Josef Hrabak - Introducere in teoria versificatiei - Conspect lectura

Josef Hrabak - Introducere in teoria versificatiei

-Conspect lectura-

Prezentare generala:

Cartea de fata reprezinta un altfel de manual de teorie a versificatiei,numindu-l "altfel " datorita modului sau de concepere,autorul neplecand de la un punct de vedere istoric evolutiv,ci multitudinea de probleme pe care le ridica aceasta disciplina aflata la cumpana dintre studiu literar si lingvistic,e prezentata sistematic.Astfel, intreaga lucrare reprezinta practic o elaborare a unui sistem elastic si operational de interpretare a versului,bazat pe principiile traditionale ,dar totusi deschis spre puncte de vedere moderne.

Daca ar fi totusi sa desemnam si un punct slab al lucrarii lui J.Hrabak, acesta ar fi probabil lipsa studiului aprofundat, cartea avand mai mult caracter de manual, limitandu-se la enuntarea de ipoteze si descrierea de fenomene ,neincercand explicarea sau rezolvarea dificultatilor teoretice aparute pe parcursul lecturii.

Dupa cum insusi afirma,scopul initial si final al autorului in lucrarea de fata a fost acela de a:"demonstra in special doua lucruri: 1.Dependenta constructiei versului de particularitatile limbii. 2.Necesitatea ca versul sa fie abordat in stransa legatura cu actul vorbirii exprimat prin el." [ Josef Hrabak -"Introducere in teoria versificatiei"-"Cuvant introductiv"pg. 14]

Prezentare aprofundata:

Cartea autorului ceh cuprinde patru mari parti.

In prima din ele,intitulata sugestiv "Notiuni introductive" autorul nu face altceva decat sa prezinte,pe rand,problemele si notiunile de ordin general in domeniul versologiei. In acest sens,el incepe prin a denumi versul nu ca o "deformare" a limbii,ci ca "un anumit tip particular de stilizare",latura sa sonora dupa cum afirma si autorul punand in valoare "inventarul de mijloace ale fiecarei limbi". [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei",Partea I-Notiuni Generale,pg.16,aliniat 3].

Indreptand apoi discutia spre latura sonora a versului,autorul mentioneaza prozodia ca fiind uneori numita stiinta despre accent,alteori in scara mai larga,stiinta despre vers.Ce este insa mai important in viziunea lui Hrabak este corectitudinea folosirii acestor termeni,astfel "prozodia trebuie deosebita de teoria versificatiei,dupa cum nu este corect sa se foloseasca termenul de metrica cu sensul de "stiinta a versului" intrucat semnificatia acestui cuvant este mult mai ingusta" [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei",Partea I-Notiuni Generale,pg 18].

Discutand despre conditiile pe care o secventa lingvistica trebuie sa o indeplineasca pentru a fi perceputa ca vers, autorul afirma ca necesitatea consta in plasarea ei in contextul unei poezii,"in calitate de parte componenti a unui complex metric superior".Astfel,de retinut este ca "opozitia dintre proza si vers este clara numai in cadrul contextului versificat si,respectiv,al contextului in proza." [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei",Partea I-Notiuni Generale,Versul, pg.20 ,aliniat 2]

Mai mult,in momentul lecturarii unei strofe,acea asteptare a unui alt vers,o asteptare generata in constiinta receptorului este numita teoretic impuls metric."Impulsul metric este acela care face ca un enunt lingvistic sa fie vers si de aceea el reprezinta elementul principal al acestuia." [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei",Partea I-Notiuni Generale,pg 21]

O alta idee importanta ce reiese din studiul autorului ceh o reprezinta faptul ca "versul poate lega intr-un ansamblu foarte strans cateva unitati sintactice distincte,alteori insa limita versului poate rupe o unitate sintactica".Asadar,ideea de baza ar fi ca,in cadrul versului se pot gasi intr-o legatura mai stransa cuvinte sau grupuri de cuvinte care in proza ar fi separate.

Se discuta apoi caracterul de entitate al versului,care,dupa cum afirma autorul, este in mod normal subliniat in poezie prin diferite procedee grafice,cum ar fi spre exemplu faptul ca fiecare vers se scrie pe un rand separat si foarte adesea incepe cu litera mare.In cazul versului liber insa,aflam ca "intergitatea versului si specificul constructiei sale sunt subliniate uneori prin renuntarea la semnele de punctuatie,ba chiar si la majuscule.In felul acesta se sugereaza ca versul nu trebuie inteles ca o propozitie sau ca o parte de propozitie,ci ca un intreg autonom." [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei",Partea I-Notiuni Generale,pg 25]

Sunt discutate in continuare notiuni precum cadenta ca fiind "procedeu de segmentare a actului vorbirii", segmentele intonationale/intonatia in general -ca element ce "se repeta cu regularitate in intreaga constructie versificata si este elementul de baza care deosebeste versul de proza",intonatia versului fiind determinata de insasi forma acestuia,in timp ce "intonatia prozei este data de constructia frazei". [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei",Partea I-Notiuni Generale,pg 29].

