate conta decat pe propriile sale forte.

Pentru a castiga timp in vederea reorganizarii interne, Mihai incheie o intelegere cu otomanii. Totodata, in februarie 1597 il trimite pe banul Mihalcea la imparatul habsburg Rudolf II pentru a obtine stipendii in vederea intretinerii a 4 000 de mercenari. Rudolf accepta si plata avea sa inceapa din iulie 1597.

In martie1598, Sigismund Bathory abdica de la tronul principatului Transilvaniei in favoarea imparatului habsburg.

In perioada 1596-1598, Mihai porunceste ca taranii rumani sa fie « legati de glie » (adica sa nu se mai poata muta de pe o mosie pe alta, ca pana atunci). Este asa numita Legatura a lui Mihai voda. Nu s-a pastrat actul original, dar esenta lui se afla intr-un hrisov din 1613 al lui Radu Mihnea (1611-1616) : « care pe unde va fi acela sa fie ruman vesnic, unde se va afla » .Acest act legislativ nu putea fi dat decat dupa marile lupte din 1595, asadar, in intervalul 1596-1598. Aceasta legare de glie a inrautatit situatia taranimii care nu l-a mai sprijinit pe Mihai, aceasta fiind si una din cauzele caderii lui.

Mihai creaza o armata de mercenari (lefegii) cazaci, bulgari, sarbi, poloni. Oastea de lefegii necesita multi bani, ceea ce a dus la o fiscalitate nemiloasa.

La 13 aprilie 1596, Mihai a facut un asezamant pentru organizarea vietii manastiresti interzicand amestecul boierilor in viata manastirilor. Domnul roman s-a bucurat de sprijinul Patriarhiei ecumenice.Totodata, prin trimiterea in solie a episcopului Luca de Buzau, la Moscova, se dorea strangerea relatiilor cu Rusia.

Situatia din Moldova si Transilvania intre 1597-1599

Prin instalarea pe tronul Moldovei a lui Ierimia Movila, aceasta a fost scoasa din coalitia antiotomana si adusa in vasalitate fata de Polonia. Noul domn al Moldovei nutrea gandul de a obtine tronul Tarii Romanesti pentru fratele sau, Simion Movila.

In martie 1598, Sigismund cedeaza tronul Transilvaniei imparatului habsburg, Rudolf II, obtinand, in schimb, ducatele Oppeln si Ratibor si o subventie anuala de 50000 de ducati. Imparatul a numit apoi guvernator pe fratele sau, Maximilian.

La 9 iunie 1598, se incheie la Targoviste un tratat avantajos intre Mihai si Rudolf II, prin care se prevedea o colaborare militara intre cele doua parti. Imparatul se angaja sa plateasca 5 000 de mercenari. In schimb, Mihai trebuia sa recunoasca suzeranitatea imparatului, caruia urma sa-i presteze juramant personal, fara a plati insa tribut. Se recunostea ereditatea tronului in familia lui Mihai. Tratatul de la Targoviste (1598) il anula astfel pe cel de la Alba Iulia (10 mai 1595).

In august 1598, Sigismund revine la tronul Transilvaniei si e recunoscut de dieta adunata la Turda. In acest context, Curtea de la Viena ii cere lui Mihai sa intervina impotriva lui Sigismund, care dupa zisa lui Mihai « nici nu s00tie ce face, nici ce vrea ».

Reluarea luptelor cu otomanii (1598)

In 1596, Mihai obtinuse steag de domnie de la otomani fara a fi incheiat un tratat de pace. In 1598, domnul Tarii Romanesti reia luptele cu otomanii prin atacurile pe care le da la Nicopole, Vidin, Cladova, Plevna si Rahova cauzandu-le mari pierderi. In tot acest timp Mihai s-a bucurat de sprijinul populatiei sarbesti si bulgaresti care privea la el ca la un posibil eliberator.(De aici si ecoul pe care faptele lui Mihai le-au avut in folclorul sud-dunarean). In urma acestor noi infrangeri, Poarta este nevoita sa incheie pace cu Mihai (la 6 octombrie 1598) in conditiile dorite de domnul roman.

Unirea Transilvaniei cu Tara Romanesca

In primavara anului 1599, Sigismund renuta, pentru a doua oara, la tronul Transilvaniei si cere dietei sa-l aleaga principe pe varul sau, Andrei Bathory, cardinal in Polonia. Gestul, ce fusese inspirat de cancelarul polon Jan Zamoyski care urmarea sa extinda dominatia polona la Dunarea de Jos, a fost o evidenta provocare atat pentru imparatul Rudolf II cat si pentru Mihai. Prin prezenta lui Andrei Bathory pe tronul Transilvaniei, aceasta era scoasa din coalitia antiotoman. Pentru Mihai, primejdia de a fi inlocuit cu Simion Movila era si mai mare.

La 26 iunie 1599, se incheie la Targoviste un tratat intre Andrei Bathory si Mihai prin care se recunostea independenta Tarii Romanesti fata de Poarta, precum si domnia ereditara in familia lui Mihai.

