CEREMONIALUL NUPTIAL

- simbol al vietii omenesti

In socitatile noastre moderne nu exista separatie mai neta intre lumea ( societatea) laica si cea religioasa, intre profan si sacru- acestea mentinandu- se separate intre ele prin insasi bazele lor esentiale. Intre lumea profana si lumea sacra exista incompatibilitati, si inca intr- o masura, care nu permite trecerea de la una la alta fara un stagiu intermediar, adica trebuie executate ceremonii ( acte cu character special), care tin de o anumita sensibilitate si orientare mentala.

Ceremoniile care insotesc trecerea de la o situatie magico- religioasa sau sociala la alta au fost bine conturate de Arnold von Gennep 3 faze insotitoare si definitorii celor stadiilor specifice vietii omului: nunta, nasterea, moartea. 

Scopul lucrarii fiind studierea ceremonialului nuptial se poate spune ca, din punct de vedere al functiei si finalitatii lor, toate actiunile implicate in scenariul nuntii¹ pot fi impartite in 3 grupe:

riturile de trecere, ce marcheaza separarea de stadiul flacau/ fata si incorporarea in noul stadium de barbat/ nevasta

riturile menite sa asigure belsugul in gospodarie, fertilitatea si mai cu seama sporul la copii

riturile apotropaice care au ca scop apararea mirelui si a miresei de actiunile nocive ale spiritelor vrajmase

Aparitia in 1908 a cartii Les rites de passaje a lui Arnold von Gennep a influentat multi etnologi si folcloristi romani si straini² a interpreta nunta din perspectiva riturilor de trecere, evidentiind cele 3 momente principale reflectate in practicile si obiceiurile ceremoniale ca fiind: preliminarii- practicile vizand ruperea de vechea etapa; liminarii- riturile trecerii propriu- zise; postliminarii- obiceiurile menite sa asigure incadrarea in noua stare.

Chiar si cei ce au evidentiat in cadrul ceremonialului si a altor nuclee semnificative, in afara elementelor de trecere, a celor de propiliere sau a celor apotropaice, au considerat ca nota dominanta a nuntii ramane marcata de 3 faze ale trecerii: separarea de vechea stare- pregatirea si trecerea propriu- zisa - intrarea intr- un cerc de relatii.

La fel procedeaza si autorul lucrarii Poezia populara de nunta, desi in mai multe randuri subliniaza prezenta in scenariul nuntii a " riturilor de unire, care trebuie sa inlesneasca apropierea celor doi tineri, pana la realizarea deplina a cuplului"³ ramane totusi fidel punctului de vedere traditional, afirmand ca " suita de obiceiuri legate de casatorie, ca etapa existentiala incarcata cu multiple semnificatii, are ca obiectiv principal sa asigure trecerea celor doi tineri de la starea de fata si flacau la categoria oamenilor maturi, a celor insurati."⁴

Deci, ar fi lipsit de orice temei ca cineva sa incerce astazi sa nege apartenenta ceremonialului casatoriei la complexul riturilor de trecere. Impreuna cu obiceiurile de nastere si cele de inmormantare datina nuntii marcheaza un moment extrem de important in traiectoria vietii umane.

Casatoria constituie baza ideologica pentru relatiile sociale si sexuale, transformandu- le prin restructurarea identitatilor si a actiunii sociale. Datorita semnificatiei sale culturale nunta- momentul realizarii publice a unei casatorii- este bine pusa in evidenta. Nunta celebreaza " ciclurile reproductive ( biologice) si productive ( sociale) ale ordinii culturale"⁵; ea reprezinta un eveniment social care reifica norme si valori sociale. In mod obisnuit, nunta dureaza 3 zile, fapt ce demarcheaza, dar si faciliteaza intr- o maniera dramatica transformarile complexe de rol si de statut social suferite de participanti; nunta exemplifica " relatia iconica dintre structura ritualurilor si a tranzitiei sociale pe care acestea le mediaza."⁶

Ritualul nuntii ordoneaza si controleaza aceste tranzitii asigurand o modalitate de reorganizare a aspectelor sociale, economice si politice ale relatiilor sociale si de rearticulare a naturii constiintei prin incorporarea experientei individuale.

