Dictionarul limbii romane moderne

Dictionarul limbii romane moderne

Dintre problemele lingvistice de baza, pe care le pune cuvantul in fata lexicografului, cea mai complexa este definirea sensului lui. Capacitatea semantica a cuvantului nu se margineste numai la semnificatiile proprii ale notiunii pe care o denumeste, ci este in functie de categoria gramaticala careia ii apartine cuvantul.

Dictionarul limbii romane prezinta unele imbunatatiri, astfel definitiile sunt formulate mai accesibil pentru intelegerea generala, iar in ceea ce priveste indicatiile gramaticale ( pluralul substantivelor, femininul adjectivelor ) s-a dat, in titlul fiecarui articol numai forma general admisa, formele de circulatie mai redusa fiind inregistrate la sfarsitul articolelor.

Dictionarul limbii romane moderne a fost conceput ca editie prescurtata a Dictionarului limbii romane literare intr-un volum. De fapt problema raportului dintre Dictionarul limbii romane moderne (DM) si Dictionarul limbii romane literare contemporane (DL) este mai complicata decat rezulta din prefata DM-ului, unde se afirma ca acesta ar fi in esenta o editie mai prescurtata a celui precedent si ca restrangerea intr-un singur volum a materialului lexical cuprins in cele patru volume ale DL-ului s-a facut printr-o prelucrare minutioasa a fiecarui articol al dictionarului mare, din care. lipsesc doar citatele illustrative si care a fost imbogatit in aproape o mie de cuvinte.

Revizuirea articolelor din DL a reprezentat, in general, o imbogatire a acestora, prin realizarea unei claritati, precizii si concizii superioare, ca de exemplu, in cazul cuvintelor si expresiilor:

Cacofonie, cacofonii, sf Asociatie de sunete neplacute auzului (DL) si Asociatie neplacuta de sunete (DM). Se suprima pleonasmul sunete neplacute auzului.

Tema, teme sf.. Parte a unui cuvant constituita din radacina, la care se adauga desinentele sau sufixele (DL). Parte a unui cuvant pana la desinenta, constituita din radacina urmata de o vocala tematica si de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) (DM). O caracteristica a DM fata de DL o constituie sporirea numarului de cuvinte cu aproape o mie. O alta caracteristica a DM fata de DL consta in indicarea etimologiei cuvintelor. DM contine o serie de deficiente de continut si forma.

O serie de termeni vechi sau de neologisme cu o circulatie mai mult sau mai putin intense nu figureaza in DM: a dezangaja, a dezinforma, gandirism, justitiar, a impulsiona, orientativ, plat, securist, stenograf, avatar etc.Erorile tipografice, putine, pot fi rectificate cu usurinta de cititori. Ilustratiile, in general clare si instructive, precizeaza si completeaza definitiile.

Am putea spune ca Dictionarul limbii romane moderne s-a bucurat de un interes deosebit din partea cititorilor si de o primire in general favorabila din partea criticii.

III.1.2. Dictionare ortoepice, ortografice si morfologice ale limbii romane

Preocuparile pentru problemele de ortoepie au fost sporadice si nesistematice in trecut. O prima dovada a acestor preocupari a fost aparitia Micului dictionary ortografic ( 1953 ) care cuprinde atat norme de scriere cat si de pronuntare corecta.

Dictionarul ortoepic este primul dictionar care da norme precise de rostire a cuvintelor . In expunerea regulilor ortoepice ale limbii literare, s-au avut in vedere acele abateri de la normele ortoepice care se datoreaza influentei graiurilor regionale asupra pronuntarii limbii nationale. Dictionarul,ortoepic si morfologic al limbii romane elaborat de Institutul de Lingvistica sub auspiciile comisiei pentru Cultivarea Limbii Romane a Academiei R.S. Romania, a fost conceput ca un instrument destinat sa intareasca sis a clarifice normele ortografice in vigoare. Noutatile din dictionarul propriu-zis si din anexele sale constituite din liste alfabetice ( nume proprii geografice si nume de locuitori, nume proprii de persoane, simboluri si abrevieri ) sunt:

nuantari ( mult mai multe variante  literare libere- separate printr-o bara oblica si, de asemenea mai multe precizari cu privire la conditiile de folosire a unor variante decat in Indreptar sau alte lucrari normative );

modificari de amanunt ( uneori corectarea unor greseli propriu-zise sau a unor modificari introduce fara discernamant in editia a III-a a Indreptarului de exemplu la de altfel, de sine statator, o data cu,care au fost considerate necesare fie ca element al aplicarii consecvente a normelor sau a incercarii de a incadra intr-o regula situatii similare ( de exemplu, Domnia ta, dupa Maria sa, Excelenta voastra ), fie datorita observarii uzului consacrat.

Dar Institutul de Lingvistica din Bucuresti, pregateste si a doua editie a Dictionarului ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane. Aceasta lucrare este o lucrare de interes national care va fi utilizata pentru aplicarea corecta a normelor academice in domeniul ortografiei limbii romane. DOOM-ul actual cuprinde 62.000 de cuvinte, cu 2.500 mai mult decat prima editie( 1982 ). Este vorba, in esenta, de cuvinte noi scoase din dictionare recente, sau de termeni care circula in mass-media si in limba vorbita.Unele nu s-au fixat bine in limba, circula sub mai multe forme, altele tind sa se stabilizeze. Limba este primul semn de identitate al unui popor si, desigur, instrumental esential al culturii sale.

Dictionarul este destinat tuturor celor care vor sa se exprime corect

( adica in conformitate cu normele lingvistice si literare actuale ) in scris si oral sis a contribuie la cultivarea limbii romane ( la semnalarea si indreptarea greselilor de limba ).

Elaborat sub egida Academiei Romane, acest dictionar este o lucrare

normative - care arata cum trebuie sa se spuna si sa se scrie. Ca si

( DOOM¹), actuala editie ( DOOM² ) are numai implicit caracter

corectiv, nefiind propriu-zis un " dictionar al greselilor de limba ", desi includerea unor informatii tine seama si de aspectele cu privire la care se comit mai frecvent erori.

Obiectul lui principal il constituie prezentarea si aplicarea detaliata si

coerenta la cuvintele limbii romane a regulilor ortografiei ( scrierii corecte ) oficiale actuale si a normelor de ortoepie ( pronuntare corecta ) si de morfologie ( privind schimbarea formei cuvintelor pentru marcarea valorilor gramaticale ) consecrate, in cea mai mare parte, prin uzul literar - care este aspectul cel mai ingrijit al limbii romane. In comparative cu DOOM¹, DOOM² are un caracter mai complex: pe langa aspectul formal, au fost dezvoltate componenta semantica si cea sintactica ( la nivelul cuvantului ) si s-a adaugat si un al patrulea profil. Este vorba de aspectul stilistic, in sensul selectiei lexicale in vederea adecvarii functionale si situationale a exprimarii la context,in acceptia cea mai larga. Aceasta latura se realizeaza prin consemnarea restrictiilor de uz la numerosele cuvinte invechite, regionale, familiare, inregistrate in editia I, care nu apartin limbii literare actuale, nefiin acceptate de aceasta decat cu functie expresiva.

Lucrarea are forma unui dictionar organizat alfabetic si destinat consultarii rapide. Toate informatiile specifice privitoare la formele de baza ale unui cuvant sunt oferite sub cuvantul-titlu in cauza. De asemenea aceasta lucrare respecta in cea mai mare parte normele DOOM¹ si in domeniul morfologic. Dar in DOOM² au fost incluse si diverse informatii suplimentare si s-a imbunatatit modul de prezentare.