Versul tonic apare prezentat de catre J.Hrabak ca fiind un tip de vers in care "impulsul metric se bazeaza pe principiul ca fiecare vers din poezia respectiva trebuie sa aiba,in mod obligatoriu,acelasi numar de silabe accentuate,neavand nici o importanta cum sunt acestea dispuse in cadrul versului sau cate silabe neaccentuate se gasesc intre doua silabe accentuate." [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei",Partea I-Notiuni Generale,Versul,pg.29]

Ritmul versului:

Cehul Josef Hrabak isi incepe discutia despre ritm plecand de la simpla si generala definitie a conceptului, si anume " repetarea sistematica in mai multe versuri a anumitor elemente sonore (care se manifesta sub forma unei repetari) se numeste ritm,urmand ca apoi sa treaca la o clasare a lor.Astfel,aflam ca ritmurile se pot imparti in exogene(de origine exterioara) si endogene(de origine interioara).Daca prima categorie cuprinde ritmurile neconditionate pe care in mod normal nu le putem influenta,ritmurile endogene sunt cele conditionate,din aceasta categorie facand parte si ritmul versului.

Analizand in continuare ritmul si atribuindu-l pe rand atat artelor (poeziei, muzicii, dansului ) cat si muncii "initial ritmul a fost strans legat de munca in colectiv,intrucat ritmicitatea miscarilor ajutau la o mai buna coordonare a miscarilor", Hrabak ajunge la o singura si esentiala concluzie:" Separand ritmul de materie-oricare ar fi aceasta- ajungem la o abstractizare artificiala"

[Abramovici,G.L.,"Introducere in stiinta literaturii",ed. a III a,1961,p.203]

Valoarea de comunicare a versului:

Se porneste in argumentare de la ideea ca,prin simplul fapt ca versul are elemente organizate intr-un anumit mod nu este destul pentru a numi un vers o creatie artistica.

Se pune intrebarea daca folosirea versului aduce anumite calitati semantice in plus fata de operele "libere" in proza.La aceasta autorul raspunde afirmativ,subliniind inca o data ideea mentionata anterior precum ca "prin simpla fragmentare a enuntului in unitati de versificatie se genereaza efecte deosebite in sfera continutului.Acestea s-ar pierde daca am recepta enunturile ca proza".

Autorul mentioneaza apoi faptul ca sistematizarea unor elemente precum ton,tempo,timbru,intensitate, fac ca folosirea versurilor sa genereze in constiinta cititorului un sentiment de apreciere subiectiva,din aceasta cauza unii teoreticieni printre care si J.Hrabak caracterizandu-l (versul) ca "forma tipizata a vorbirii cu nuanta emotionala,respectiv afectiva" [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei",Partea I-Notiuni Generale,Valoarea de comunicare a versului,p.33,aliniat 3]

In plus,vizand ideea de comunicare a versului poetic,Hrabak mentioneaza:"Faptul ca versul,datorita legaturii sale cu literatura artistica,are o valoare semantica speciala,ne da raspuns si la intrebarea daca versul trebuie considerat o forma lingvistica neutra din punct de vedere al comunicarii.O atare conceptie ar fi posibila doar daca versul ar fi utilizat in scopuri exclusiv mnemotehnice" [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei",Partea I-Notiuni Generale,Valoarea de comunicare a versului,p.35,aliniat 2].

Ritm si metru:

Josef Hrabak nu dezbate foarte mult aceasta tema,intregul subiect dezbatandu-l in 2 3 pagini,mentinand totul clar si succint.Sunt prezentate definitia si interdependenta ritmului de metru.

Astfel, "repetarea in timp ,ceea ce reprezinta esenta ritmului poetic,se bazeaza pe o anumita norma,numita metru ; ritmul poeziei reprezinta aplicarea acestei norme" [Hrabak,Josef, "Introducere in teoria versificatiei",Partea I-Notiuni Generale,Ritmul si Metrul,pag.37,aliniat 1].

Autorul pomeneste apoi in cateva cuvinte si metrica,aceasta fiind "stiinta despre metru",mentionand totodata ca este in mod gresit identificata cu teoria versificatiei,ea fiind doar o simpla parte componenta a acesteia.

Cezura,Diereza,Piciorul:

Trei concepte esentiale in teoria versificatiei,prezentate de catre autor foarte explicit,dupa cum urmeaza:

Pentru a defini si clarifica aceste concepte se pleaca intai de la ideea mentionata anterior precum ca versul este o unitate de sine statatoare ,si,ca orice entitate, ea poate fi divizata in parti mai mici.Asadar,intr-o prima faza versurile pot fi impartite in doua "formatiuni de lungime egala,asa numitele emistihuri".

