RELIGIA EGIPTULUI ANTIC

RELIGIA EGIPTULUI ANTIC

I.IZVOARE:

1. Textele Piramidelor (texte magice utilizate la moartea faraonului);

2. Textele Sarcofagelor (formule magice, incantatii, farmece, destinate dregatorilor);

3. Cartea Mortilor (ghid al textelor utilizate pentru a obtine accesul in lumea de apoi, presupunand negarea pacatelor si afirmarea virtutilor, rugaciuni si imnuri catre zei);

4. Stele si inscriptii funerare;

5. Texte exclusiv magice;

6. Texte sapientiale (texte filosofice cuprinzand o viziune cosmologica, o viziune antropologica, o doctrina morala.) :" Invataturile lui Ptahotep", "Invataturile lui Amenemhat", "Invataturile lui Mericare", "Papirusul Isinger", "Sapientia demotica";

7. Alte texte cuprinzand relatari mitologice sau invataturi religioase: "Cartea lumii de apoi", "Cartea balaurului Apophis", "Nimicirea neamului omenesc de catre Ra", "Cartea pesterilor", "Cartea celor doua cai", "Cartea portilor";

II. PARTICULARITATI:

- Nu exista un corpus de carti sfinte revelate, iar cunoasterea divinului se baza pe evenimente cosmice;

- Credinta intr-o ordine cosmica sacra, desavarsita si imuabila- MAAT;

- Divinul poate fi cunoscut prin trei forme de intruchipare - puterea solara, cea subpamanteana si sacralitatea animala;

- Credinta in nemurire - Omul este nemuritor; el poate participa la viata divina;

- Caracterul composit- nu exista o religie unitara ci mai multe sisteme religioase pe regiuni, cu zeii, templele si preotii proprii; se impune un cult oficial;

- Politeismul extrem- ~ 60 de zei mari, ordonati uneori dupa o ierarhie unitara; Tendintele de impunere a unui monoteism centrat pe cultul lui Aton au esuat;

- Absenta unei teologii si a unui corpus doctrinar stabil;

- Viata de toate zilele este considerata eminamente religioasa; respectarea canoanelor sacre este esentiala pentru mentinerea echilibrului si a ordinii universale, pentru supravietuirea universului si a societatii;

III. COSMOGONII: Nu exista o doctrina cosmogonica unitara, ci o multitudine de mituri de origine din epoci diferite, exprimand conceptii diferite, care ni s-au transmis fragmentar, intr-o forma prelucrata. in toate acestea apar cateva elemente esentiale:

* Tot ce exista isi are inceputul si justificarea intr-un timp tare initial, "Varsta de Aur", "Vremea lui Ra, Ossiris si Horus", de unde necesitatea de a reactualiza aceste modele pentru a reinstaura perfectiunea originara;

* Starea primordiala era aceea de haos si intuneric; Zeul a intervenit apoi, instaurand ordinea, adevarul si dreptatea (MAAT);

* Primul proces ordonator a fost aparitia luminii si alternanta zi-noapte; ulterior a avut loc ridicarea pamantului(GEB) din oceanul primordial si formarea perechii sacre GEB-NUT (pamant-cer) care a dat nastere soarelui (RA), aflat in permanenta lupta cu forta intunericului (sarpele Apophis)

* Epoca lui Ra este considerata o Varsta de Aur, ideala, a pacii depline;

* Miturile antropogonice mentioneaza aparitia omului din lacrimi, dar si natura divina a acestuia, asemanarea cu zeii si deci posibilitatea unui destin fericit, accesul la nemurire; (scarabeul, simbol al renasterii si al invierii, era plasat in sarcofag in dreptul inimii mumiei);

IV. PANTEONUL:

- Cele mai vechi culte locale sunt legate de zeii protectori ai nomelor, asociati unor animale sacre;

- Dupa unificare, se impune cultul oficial al unei zeitati solare (RA, AMON, ATON);

- Incepand cu dinastia a V-a, faraonul este considerat ca un zeu intrupat, fiu al Soarelui;

- Religia egipteana pastreaza elemente vechi, legate de adorarea animalelor (boul, vaca, pisica, gasca.) sau a arborilor sacri(palmier, tamarisc, acacia, sicomor, salcie.);

- Marii zei sunt:

* RA- Soarele, stapan al cerului si carmuitorul lumii, adorat la Heliopolis in temple deschise, cu altar de jertfa, prevazute cu un obelisc si o barca sacra, reprezentat ca un soim tanar;

*AMON- marele zeu solar adorat la Teba, zeu suprem in timpul Regatului de mijloc, rege al zeilor, spirit pur; semnul sau este berbecul (T1)

* ATON- discul solar; zeu suprem in timpul lui Amenofis al IV-lea;

