Conceptia maioresciana asupra dezvoltarii limbii romane literare in general si a limbajului poetic in special si analiza modelelor discursive in uz

Conceptia maioresciana asupra dezvoltarii limbii romane literare in general si a limbajului poetic in special si analiza modelelor discursive in uz

• Studiul Limba romana in jurnalele din Austria ii prilejuia lui Maiorescu observatii interesante legate de ceea ce astazi, din perspectiva teoriei moderne a semnului lingvistic, am numi distinctia intre semnificat si semnificant. Discutati actualitatea ideilor maioresciene exprimate in urmatorul fragment:

orce notiune este abstracta si (.) prin urmare, nu se poate afla niciodata realizata in lumea sensibila. Notiunea carte, d.e., nu se afla nicaieri in realitatea palpabila, ci numai o carte individuala, care cuprinde o suma de insusiri sensibile ce au a face cu cartea in genere, adeca cu acea nalucire intelectuala (daca mi se iarta cuvantul) prin care suntem in stare sa recunoastem orce carte ce ni s-ar mai prezenta de acum inainte ca un obiect de acelas fel de care sunt si cartile vazute pana acum. Aceasta abstractiune generica se sensibilizeaza si se deosebeste de altele prin cuvant, si cuvantul este numai ajutorul fonetic pentru fixarea unei gandiri abstracte.

• În aceeasi revista a presei transilvanene din unghi filologic, Maiorescu observa, cu exemple mai mult decat convingatoare, ca pentru a intelege sensul unor expresii cuprinse in aceste jurnale, este mai intai necesara traducerea lor in germana si apoi retraducerea in romana. Fenomenul lingvistic notat de criticul Convorbirilor era real si el exista in toate comunitatile bilingve, fiind usor observabil si astazi in vorbirea romanilor care traiesc in strainatate. Dar si unele texte jurnalistice publicate astazi in Romania, ce se cer mai intai traduse in limba engleza pentru a putea apoi sa fie intelese in romaneste, par sa-i dea dreptate lui Maiorescu si in acelasi timp sa ilustreze paralelismul dintre cele doua epoci de tranzitie: cea junimista si cea actuala. Identificati cateva exemple si comentati-le in paralel cu exemple maioresciene.

Fenomenul e din pacate prezent chiar si in manualele scolare, traduse neglijent dupa texte americane, sau importate de-a dreptul de pe Internet. Analizati urmatorul exemplu:

Cele mai insemnate lupte din 1917 se dau la Marasti, Marasesti si Oituz, dar curand Romania, afectata de defectiunea rusa, este silita sa capituleze. (s.n.) (Istorie, Manualul pentru clasa a VII-a, Bucuresti, Humanitas, p. 72.)

Desi la sfarsitul manualului exista un dictionar, termenul "defectiune" nu este explicat, astfel incat scolarul de 13 ani se gandeste la sensul comun al cuvantului, implicand o "imperfectiune fizica sau morala" sau o "stare de nefunctionare a unui aparat", intrebandu-se, in mod firesc, despre ce "defectiune rusa" e vorba. Ca sa inteleaga, in final, ce vrea sa spuna respectiva lectie din manual, tradusa in mod neglijent din limba engleza, trebuie sa consulte un dictionar englez, care ii va explica misterul. "Defection" inseamna in engleza atat defectiune, cat si dezertare de la o datorie, reorientare ("desertion from allegiance, loyalty, duty", "to abandon a position or an association, often to join an opposing group"). Deci metoda lui Maiorescu se aplica acum pentru limba engleza. 

• Combatand etimologismul, Maiorescu preciza in Directia noua in poezia si proza romana ca "limba este o fiinta organica" si ca "in contra puterii organice a limbajului, etimologia unui gramatist cu paralelismul paradigmelor lui nu poate sa aiba nici cea mai mica valoare", convins fiind ca "poporul nu are nici un motiv ca sa-si tortureze cuvintele cele noua in patul cel vechi al lui Procustes". Comentati aceste observatii, folosindu-va si de cunostintele insusite la disciplinele lingvistice studiate.

Cu acelasi prilej, Maiorescu remarca importanta textelor literare de valoare clasica in fixarea si unificarea normelor limbii literare. Pornind de la urmatorul fragment si sprijinindu-va pe argumente ce tin de istoria limbii literare romanesti identificati prin exemple concrete autorii junimisti care au contribuit cel mai mult la acest proces anticipat de Maiorescu:

Diversitatea limbei la noi provine din lipsa unei poezii si proze recunoscute de clasice intre toti, si prin urmare unificarea nu se poate naste decat odata cu nasterea acelei poezii si proze care va fi proza autorilor estetici, nu proza filologica.

• Într-un fragment critic intitulat Titu Maiorescu, polemist, publicat mai intai in Revista Fundatiilor Regale, in 1940, si inclus ulterior in Istorie, G. Calinescu identifica in Betia de cuvinte "capodopera polemica a lui Maiorescu". Pornind de la fenomenul discursiv descris cu acest prilej de Maiorescu, incercati sa-l exemplificati prin fragmente literare si jurnalistice din epoca. Ca punct de plecare puteti folosi discursul electoral al lui Farfuridi din O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale, in care simptomele patologice ale bolii descrise de critic sunt extrem de vizibile. Sa fi conceput oare dramaturgul acel discurs cu intentia de a exemplifica teoria maioresciana?

• În studiul sau Oratori, retori si limbuti Titu Maiorescu incearca o tipologie a modelelor discursive folosite in viata politica romaneasca de la debutul veacului XX. Încercati sa le identificati in exemple concrete de discursuri politice decupate din presa vremii, dar si in texte literare. Tineti cont de sugestia lui Maiorescu:

Discursul lui Catavencu la intrunirea electorala din actul al 3-lea seamana aidoma cu discursurile "celebritatilor" din prima epoca a elocventei noastre politice, de care se vede ca publicul acum este saturat si incepe sa rada.

Credeti ca discursul politic actual a abandonat definitiv aceste structuri discursive?