" Pe scurt, ritualul determina colapsul nivelelor sociocentric ( adica relativ obiectiv si egocentric ( adica subiectiv ale reprezentarii iconice intr- un vehicol symbolic condensat. Astfel, ea prezinta o modalitate de impregnare a ordinii obiective sociocentrice cu intelesuri subiective pe care le codifica, si de manipulare a ambelor dimensiuni ale intelesului ca functii reciproce."⁷

Ritualurile ca meta- forme ale organizarii sociale afecteaza orientarea subiectiva a participantilor; in cazul de fata, a neamurilor ( familia extinsa), a mirelui si miresei, a vecinilor apropiati, a musafirilor de onoare si a tinerilor de aceeasi varsta cu mireasa si mirele.

Datorita organizarii sociale patriarhale ( inclusiv preferinta pentru resedinta patrilocala) viata miresei este perceputa ca fiind cea mai afectata de casatorie. In consecinta, ritualul nuntii se concentreaza asupra miresei si a reconstructiei publice a persoanei sale sociale ( rituri de agregare preliminara la noul mediu) intr- un mediu socio- cultural de orientare masculina. Aceasta legare a individualului de o comunitate cu alti semnificanti, prin mobilizarea simbolica a unor sensuri de viata impartasite face sa nu putem afirma ca nuanta este organizata din grija pentru esntimentele personale ale miresei.

Datorita ordinii patriarhale, de obicei mireasa este cea instrainata de familia ei natala; ea este vaduvitade mama sa, si cumparata sau targuita de mire. Mai mult, trecerea de la starea de fata nemaritata la cea de femeie maritata presupune o transformare fizica, marcata cultural: pierderea virginitatii. Pierderea virginitatii mirelui nu este recunoscuta cultural si nici validata ritual. Mireasa este cea care- si ofera sangele patriliniei. Astfel, disparitia uneia din fazele ciclului vietii este cea mai evidenta in persoana miresei. Onoarea celorlalti se sprijina pe onoarea ei- ca fata virtuoasa, mireasa virgina, nevasta si nora. Asadar, ceea ce se transmite prin ritualul nuntii este dreptul asupra puterilor reproductive ale miresei. Preocuparea implicita pe parcursul nuntii este sexualitatea sau, mai précis, virginitatea miresei, pentru ca ea reprezinta potentialul de a de nastere la o viata sacra, garantand astfel continuitatea in timp a familiei si onoarea acesteia; in acest sens Cartojan scriind: " in viata de tip patriarhal a satului, nunta taraneasca este o adevarata drama."⁸

Termenii lingvistici denumind denumind ritul de nunta sau pe cei doi protagonisti ( casatorie, nunta, insotire, sot, sotie) si majoritatea simbolurilor prezente in ceremonialul nuptial sunt legate de idea formarii cuplului, de unificare a doua principii polare, masculine si feminin, care in gandirea stramosilor ereu puse la temelia intregului edificiu al lumii vizibile si invizibile. Textele poetice constituite din oratii, cantece, strigaturi, prezente la orice nunta traditionala, precum si elementele dramatice si actantiale, impreuna cu toate accesoriile si obiectele rituale implicate in aceasta mare sarbatoare a satului sunt subordinate intemeierii unei familii, unirii celor doi tineri, mirele si mireasa, in vederea unui nou tip de existenta sociala, afectiva si morala.

Actul marital este incarcat cu dramatismul unificarii contrariilor, cu tensiunile si starile conflictuale ce preced si insotesc armonizarea celor doua principii complementare. Intregul edificiu al nuntii - momentele si scenele ei centrale, dar si elementele periferice - sunt puse sub semnul simboliv al cifrei 2( doi). Varful acestei piramide alcatuite din elemente duale il reprezinta cei 2 protagonisti principali ai ceremonialului de nunta, mirele si mireasa, prezentati in scenariul nuptial in 2 ipostaze successive de armonizare: la inceput drept candidati la insuratoare, apoi logodnici, miri si, in sfarsit, ca soti.

Cuplul marital antreneaza in orbita sa alte diade reprezentand familiile celor doi tineri, rudele mai indepartatesi, prietenii mirelui si ai miresei, comunitatile a doua sate, in cazul cand mireasa provine din alt sat. Cu cifra 2 ( doi) sau cu numere pare ne intalnim si- n practicile magice premaritale la care recurg fetele de Sfantul Andrei, Sfantul Vasile sau de Boboteaza. Se considera ca "ele se vor marita negresit daca lemnele aduse din padure sunt in numar par, daca doua picaturi de ceara se unesc in apa, daca doua fire de par puse alaturea pe o plita incinsa se unesc, daca bobocii de la gasca sunt cu sot " ⁹.

