BUFONUL din Regele Lear de W.Shakespeare

BUFONUL

din Regele Lear de W.Shakespeare

Primeste boneta mea de nebun. Pentru ca iei partea cuiva care nu mai e la putere: daca nu stii sa zambesti incotro bate vantul, ai sa faci guturai, ia tichia mea, sa nu racesti.

Adevarul e un dulau credincios pe care-l dai in bice afara, dar catelusa cocosneata are voie sa sada pe cuptor si sa puta dupa pofta inimii

Asculta unchiule: Sa ai mai mult decat arati,

Fa mai putine decat poti.

Nu-ti da averea cu-nprumut,

Ca nu mai vezi din ce-ai avut.

Putin pe jos, mai mult calare

Sa-ti fie mersul la plimbare.

Sa nu te-ncurci la bautura,

Nici cu femeia rea de gura.

Si vei afla ca-n mie incap

Mai mult decat zece sute-n cap.

Ca si cuvintele unui avocat caruia nu i s-a achitat onorariul, pentru ale mele tu nu mi-ai platit nimic. Tu ce zici, unchiule: n-ai gasi o mai buna intrebuintare nimicului?

Asculta copile, poti sa-mi spui care e diferenta dintre un nebun amar si unul dulce?

Stapanul care te-a-nvatat

Ca tot pamantul ti l-ai dat

Aicea, langa mine vie,

Sa-mi tina dansul locul mie,

Atuncea doi nebuni vor fi

Si doi nebuni s-or nazari:

Unul- eu, care vorbeste,

Altul- cel ce ma priveste.

Nu-s chiar de tot nebun, fiindca lorzii si marii seniori nu-mi dau voie sa detin monopolul nebuniei. Caci daca au pus monopolul pe toate bunurile regatului, isi cer partea leului si la asta. Si cucoanele mari tot asa. Sa aiba si dansele, acolo, cat de cat. Da-mi un ou si-ti fac rost de doua coroane regale. Coroanele oului, dupa ce-l sparg in doua si-i beau galbenusul. Cand ti-ai spart coroana in doua si ai daruit jumatatile, ai facut tocmai ca ala de-a luat magarul in carca sa-l treaca santul. Putina minte mai era sub coroana cheliei tale, daca pe cea de aur ai dat-o de dar! Daca si-acuma-s nebun, sa puna biciul pe spinarea aluia de n-o zice ca mine:

Anul asta nebunia

E la mare trecere

Ca-nteleptii cu nebunii

S-au luat la-ntrecere.

Fii bun unchiule, si tocmeste-i nebunului tau un dascal de minciuna. Ar vrea grozav sa invete stiinta asta.

Erai un baiat de treaba cand nu tineai socoteala gargaunilor ei. Acum joci rolul unui zero pe langa numerele celelalte, fiindca un zero singur nu inseamna nimic. Eu pretuiesc mai mult decit tine, fiindca eu sunt bufon, iar tu nu esti nimic. Lasa ca-mi tin limba. Mutra dumitale imi porunceste asta, chiar daca nu spui nimic. Sss-t!

Cand n-ai miez si n-ai nici coaja,

Isi sade-n poarta foamea straja.

Ce vad?

O pastaie de mazare fara boabe.

Nu de-alta unchiule, dar stii:

"Hrani o vrabie- un cuc odata,

Dar fu de puii lui mancata."

Asa a fost cu noaptea mare

Cand n-avuseram luminare

Sta pe magar si cauta magarul,

Asa-i cand ou invata pe gaina.

Diiii, calutule, diiii!

Stai, unchiule, ia-ma si pe mine!

Daca vulpea ar avea

Un puiandru ca mata

Dau tichia pe-o franghie

Si pe loc l-as spanzura.

Daca ai fi bufonul meu, mosule, te-as bate toata ziua numai fiindca ai imbatranit inainte de vreme. Fiindca nu trebuia sa imbatranesti pana nu te coceai la minte.

Daca-i pe aici vreo fata mare

Si sa m-astepte ar vrea cumva,

N-o sa mai aiba cautare,

Ca pana-am sa ma-ntorc, mai va!

Daca gastele salbatice zboara asa, e semn ca iarna bate la usa:

Bate coada dracului

La usa saracului:

Buna-vreme neam sarac,

Ti-au intrat zilele-n sac.

Daca te-ar fi pus in butuci pentru o asemenea intrebare, meritai cu varf si indesat. O sa te trimitem la scoala, la o furnica, sa te-nvete de ce nu ies taranii iarna la plug. Toti cei care-si vad lungul nasului, dar n-au miros, sunt orbi. Si pentru oricine are nas, chiar si pentru orbi, asemenea persoane incep sa miroasa-a mort. In viata, calatorul e bine sa bage de seama cand drumul o ia la vale, ca sa nu-si franga gatul, dar sa se tina de cel care urca, daca vrea sa-i fie bine. Cand un intelept are sa-ti dea un sfat mai bun, nu uita sa mi-l inapoiezi pe asta. Cu toate ca as prefera ca sfatul meu sa fie urmat numai de pungasi, fiindca e un sfat de nebun:

Asti domni care te slujesc acum

Si numai la castig se-ndeasa,

Cand vine ploaia, isi vad de drum

Si in vifornita te lasa.

Nebunul rabda si ramane,

Lasandu-i pe destepti sa fuga.

Asa deosebesti batrane,

Un suflet de nebun de-o sluga.

Un om care poate sa-si reazeme capul de un scaun, la o vreme ca asta, ala-i un om cu scaun la cap. Cin se-ncrede in muiere si nunteste nensurat, vara umbla, iarna cere, si nu-si afla loc in pat. Casa n-are, masa n-are, teleleu pe drumul mare: Cand n-ai cap, vai de picioare.

O tichie de hartie si-o pana la palarie, un nebun si-un rege: intelepciunea si prostia se tin de mana pe muchia cutitului.

(Canta):

Cine are-un pic de duh

Nu se plange, nu se teme

Nici de soarta, nici de vreme,

Nici de apa din vazduh.

Cinstita-i noaptea care-i racoreste

Pe nobilii trufasi la scafarlie,

Si-n cinstea ei va fac o profetie:

Cand popii scot panglici pe nas,

Si carciumarii vinu-l strica,

Cand croitorii n-au chembrica

Sa faca lorzilor obraz,

Cand fetele nu stiu de frica

Si fac vraji noaptea la parleaz,

Cand tot ce-i drept,

In stramb se schimba

Si-i plina tara de datornici,

Cand cei cu limba otravita

La-nalte cinuri sunt toti spornici,

Cand ni s-au boierit pungasii

Si umplu strada camatarii,

Si cand se plang enoriasii

Ca tarfele sfintesc altare,

Pai, Albioane prea-naltate,

Se uita lumea sa te vada,

Tu, cel mai frunte-ntre regate,

Cat te mai lasi calcat pe coada?

Proorocirea asta are s-o faca, odata si-odata, Merlin, numai ca eu n-am sa apuc timpul sa-l aud si pe el.

In noaptea asta, ori innebunim cu totii, ori ajungem toti mascarici.

Te rog, unchese, potoleste-te. Noaptea asta nu-i buna de scaldat Acuma, un locsor pe camp ar fi intocmai ca o inima de crai batran: o scanteie, si restul trupului, apa rece. Uite, chiar vad venind un focsor umblator.

Vine fata uda leoarca,

Are-o crapatura-n barca,

Ba nu vine, ca nu poate,

i-e rusine sa s-arate.