* HORUS- cu chip de soim, da nume faraonului, care se identifica cu el;

* OSIRIS- "cel cu multi ochi", rege al lumii mortilor, stapan al eternitatii, de care se leaga un cult initiatic al mortii si reinvierii; zeu al vegetatiei;

* ISIS- perechea divina a lui Osiris, zeita a fertilitatii si a vegetatiei, dispunand de puteri magice; este reprezentata cu chip uman;

* ANUBIS- judecatorul mortilor, cel ce cantareste inimile si supravegheaza pregatirea cadavrelor; reprezentat ca un sacal;

* PTAH- adorat initial la Memphis, zeu creator, protector al artizanilor, cu chip uman;

* HATHOR- zeita a cerului, mama lui Horus, adorata la Teba; asociata cu vaca sacra;

* SETH- stapan al fortelor intunericului, al vrajilor si farmecelor: este adorat in Delta;

* TOTH- patron al vrajilor si descantecelor din ceremonia funerara, ajuta la justificarea si purificarea sufletelor; tovaras al lui Horus; reprezentat ca o pasare ibis sau ca o maimuta.

V. FARAONUL: este considerat un zeu viu, incarnarea celui mai puternic dintre zei, indreptatit sa poarte numele de "Horus de aur"; se identifica si cu zeitele Buto si Nechbet, protectoare ale Egiptului de Jos si Egiptului de Sus: fiu al lui Ra si loctiitor al acestuia pe pamant;

Palatul sau este numit "orizontul zeului" iar sosirea sa "stralucire"; Se bucura de o veneratie aparte atat in viata cat si dupa moarte; I se dedica ceremonii speciale: incoronarea, aniversarea a 30 de ani de la incoronare, sarbatoarea insamantatului si a secerisului, procesiuni solemne la fondarea templelor sau la iesirea din templu a unui zeu;

Nemurirea faraonului este facilitata de duhurile pamantului; El se inalta spre cer ajutat de vant, furtuna nori si de zei, zburand sub forma unei pasari, a unei lacuste sau a unui carabus ; Se uneste apoi cu tatal sau, Ra, slujindu-l, sau cu Osiris, sau cu Horus, avand un destin astral, ca stea in constelatia Orion; Ceremonia funerara dedicata faraonului este una aparte, presupunand o slujba de aducere a prinoaselor cu o deschidere rituala a gurii; Cadavrul este pregatit prin mumificare, depus in sarcofag si apoi in mormant. Mormintele regale au avut initial forma unor mastabale, apoi a unor piramide uriase si apoi a unor temple funerare hipogee.

VI. CONCEPTIA ESCATOLOGICA: se bazeaza pe credinta in supravietuirea sufletului (BA, KA, ACH) si a trupului, de unde necesitatea intretinerii acestuia prin mumificare si prin ofrande alimentare.

Viata "de dincolo" este considerata asemanatoare cu cea de aici, dominata de aceleasi pasiuni si dorinte, deci trebuie pregatita prin dotarea mormantului, "casa pentru eternitate".

*Nemurirea faraonului este inlesnita de duhurile pamantului si de fortele naturii. El se inalta spre cer sub forma unei pasari, a unei lacuste sau a unui carabus, ajutat de vant, furtuna, nori si de zei, ajungand langa Ra si slujindu-l.

*Incepand din epoca Regatului de Mijloc, conceptia despre nemurire se "democratizeaza". Zeii il vor primi pe orice om care va reusi sa se justifice la Judecata de apoi. Drumul sau spre tribunalul zeilor va fi protejat prin mijloace magice (formule oculte, descantece).

Judecata de apoi se va petrece in fata unui tribunal divin alcatuit din marii zei GEB, RA si OSIRIS si din 42 de demoni. Ea presupune momente obligatorii:

Autobiografia laudativa;

Confesiunea negativa (enumerarea pacatelor pe care nu le-a comis);

Cantarirea inimii, pusa in balanta cu o pana (zeita MAAT), sub supravegherea zeilor Anubis si Thot. Inimile pacatosilor vor fi devorate de un monstru;

Cei justificati, vor fi condusi de Horus in lumea lui Osiris. Taramul de apoi, DUAT, este descris fie ca o lume subterana, fie ca o lume cereasca (cerul noptii), fie sub forma Campiilor de papura (EARU), lacas al sufletelor drepte.

