DINAMICA VIETII LITERARE SI CULTURALE ÎN EPOCA JUNIMII

Schimbarea la fata a Romaniei si intrarea literaturii romane sub zodia modernitatii.

Junimea: fondatorii, institutionalizarea grupului, prelectiunile, programul estetic junimist.

Perindarea generatiilor literare la Junimea.

Importanta acestei grupari culturale pentru dezvoltarea literaturii romane.

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Romania se schimba radical la fata, sub toate aspectele, de la macrosistemele organizarii social-politice si administrative si pana la cele mai mici detalii. Se implementeaza institutiile occidentale, care aveau sa starneasca ample controverse, dar si sa grabeasca procesul europenizarii. Identitatea culturala romaneasca suporta si ea transformari majore, oglindite fidel de literatura, teatrul sau presa vremii, dar si de alte forme socio-culturale. Momentul de emancipare nationala si sociala modifica spectaculos nu doar tipologia actantilor narativi care participa la discursul public si rolurile pe care acestia le adopta, ci si configuratiile pasionale si structura imaginarului colectiv. Se schimba normele si principiile reglatoare care definesc modul de functionare al subiectului social si enuntarea comunitara.

Discursul cultural pasoptist isi consolidase propriile stereotipii,

mizand pe mecanisme retorice care sa reflecte marile sale idealuri istorice, sociale, culturale si, evident, mentalitare. Dar intrarea reala a Romaniei sub auspiciile modernitatii se petrece abia dupa mijlocul veacului, astfel ca roadele semintelor aruncate de ei se vor vedea, desi cu mutatii genetice semnificative, la nivelul urmatoarei generatii culturale, configurate dupa 1860. Ea va resimti aceste forme ale discursului public ca fiind perimate si va incerca sa promoveze strategii discursive novatoare, care sa defineasca un nou tip de sensibilitate, modelat etnic dupa obsesii identitare usor de reperat in texte de cea mai diversa intrebuintare. Stapanirea cognitiva rationala a subiectelor invocate e mereu dublata de aportul emotiv corespunzator unei noi stari sufletesti, determinate de noua situatie a natiunii romane, astfel ca se creeaza deprinderi comunicationale care modifica vechile coduri si grile culturale. Punerea in discurs a excedentului pasional devine, pentru scriitorii celei de-a doua jumatati a secolului, o sursa inepuizabila de efecte estetice, dintre care cel comic e mereu privilegiat. Parodierea acestor mecanisme va fi impinsa spre apogeu de teatrul caragialian dar si de critica si polemica maioresciana.

Amplele prefaceri din viata sociala, economica, politica si culturala ce au urmat Unirii din 1859 au dus la constituirea unei forma mentis specifice tranzitiei, caracterizata, in primul rand, prin spirit novator. Astfel se explica de ce aparitia institutiilor culturale moderne se produce aproape simultan in toate provinciile romanesti: Universitatea de la Iasi este fondata in 1860, cea de la Bucuresti in 1864, iar Asociatia transilvana pentru cultura poporului roman, Astra din Sibiu in 1861. La 22 aprilie 1866 se infiinteaza si Societatea Academica Romana, viitoarea Academie, sub presedintia lui Ion Heliade-Radulescu.

Cultura, care timp de cateva decenii fusese oglinda fidela a evenimentelor istorice, astfel incat etnicul, eticul si esteticul erau greu de despartit, nu putea ramane in afara fenomenului general de innoire, astfel ca literatura romana intra si ea ferm sub zodia modernitatii si evenimentul care marcheaza debutul acestei noi etape il constituie infiintarea societatii literare si culturale Junimea, la Iasi, in 1863.

Fondatorii erau foarte tineri si mai toti invatasera in scoli germane (Th. Rosetti invatase in Austria, iar Carp la un liceu francez, dar tot in Germania). Ei proveneau, cu exceptia lui Maiorescu, din cele mai inalte cercuri aristocratice moldovenesti: Theodor Rosetti (27 de ani) era cumnatul domnitorului Cuza, iar rolul istoric al familiei sale este bine-cunoscut, Iacob Negruzzi (22 de ani) era fiul boierului si bine-cunoscutului scriitor pasoptist Costache Negruzzi, Vasile Pogor (31 de ani, decan de varsta al grupului) si Petre Carp (25 de ani) erau de asemenea fii de boieri bogati si luminati. Maiorescu, desi fiul unui modest profesor, se bucurase de o educatie de exceptie la Academia Theresianum din Viena si avea sa faca o stralucita cariera de avocat si politician. În momentul infiintarii societatii Junimea, el avea 23 de ani si era deja profesor, si curand dupa aceea rector, al universitatii iesene.

Programul Junimii, pus la punct in toamna lui 1865, era unul elitist. El prevedea cateva obiective foarte clare si societatea recent constituita facea apel la toti cetatenii romani interesati de progresul tarii sa se inscrie ca membri cotizanti. Scopul declarat era "propasirea civilizatiunei in Romania". În vederea unei bune acoperiri a problematicii culturale complexe pe care dorea sa o abordeze, Junimea urma sa aiba cat mai multi colaboratori si cel putin cate un membru corespondent in fiecare oras mai insemnat al tarii, precum si in provinciile romanesti aflate sub dominatie straina. Societatea isi propunea sa tipareasca gratis lucrari stiintifice si literare, carti de uz scolar.