Cu acelasi numar simbolic ne intalnim mereu in toate fazele desfasurarii nuntii: la fata se trimit, de regula, doi petitori; in numar par sunt solii care fac chemarile la nunta; principiul paritatii functioneaza in alegerea numarului vornicilor si drustelor; insirati in doi cate doi vin calaretii din alaiul mirelui

" Vine oastea d- inapoi

Insirati tot 2 cate 2"¹⁰

Doua formatii de lautari sunt prezente la nuntile din familiile mai instarite; din 2 este alcatuit convoiul ce pleaca dupa mireasa, avand inhamati 2- 4- 6 boi; cu 2 lumanari se pleaca la biserica; nuntasii se impart in 2 tabere, la inceput, unii sunt asediatorii miresei, altii- aparatorii ei; dupa rezolvarea partiala a conflictului ritual, care apare sub aspect ludic, diviziunea mesenilor in 2 grupari ramane in vigoare si, pe parcursul petrecerii: in timp ce unii joaca in curte, altii trebuie sa stea in casa.

Pornind de la semnificatia fundamentala a diverselor acte simbolico- rituale, nunta poate fi modelata semiotic ca un process de armonizare treptata a contrariilor, de apropiere continua intre cele 2 principii, masculine si feminine, pana la intemeierea echilibrului familial necesar unei vieti conjugale creatoare sub toate aspectele, cand doiul complementar si tensional este inlocuit de unul unificator si totalizator.

Un rol important in atenuarea conflictului marital, avand radacini in conceptiile si practicile arhaice insotitoare casatoriei exogamice din societatile gentilice revine actelor si diversilor agenti de mediere si de unificare, incepand cu schimbul de obiecte rituale si culminand cu legatura primei nopti de nunta.

In Dobrogea, desi ziua inceperii adevarate a nuntii este ca peste tot in tara¹¹, este joia, de miercuri se porneste la pregatirea painilor si colacilor rituali. Cu aceasta ocazie, intre mire si mireasa, se procedeaza la un schimb de plamadeala: "mirele trimite printr- un sol al sau o turtita de plamadeala, iar de la mireasa o femeie duce o turtita la casa mirelui"¹². Simbolismul germenului active al celor 2 turtite de plamadeala este destul de transparent, punctual central este ca cei doi colaci rituali, prezenti in scenariul nuntii, ii vor desemna pe mire si pe mireasa luati separate sau in conjunctia lor. Procesul de transformare a graului in faina, a fainii in aluat, framantarea si coacerea painii sau a colacului au semnificatii simbolice profunde, ce tin de tainele zamislirii vietii.

Nu intamplator cercetatorii vechilor culture stabilesc o sinonimie intre simbolismul colacului si acela al pomului vietii. La plamadirea si coacerea painii participa 2 dintre principalele stihii ale naturii: focul, semnificand elementul masculine si apa- o stihie feminina ¹³. Despre conhunctia celor 2 principii vorbesc si ornamentele de pe colacii rituali. Pe o intinsa arie culturala europeana prin imaginile ce impodobesc colacul ritual de nunta figureaza soarele si luna, care in simbolismul multor popoare desemneaza " bipolaritatea masculine- feminine"¹⁴.

Schimbul traditional de cadouri intre fata si flacau se efectueaza si cu ocazia logodnei. De cele mai multe ori, fata ii ofera flacaului o naframa cu flori, simbol al feminitatii si castitatii, iar feciorul ii daruieste un ban de aur- metal solar si masculin. Cu aceasta ocazie se face si schimbul de inele, unul dintre cele mai raspandite simboluri maritale, semnificand legatura indisolubila si credinta reciproca. Nu este exclus ca, intr- o faza mai veche, simbolismul inelului sa fi avut un substrat erotic mai pronuntat, caci era mai cu seama un simbol feminine. In colindele romanesti cu continut marital se vorbeste de intalnirea fetei cu junii care ii cer niste semne matrimoniale si erotice:

" Unu- i ceru mar de san

Unu- I ceru inelusu

Altu- i ceru cununita".¹⁵

Istoricii culturii arhaice considera ca inelul era candva un simbol al vulvei feminine, iar obiceiul de a pune inelul de logodna pe deget avea o semnificatie erotica.