VII. CULTUL MORTILOR este oficiat de fiul cel mai mare si de "preotii mortilor", slujitorii lui KA.

El cuprinde: - ofrande (hrana, bautura);

comunicarea cu mortii de la sarbatoarea necropolei (un ospat, libatiuni si tamaieri, invocatii, urmate de spargerea vaselor);

mumificarea (pregatirea speciala a cadavrelor prin imbalsamare cu ulei de cedru, vin de palmier si mirodenii si plasarea intr-o baie de natron, timp de 70 de zile);

pastrarea organelor interne in vase speciale (canope);

depunerea in sarcofag si apoi in mormant (sapat in nisip, mastaba, piramida sau templu funerar), insotit de texte magice, de descantece (T2);

VIII.MAGIA nu era considerata in contradictie cu religia ci, dimpotriva, o magie sacramentala. Se considera ca lumea zeilor ar fi plina de o substanta fluida spirituala (HIKE), care ar putea fi manipulata prin cuvinte si prin practici magice. in acest sens, s-au dezvoltat mai multe forme de magie:

# CATARCTICA- presupunea purificari prin bai, fumigatii, post si interdictii, insotite de imnuri, psalmi, rugaciuni, matanii;

practicile erau executate de preoti dar si de "profesionisti" taumaturgi;

purificarile erau strict necesare in ritul funerar, pentru a asigura protectia fata de demoni, de duhuri rele, de stafii, de zei malefici sau de eventualii profanatori;

# EXORCISMELE- sunt vraji menite sa aduca binele solicitantului sau raul dusmanului sau;

presupun tehnici malefice, preventive sau protectoare;

se manifesta prin blesteme, promisiuni de rasplata adresate unui spirit protector, identificarea solicitantului cu un zeu puternic, distrugerea chipului pictat sau a hieroglifei numelui, portul amuletelor, onomatologie esoterica (rostirea numelui ca act creator, datator de viata, aducator de noroc);

#DIVINATIA (MANTICA) presupune tehnici specifice:

interpretarea viselor, considerate revelatii divine, sau dirijarea viselor (in magia curativa sau in magia de dragoste);

cercetarea oracolelor (oracolul lui Amon din Teba, al lui Osiris din Koptos.);

studierea comportamentului animalelor sacre (taurul sacru, vacile sacre, pasarile);

prorocirile profetilor;

astrologia;

lecanomancia (interpretarea formei petelor de ulei sfant pe apa);

haruspicina (studierea organelor animalelor de jertfa);

omina (interpretarea semnelor mantice precum primul tipat al copilului.);

IX. MORALA egipteana preamarea milostenia, vorbirea inteleapta, calmul si condamna necinstea, minciuna si goana dupa avere.

*

Decaderea religiei egiptene a inceput in sec. VI i.Hr.,odata cu stapanirea straina. A proliferat cultul animalelor (zoolatria). in epoca elenistica, zeii greci au inlocuit divinitatile egiptene . in sec. I-III, crestinismul s-a raspandit in Egipt.

## imagine "egipt2.jpg" ##

T1

"Glorie si preamarire tie, slavite creator al zeilor, care te-ai zamislit insuti pe tine, ai facut Cele Doua Tari si din vlaga trupului tau te-ai alcatuit pe tine, plamadindu-ti singur fiinta, caci nu ai avut tata care sa-ti fi daruit chipul, nu a fost pantece de mama care sa-ti fi purtat faptura si nu se afla vreun loc undeva care sa te fi scos la iveala.

Pamantul, cotropit de intuneric, zacuse mut, iar cand ai rasarit tu, a luat fiinta lumina. Ai luminat peste Kemet (Egipt) cu razele tale, cand discul tau fara seaman a stralucit. Iar oamenii si-au dobandit vazul atunci cand ochiul tau drept a imprastiat intaia oara scantei si ochiul tau stang a alungat intunericul noptii."

APLICATII:

1. Identificati argumentele religioase care justifica statutul special al faraonului si consecintele politice ce rezulta din acesta.
2. Reliefati raportul dintre politeism si monoteism in evolutia religiei egiptene.
3. Dezbatere: "Arta funerara in contextul conceptiei escatologice egiptene".

DICTIONAR:

* GEB= zeu htonian antropomorf, personificand pamantul, sot al zeitei Nut (cerul), tata al lui Osiris, Isis, Seth si Nephtis;

* TAUMATURGIE= ramura a magiei consacrata producerii de miracole (vindecarea, invierea) de obicei prin atingere;

* AMULETE= obiecte mici, purtate pentru presupusa lor forta magica de a aduce noroc; sunt considerate profilactice, aparatoare fata de duhurile rele; contin ornamente simbolice;

* ORACOL= loc sacru unde se crede ca divinitatea da raspunsuri oamenilor prin intermediul unui preot inspirat, consultat in probleme religioase, militare, politice, sociale, particulare;

BIBLIOGRAFIE:

* P. GEDGE- Hatsepsut

FILMOGRAFIE:

* Mysteries of Egipt (1998)- doc.

* Cleopatra (1999)- TV