Dar atat Poarta cat si Jan Zamoyski si Ierimia Movila doreau inlocuirea lui Mihai cu Simion Movila. Al interventia lui Zamoyski, Andrei Bathory adopta o atitudine dusmanoasa si printr-un sol timis special la Targoviste il someaza sa paraseasca tara. Gestul este comentat chiar de Mihai care, in decembrie 1599, trimite din Alba Iulia o scrisoare lui Ierimia Movila prin care informa ca Andrei Bathory, prin sol « mi-a cerut sa ies din tara si din pamantul acesta , caci asa este voia mariei sale, craiului, caci craiul a facut pace cu turcii si au facut alianta si cu polonii si cu tara Moldovei si cu Inglitera si cu Franta, ceea ce ne-a bagat gheata la inima ».

In aceste conditii Mihai a inteles ca singura cale de urmat, pentru a dejuca aceste planuri, era unirea tarilor romane. Il instiinteaza pe Rudolf II ca va incerca sa-l alunge pe Andrei Bathory din Transilvania. Imparatul accepta si-i da dispozitii lui Gheorghe Basta, comandantul trupelor imperiale din Ungaria sa-l sprijine pe Mihai insa generalul ezita.

Oastea lui Mihai, se imparte in doua, o coloana condusa de banul Udrea si de fratii Buzescu urca spre Transilvania pe valea Oltului, o alta coloana, avandu-l in frunte pe Mihai, urmeaza traseul Ploiesti - valea Buzaului (a ales acest drum pentru a-i atrage si pe secui carora le-a promis respectarea vechilor privilegii) - Brasov - Fagaras - Talmaciu. Aici cele doua coloane au facut jonctiunea. La 18/28 octombrie 1599, la Selimbar, langa Sibiu, Mihai obtine o mare victorie. Cardinalul Andrei Bathory fuge de pe campul de lupta dar este prins si ucis de secui. Transilvania trece astfel in stapanirea lui Mihai care la 1 noiembrie intra in Alba Iulia. Dieta il recunoaste la 20 noiembrie drept « loctiitor al imparatului ». In dieta sunt inclusi si boieri munteni precum : banul Mihalcea, Theodosie Rudeanu, marele logofat, Barcan vistiernicul si Stoica postelnicul. Theodosie Rudeanu detinea dregatoria de mare logofat si in sfatul Tarii Romanesti, care ramasese sa fie condusa de Nicolae Patrascu, fiul lui Mihai. Faptul acesta a marcat inceputul de unificare politica a celor doua tari.

In cetatile din Transilvania, Mihai asaza capitani pe oamenii sai de incredere precum : Farcas la Fagaras, aga Leca la Gherla si Chioar, stolnicul Constantin la Gurghiu. De asemenea, Mihai la daruieste boierilor sai marii domenii, fapt care a nemultumit profund pe nobilii transilnavi. Mihai a pastrat dieta pe care a convocat-o de patru ori (de trei ori s-a intrunit, a patra oara s-a razvratit impotriva lui).

Unirea Moldovei cu Tara Romanesca si Transilvania (1600)

Prin trecera Transilvaniei in stapanirea lui Mihai relatiile cu Polonia s-au inrautatit foarte mult. Imparatul Rudolf II, la randul sau, nu era era dispus sa-i recunoasca lui Mihai stapanirea asupra Transilvaniei si-i cerea sa nu intervina in Moldova. Intrigile polonilor, a lui Zamoyski, in special, pe care Mihai il socotea principalul sau dusman, si a lui Ierimia Movila l-au determinat pe domnul unificator sa intervina armat. Astfel, la 2 mai 1600, trece cu o parte a oaste sale prin pasul Oituz, in timp ce alta coloana patrunde pe la Rodna. In trei saptamani Moldova este ocupata, iar Suceava se preda la 16 mai. Baba Novac ocupa Iasii, iar alti comandanti ocupa cetatile Ismail, Chilia, Cetatea Alba si Tighina. Ierimia se retrasese intre timp in cetatea Hotinului.

Mihai ajunge astfel stapanul celor trei Tari Romane. Apogeul puterii sale este pastat de titulatura ce apare in hrisoavele pe care le-a emis la Iasi : « Domn al Tarii Romanesti si Ardealului si Moldovei ». Moldova este lasata in grija nepotului sau, Marco, fiul lui Petru Cercel (fratele vitreg al lui Mihai) si a celor patru mari boieri munteni, in frunte cu banul Udrea Baleanu, ce raman alaturi de el.

In timp ce Mihai se afla in Moldova, nobilimea din Transilvania se razvrateste impotriva lui. Unirea celor trei Tari Romane sub un singur sceptru, a lui Mihai, contravenea intereselor Habsburgilor, Poloniei si Imperiului Otoman, astfel incat domnul roman s-a vazut singur in fata a trei mari dusmani.