Se considera, de asemenea, ca, in basme, controlul inelului ar avea sensul unei probe de verificare a castitatii feminine. In povestile despre zane, ingustimea inelului este un test al virginitatii, fiind un substitut al pantofiorului de sticla. Dar semnificatiile rituale ale inelului au evoluat, mai tarziu, spre un simbolism al legaturii si unificarii.

Conjunctia dintre principiul masculine si feminin e stimulata si prin alte gesturi si actiuni rituale prezente la sarbatoarea casatoriei: impreunarea mainilor, sarutul pe obraz, amestecul bauturilor destinate mirelui si miresei, bautul din acelasi pahar, spalarea mainilor cu apa din aceeasi cana, mancatul din aceeasi bucata de paine unsa cu miere, legarea calului mirelui de cel al miresei cand se intorc de la cununie, legatul naframii miresei de toiagul vornicelului, introducerea in casa, de catre soacra, a mirilor, cu capetele alaturate prinse intr- un servet sau brau care ne aminteste de stravechiul obicei practicat de romani de a pune tinerii casatoriti sa traga la un jug, de unde au provenit o serie de termini maritali ( cf. coniunga "sotie", conjugalis " conjugal", de casatorie, coniugium " casatorie" etc.)

Un rol important in procesul de mediere simbolica il au toate schimburile de daruri intre mire si mireasa si intre membrii familiilor pe cale de inrudire, precum si dansurile collective, in primul rand " dansul miresei"   care avea sensul integrarii ei in noul neam, mireasa fiind jucata mai ales de rudele mirelui.

NOTE BIBLIOGRAFICE:

1. apud Ovidiu Barlea, Folclor romanesc. Momente si sinteze, vol. I, Editura Minerva, Bucuresti, 1981, p. 426
2. Ivan Evseev, Simboluri folclorice, Editura Facla, Timisoara, 1987, p. 185
3. Ion Seuleanu, Poezia populara de nunta, Editura Minerva, Bucuresti, 1985, p. 154
4. Ibidem, p. 54- 55
5. Arnold von Gennep, Riturile de trecere, Editura Polirom, Iasi, 1996, p. 35
6. apud Gail Kligman, Nunta mortului. Ritual, poetica si cultura populara in Transilvania, Editura Polirom, Iasi, 1998, p. 58
7. apud Ibidem
8. cf. Nicolae Cartojan, Cartile populare in literature romaneasca, vol. II, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1974, p. 274
9. Elena Sevastos, Nunta la romani. Studiu istorico- etnografic comparativ, Editura Academiei Romane, Bucuresti 1889, p.7
10. G. Dem Teodorescu, Poezii populare romane, Editura Minerva, Bucuresti, 1982, p. 205
11. I. Meitoiu, Spectacolul nuntilor, Editura Comitetul de stat pentru cultura si arta, Bucuresti, 1969, p. 135
12. cf. Elena Sevastos, op. cit., p.76
13. vezi Ivan Evssev, Cuvant- ., p.53- 57
14. Idem, Simboluri ., p. 188
15. Ibidem

BIBLIOGAFIE

1. Barlea Ovidiu, Folclor romanesc. Momente si sinteze, volumul I, Editura Minerva, Bucuresti, 1981
2. Cartojan Nicolae, Cartile populare in literature romaneasca, volumul II, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1974
3. Evseev Ivan, Cuvant- simbol- mit, Editura Facla, Timisoara, 1983
4. Idem, Simboluri folclorice, Editura Facla, Timisoara, 1987
5. Gennep von Arnold, Riturile de trecere, Editura Polirom, Iasi, 1996
6. Kligman Gail, Nunta mortului. Ritual, poetica si cultura populara in Transilvania, Editura Polirom, Iasi, 1998
7. Meitoiu Ion, Spectacolul nuntilor, Editura Comitetul de stat pentru cultura si arta, Bucuresti, 1969
8. Sevastos Elena, Nunta la romani. Studiu istorico- etnografic comparativ, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1889
9. Seuleanu Ion, Poezia populara de nunta, Editura Minerva, Bucuresti, 1987
10. Teodorescu Dem G., Poezii populare romane, Editura Minerva, Bucuresti, 1982