Iapa lui Voda

Iapa lui Voda

Prima povestire din Hanu Ancutei;

Este "uvertura" operei, inscriind scenariul epic intr-un timp si spatiu mitice, prin paralelismul planurilor temporale(trecut/prezent) care alterneaza;

Naratorul acestei povestiri, comisul Ionita, indeplineste, in structura ritualica a cartii, rolul maestrului de ceremonii, indemnandu-i pe ceilalti ascultatori sa intre in competitia povestirilor, stimulandu-le memoria si capacitatea fabulatorie;

Naratorul din aceasta povestire este autodiegetic, adica si erou al actiunii;

Naratiunea este subiectiva, propunand o singura perspectiva asupra evenimentelor, cea a comisului Ionita, focalizarea este interna, viziunea "impreuna cu", naratorul fiind si personaj( tip actorial);

Inainte de a-si incepe firul povestirii, comisul Ionita este portretizat sugestiv de catre naratorul auctorial "era un om inalt, carunt, cu fata uscata si adanc brazdata", fizionomia personajului tradeaza o bogata experienta de viata; interiorizat, el zambeste "fara veselie";

Detaliile scenice sunt minime: in jurul comisului, "pe butuci si pe protapurile caralor" stau auditori "cu barbile inaltate si cu ochi rotunzi";

Ritualul povestirii presupune vinul si intrebarile pline de interes ale lui mos Leonte. Inclinatia confesiva este amplificata si de toamna. Tristetea comisului poate fi justificata de sentimentul curgerii ireversibile a timpului(fugit irreparabile tempus) si oricum contrasteaza cu amuzamentul starnit de evenimentele evocate. Intamplarea este de pe vremea tineretilor comisului si firul epic intretine continuu seria corespondentelor dintre prezent si trecut. Calul cel roib este "mostenire din iapa lui Voda", Ancuta de acum este o imagine identica a celeilalte de odinioara, in comportament, gesturi, atitudine.

Tabloul, construit pe confuzia planurilor temporale, proiecteaza personajele in mit.

Asadar, agentul actiunii din Iapa lui Voda este comisul Ionita, ce incearca sa declanseze o schimbare restituirea pamanturilor de la Draganesti, primite mostenire "de la mortii"sai. Cauza este confiscarea abuziva a pamanturilor de catre un "corb mare boieresc", cu mult timp in urma, dinainte de Voda Calimah. Dreptatea, reinstaurarea echilibrului depinde de Mihai Sturza.Astfel, comisul are o motivatie pozitiva puternica, determinata de o cauza concreta. Actiunea nu este neutra din punct de vedere etic, chiar daca isorisirea are un accentuat caracter anecdotic.Intalneste la han un boier caruia ii marturiseste durerea sa si intentia de a "nu se opri decat la Voda ca sa-i faca dreptate". Mai tarziu, aflat in fata domnitorului, constata infricosat ca boierul de la han, caruia el ii platise oala cu vin rosu si care se amuzase la auzul cuvintelor lui("Daca nici Voda nu i-a face dreptate, atunci sa pofteasca maria sa sa-i pupe iapa nu departe de coada!"), este insusi Mihai Sturza.

Comisul este un fel de Ahile in varianta parodica. Este persuasiv prin cuvinte si nu prin forta fizica si in plus are un adjuvant pe masura: "calul din poveste", numai "pielea si ciolanele", "pintenog de trei picioare".

Personaj- liant, omniprezent, "primus inter pares" face trecerea de la timpul real la cel al povestii, de la planul prezent la cel al rememorarii. Imaginea lui deschide si inchide sirul povestirilor, eul auctorial pleaca si se intoarce la/ de la comis.

Razesul cu mustata tusinata se autocaracterizeaza ca "insetat dupa dreptate ca cerbul dupa apa de izvor" si priveste in trecut ca intr-o oglinda, incercand sa distinga urmele propriului chip. Dezinvolt, rade cu tristete si povesteste cu talent, invaluindu-i pe ceilalti cu dulceata ceremonioasa a cuvintelor sale, descretind fruntile. El  este liderul informal al adunarii, "stalpul" ei.