Pierderea Transilvaniei

Cand se afla al Iasi, Mihai aude ca in Transilvania nobilimea s-a razvratit impotriva lui. De aceea, se grabeste sa revina la Alba Iulia si convoaca pentru a patra oara dieta, care trebuia sa se intruneasca la Sebes. Aceasta refuza sa-i asculte porunca si se aduna la Turda sub conducerea lui Stefan Csaki, unul din colaboratorii apropiati ai lui Mihai. Ei decid sa se inteleaga cu generalul Gh.Basta si jura credinta imparatului.

Mihai isi aduna oastea alcatuita, mai ales, din mercenari (sarbi, cazaci si secui) dar este infrant la Miraslau, langa Aiud, la 18 septembrie 1600. Cei 2000 de secui sunt macelariti ca represalii pentru ca l-au sprijinit pe Mihai. Acesta se refugiaza in cetatea Fagarasului, unde isi lasa si familia, la adapost. De aici, cu oastea pe care a injghebat-o se indreapta spre Moldova, unde intre timp, intrasera polonezii.

Pierderea Moldovei si Tarii Romanesti

In septembrie 1600, oastea polona, in frunte cu Jan Zamoyski, trece Nistru si se indreapta spre Tara Romanesca. Mihai trece muntii si se indreapta spre Ploiesti. La Bucov, pe Teleajen, Mihai este infrant la 20 octombrie 1600. De aici trece in Oltenia.

Polonezii il adusesera cu ei pe Simion Movila, pe care-l instaleaza domn la Targoviste. El accepta sa plateasca Poloniei un tribut de 40 000 de galbeni.Otomanii il accepta si ei ca domn al Tarii Romanesti.

Mihai pleaca spre Viena pentru a-i cere ajutor lui Rudolf II impotriva lui Basta si a nobilimii transilvane. Imparatul se afla insa la Praga, si Mihai ia drumul spre cealalta capitala a imperiului. La 1 martie 1601, Mihai este primit in audienta, la Praga, in palatul Hrad, de catre Rudolf II. Apreciindu-i calitatile militare, imparatul ii da mana libera sa rezolve problemele transilvane si-i promite 100 000 de taleri pentru a-i reface oastea de mercenari. Totodata, ii cere sa se impace cu generalul George Basta (cei doi detestandu-se de fapt, reciproc) si sa actioneze impreuna.

In aprilie 1601, cand se afla la Viena pentru a primi banii ce-i fusesera promisi, Mihai afla ca Sigismund Bathory a revenit in Tranvilvania, iar dieta l-a ales, pentru a treia oara ca principe.

In Tara Romaneasca, o parte din boierimea ce-i ramasese credincioasa lui Mihai (printre care si Buzestii, ce-i erau rude) se ridica impotriva lui Simion Movila care este alungat si se retrage in Moldova. Cu stirea lui Mihai, se constituie o locotenenta domnesca formata din trei boieri, in frunte cu Radu Buzescu. Acesta va conduce lupta de eliberare a Tarii Romanesti impotriva trupelor polone invadatoare, si-l va sprijini, dupa disparitia lui Mihai, pe Radu Serban pentru a ajunge domn al Tarii Romanesti.

In Transilvania, oastea de lefegii a lui Mihai se uneste cu cea a lui George Basta langa Satu Mare si pornesc impreuna impotriva lui Sigismund Bathory. Acesta este infrant la Goraslau la 3 august 1601.

Invidios pe faima lui Mihai si pe puterea ce parea ca-i revine, deoarece acesta intentiona sa se indrepte spre Alba Iulia pentru a se reinstala ca principe, G. Basta decide sa-l elimine. La 9 august 1601, este asasinat pe Campia Turzii de o ceata de valoni. Dupa cum glasuieste cronica Tarii Romanesti « cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu si-i ramase in pulbere aruncat », iar capul eroului a fost adus de comisul Radu Florescu la manastirea Dealu, de langa Targoviste.

Insemnatatea domniei lui Mihai Viteazul

Mihai a inscris o pagina de glorie in lupta romanilor pentru eliberarea de sub dominatia otomana si a realizat cea dintai unire politica a tuturor romanilor. Cauzele prabusirii lui au fost lipsa unei baze economice, sociale si politice precum si ostilitatea conjugata a Imperiului Otoman, Poloniei si Imperiul Habsburgic.

Bibliografie

N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, vol. I-II, ed.N. Gheran, V. Iova, Bucuresti, 1979.

x x x Mihai Viteazul. Culegere de studii, red. P. Cernovodeanu, C. Rezachevici, Bucuresti, 1975.

x x x Mihai Viteazul in constiinta europeana,vol. I-VI, Bucuresti, 1982-1990.

Ilie Corfus, Corespondenta inedita asupra relatiunilor intre Mihai Viteazul si Polonia (culese din Arhivele din Varsovia), Cernauti, 1935.

______ Mihai Viteazul si polonii, Bucuresti, 1938.

P.P.Panaitescu, Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul, Bucuresti, 1936. x x x Istoria Romanilor, vol. IV, Bucuresti, 2002.