DOINA - apartenenta la genul si specia literara

DOINA - apartenenta la genul si specia literara

Doina si cantecele batranesti (baladele) au fost fermecate izvoare de apa vie pentru existenta neamului nostru, ca si pentru toti marii scriitori care, socotindu-le un ' izvor pururea intineritor', ca Eminescu, au pornit, in creatia lor, de la literatura populara.

Alaturi de balade si de basme, in care imaginatia creatorului anonim intruchipeaza eroi ce se lupta vitejeste pentru implinirea marilor idealuri, doinele- specie a genului liric- exprima o mare varietate de sentimente, in special, de dor si jale. Ele sunt creatiile cele mai vechi si mai reprezentative pentru sensibilitatea poporului roman.

Doina este o specie a liricii populare, in care autorul anonim exprima in mod direct ganduri si sentimente. Inspirandu-se din atitudinea omului fata de viata si de moarte, fata de timp si de natura, fata de propriile trairi si sentimente, doina are un caracter intim, personal. Pentru ca poate fi cantata, ea mai este numita si ' cantec'.

In functie de sentimentele si de atitudinea pe care le exprima, doinele se clasifica in : doine de dragoste, de jale, de instrainare, de catanie.

Una dintre trasaturile specifice existentei poporului nostru, o constituie comuniunea om- natura, de aceea, cele mai multe doine incep cu versul:' Foaie verde' sau' Frunza verde'.

Poezia 'Doina' exprima sentimentele creatorului anonim zn toate momentele decisive ale vietii, cand versurile ei maiestre ii mangaie sufletul si il alina in clipele de rastriste sau cand vibreaza de bucurie in clipele de fericire.

Titlul este sugestiv pentru aceasta specie, fiind format din substantivul articulat'doina', care defineste si individualizeaza aceasta creatie. Altfel spus, titlul simbolizeaza ideea ca aceasta poezie este reprezentativa pentru doina populara.

Poezia'Doina' nu este structurata in strofe, fiind o unitate de exprimare a sentimentelor de jale si de dor, sugerand totodata, armonia, comuniunea omului cu natura.

Inceputul poeziei este o adresare directa, prin care poetul anonim, personificand doina, isi exprima direct dragostea si pretuirea pentru frumusetea neasemuita a cantecului popular:' Doina, doina, / Cantec dulce, / Cand te-aud / Nu mai m-as duce. /Doina, doina, / Viers cu foc, / Cand te-aud eu stau in loc'. Repetitia vocativului' doina', precum si epitetele' dulce' si ' cu foc' sugereaza vraja si farmecul prin care doina emotioneaza profund sufletul romanului. Expresivitatea doinei impresioneaza adanc prin atributele ei unice: vitalitate si pasiune, sugerate de ultimul epitet. Pe de alta parte, apozitiile' cantic dulce' si ' viers cu foc' definesc muzicalitatea acestor creatii, capacitatea lor de a alina dorul ori suferinta profunda a romanului.

De cand se stie, el a iubit creatia populara, deoarece, prin intermediul ei, si-a exprimat cele mai intime si mai profunde sentimente, si-a contopit sufletul cu aceste comori spirituale:' Cand te- aud nu m-as mai duce'/ Cand rasuni, eu stau in loc'.

Urmatoarele versuri definesc doina, raportand-o la fiecare anotimp. Bucuria omului la venirea primaverii care trezeste la viata natura,  este sugestiva pentru dorinta acestuia de libertate, de revigorare a sufletului:' Bate vant de primavara/ Eu cant doina pe afara'. Comuniunea puternica a omului cu natura este sugerata prin personificarea celor mai incantatoare simboluri primavaratice,'florile', ' privighetorile':'De ma-ngan cu florile / Si privighetorile'.

Ritmurile eterne ale naturii apar in cantecul doinei, in soaptele florilor sau in viersul melodios al privighetorilor, care canta bucuria de viata, optimismul.