Pricipalele interventii operate si care fac din DOOM² aproape o

lucrare noua sunt:

1.au fost introduse cuvinte-titlu in plus, printre care se numara, pe langa imprumuturile din enleza, din alte limbi moderne sau din latina, (re)intrate in uz, si cuvinte existente in limba romana, dar care, din diverse motive lipseau din DOOM¹: cuvinte provenite din abrevieri ( ADN ), nume proprii cu care trebuiau puse in legatura substantive comune inregistrate in dictionar

Acropole fata de acropola ) sau care fusesera normate in anexele la DOOM¹ sub o forma susceptibila de amendari ( lui Artemis,nu Artemidei );

2.au fost corectate unele erori si modificate o serie de recomandari ale DOOM¹ privind scrierea sau pronuntarea formei-tip a unor cuvinte sau unele forme flexionare, admitand unele variante literare libere si eliminand altele: indicativ present singular numai absolva, nu si absolveste; accentuarile antic/ antic; singularul carnat, nu carnat; pluaralul ciresi/cirese ( fructe ), clesti, nu cleste;compleu ( costum ), diferit de complet; indicativ prezent decerneaza,nu si decerna; emisie, cu alt sens decat emisiune; grafia filosof / filozof; a fonda, nu a funda; frectie, cu alt sens decat frictiune; ( ei ) miros, nu miroase; niciun; odata ce; odata cu; pricomigdala

3.a fost inlocuita tratarea din DOOM¹ a unor cuvinte prin trimiteri la cuvantul de baza ( agrobiologic - biologic - logic ) cu oferirea tuturor informatiilor sub cuvintele in cauza: agrobiologic ( a-gro-bi-o-) adjective, masculine, plural agrobiologici; feminin agrobiologica, plural agrobiologice;

4.au fost separate omonimele partiale apartinand unor parti de vorbire diferite, distingandu-le prin cifre "la umar" ( ca exponent ) si prin glosarea celor care apartin aceleiasi parti de vorbire: acaju¹ adjective invariabil; acaju² ( arbore ) s.m; acaju³ ( culoare ) s.n.;

5.la cuvintele compuse scrise cu cratima sunt notate atat accentul compusului (chiar daca este plasat pe un component monosilabic), cat si accentual fiecarui component polisilabic: argint-viu ;

6.a fost indicat accentul secundar la un numar mai mare de cuvinte, la care se fac mai frecvent greseli in aceasta privinta: aerodinamic;

7.au fost grupate informatiile ( care erau amestecate in DOOM¹ ) dupa cum privesc aspecte lexicale ( restrictii combinatorii, sens/domeniu, uz, eventualul caracter de imprumut ), formale ( pronuntarea si despartirea la capat de rand ) si, respectiv, gramaticale;

8.a fost inlocuit, ori de cate ori a fost posibil, precizarile de domeniu cu indicatii succinte de sens- abac ( numaratoare, tabel ) a fost sporit numarul acestor informatii, in special in cazul paronimelor: abjudeca ( a~) (a anula); abjudeca ( a~) ( a atribui );

9.a fost inversata ordinea de preferinta a celor doua modalitati de despartire la capat de rand pentru cuvintele analizabile si mai ales semianalizabile ( compuse sau derivate cu prefixe si cu unele sufixe); este preferata despartirea bazata pe pronuntare, fiind posibila si despartirea anumitor secvente care tine seama de elementele constitutive: anorganic (a-nor/an-or-); arterioscleroza (-ri-os-cle-/-o-scle ); savantlac ( -van-tlac/-vant-lac);

10.a fost respinsa a doua posibilitate care conduce la secvente care nu sunt silabe - contrazicand idea de despartire in silabe/ silabatie ( ca in cazul segmentarii artr-algie ), cand contravine pronuntarii- ca atunci cand un cuvant pronuntat cu č sau ğ era despartit ca si cand ar fi rostit cu k sau g( laring-ectomie) - sau in cazul cuvintelor care nu ( mai ) sunt analizabile in limba romana actuala: numai o-biect, nu si ob-iect;

11.sunt indicate la grupurile de consoane intervocalice care nu se despart, si secventa precedenta, pentru mai multa claritate : abrutiza (a) (a-bru-);

12.au fost adaugate caracteristicile a la infinitivul verbelor si sa la conjunctiv ( chiar daca pot lipsi uneori ):abate ( a~ ) ;conjunctiv present sa bata;