O data cu venirea iernii aspre, ' viscoloase', care sileste omul sa se izoleze, singuratatea ii este alinata de cantecul doinei, unica mangaiere a unui suflet incarcat de frumusete:' Vine iarna viscoloasa / Eu cant doina -nchis in casa, / De-mi mai mangai zilele, / Zilele si noptile'

Spatiul exterior, ostil, bantuit de viscol, il face pe taran sa se retraga in casa, intr-un spatiu inchis. Singura, melodia doinei ii mai alina tristetea si dorul dupa spatiile deschise, in care se simte liber si fericit, fapt subliniat de repetitia substantivului' zilele'.

Cand natura freamata de viata, in anotimpul vara, omul este in armonie cu ritmurile ei, se refugiaza in codrul ocrotitor, care a fost mereu cel mai apropiat tovaras al omului:' Frunza-n codru cat invie/ Doina cant de voinicie'.

Doina isi schimba tonalitatea si in functie de ecourile comunicarii om- natura, omul simtind adanc viata naturii: ' Cade frunza gios in vale/ Eu cant doina cea de jale'.

Ultimele patru versuri sintetizeaza principalele trasaturi ale doinei populare, oferind, totodata, simetrie poeziei. Relatia stransa a romanului cu aceasta creatie populara este exprimata, mai ales, prin succesiunea de verbe la persoana I singular:' zic', ' suspin'.

Repetitia substantivului ' doina' accentueaza ideea ca singura mangaiere si alinare a romanului a fost dintotdeauna acest cantec popular:' Doina zic, doina suspin, / Tot cu doina ma mai tin, / Doina cant, doina soptesc, / Tot cu doina vietuiesc'.

Prin pronumele personal' eu', trebuie sa intelegem orice roman ale carui 'simtaminte' au fost exprimate de aceasta creatie populara. Limbajul popular este evidentiat in poezie atat prin muzicalitatea versurilor, cat si prin prezenta cuvintelor si a expresiilor populare: ' cantic dulce', ' nu m- as mai duce', ' ma mai tin', ' vietuiesc'.

Folosirea repetitiilor si a simetriilor, ca procedee de sintaxa poetica, releva simplitatea si naturalrtea stilului. Repetarea de paisprezece ori a cuvantului ' doina' intareste concluzia ca intr-adevar doina este cea care il insoteste pe om permanent, facand parte din insasi existenta lui. Aceluiasi scop stilistic serveste si repetitia verbului' cant', care se alatura substantivului ' zilele' si advebului ' tot', prin care se fixeaza permanenta doinei in timp.

Poezia ' Doina' este o creatie lirica populara si respecta intocmai versificatia acestor productii literare: masura versurilor de 7-8 silabe, rima imperecheata si ritmul trohaic au menirea de a spori muzicalitatea versurilor care sugereaza chiar armonia desavarsita a doinei.

Valoarea deosebita a acestei creatii populare este data de lirismul ei rascolitor, de intensitatea si de sinceritatea sentimentelor exprimate si de maiestria cu care autorul anonim stie sa-si exprime intreaga sa bogatie sufleteasca.

Acest ' cantec despre cantec' , desi nu se incadreaza in nici unul dintre tipurile de doina, le aminteste pe toate in notele sale caracteristice: doina de jale, de dor, de voinicie.

Prezenta motivului legaturii omului cu natura si simplitatea stilului sunt alte doua atribute care sporesc valoarea acestei poezii.

Deoarece in aceasta creatie populara autorul anonim isi exprima direct sentimentele de dor si de jale, prin intemediul figurilor de stil si intr-un limbaj popular specific, poezia' Doina' este reprezentativa pentru specia de doina populara.

' In ce priveste doina, in plangerea careia plutesc negurile veacurilor, ce am mai putea adauga? Rasunetul ei e in inimile tuturor celor care se pot intoarce indarat, in tintirimul jalei de odinioara'( M. Sadoveanu)