Conceptul de diereza,asa cum ne este prezentat de Hrabak ar semnifica astfel "acea limita obligatorie intre cuvinte,care face parte din impulsul metric "

"Pentru desemnarea dierezei centrale in asa numitul vers silabic (mai precis silabic pur) se utilizeaza adesea termenul de cezura."afirma J Hrabak.

Mergand mai departe,autorul ceh afirma ca,uneori versurile se pot imparti in segmente si mai mici decat jumatatea versului,rezultand mai mult de doua in cadrul unui vers,fiind cu toate acestea resimtite ca purtatoare a impulsului metric.

*El da exemplu un vers din Mihai Eminescu pentru a-si sustine afirmatia: in versul "Peste varfuri trece luna fragmentul "peste varfuri" poate fi la randul lui impartit in 4 unitati,fiecare avand doua silabe,una neaccentuata si una accentuata.

Astfel ajungem la definitia termenului de picior,acesta reprezentand "cea mai mica unitate purtatoare a impulsului metric,si care se repeta cu o anumita regularitate intr-o serie de versuri".Se dau apoi pe rand urmatoarele definitii ale unor concepte importante:

Timpul greu in versificatie reprezinta acea parte a piciorului in care se gaseste elementul purtator al accentului metric (ictus); Timpul usor reprezentand bineinteles acea parte a piciorului care nu este accentuata din punct de vedere metric, ambele provenind din metrica clasica greaca.

Metrica moderna recurge,dupa cum afirma Hrabak si la clasificarea picioarelor in diferite genuri,dupa cum urmeaza: "piciorul in care dupa timpul greu urmeaza un timp usor (dupa o silaba lunga una scurta- in versul bazat pe ritmul cantitativ- sau o silaba neaccentuata si una accentuata -in versul bazat pe accent-se numeste troheu.

In plus ne este prezentata si notarea timpurilor,timpul greu notandu-se cu " - " (o linie orizontala) iar timpul usor printr-un semicerc " U ".

Ni se prezinta apoi opusul termenului de troheu,numit iamb(in care timpul greu urmeaza celui usor U-) un alt tip de picior,numit dactil,(dupa un timp greu urmeaza doi timpi usori -UU ),anapestul (timpul greu urmeaza dupa doi usori UU- ex: indurand ) si amfibrahul care se compune din un timp usor,dupa care urmeaza un timp greu si apoi iar unul usor U-U)EX :"cantarea".

Hrabak lamureste apoi conceptia de descendent/ascendent. Astfel,"cand dupa un timp greu urmeaza unul usor spunem ca piciorul este descendent(metrul,versul si ritmul la fel) iar atunci cand avem situatia inversa vom spune ca vorbim despre un picior(metru, ritm, vers) ascendent."

[Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei",Partea I-Notiuni Generale, Cezura,Diereza,Piciorul,pag. 44,aliniatul 1]

Vorbind despre picioare incomplete,respectiv anacruza,autorul o defineste ca fiind silaba/grupul de silabe care in urma segmentarii unui vers in picioare dactilice nu face parte din impulsul metric dactilic,ea fiind nesemnificativa,putand fi usor eliminata .

Insasi termenul de anacruza,dupa cum afirma autorul "este preluat din muzica, unde anacruza desemneaza o masura incompleta de la inceputul compozitiei ".

[Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea I-Notiuni Generale, Anacruza, pag.49, aliniat 2].

Metrul si materialul lingvistic: J.Hrabak este de parere ca,deoarece "sistemul sonor al limbii ia in considerare numai acele elemente care sunt capabile sa deosebeasca sensurile cuvintelor", atunci cand analizam un vers, de la aceste elemente trebuie sa pornim in primul rand. Este vorba de accentul lexical si de cantitate,factori sonori precum accentul propozitiei si intonatia,("o importanta deosebita o are accentul propozitiei, deoarece cu ajutorul lui punem in evidenta nucleul comunicarii, pe cand intonatia este cea care diferentiaza tonul ascendent de cel descendent"") [Hrabak ,Josef, "Introducere in teoria versificatiei", Partea I-Notiuni Generale, Metrul si materialul lingvistic, p.52]

Ierarhia elementelor versului: Trecand de la elementele ce reprezinta baza fonologica a versului,Hrabak isi concentreaza atentia asupra elementelor componente ale versului,din care intr-un final ia nastere ritmul.Vorbim in acest sens de elemente acustice dar si componente eufonice ce devin factori ritmici(spre exemplu foarte intens participa rima la impulsul metric) ba chiar si anumite elemente ale structurii limbajului,precum cazurile,pauzele intre cuvinte, sau elemente sintactice precum paralelismul gramatical (intre unitati construite similar) si tematic(repetarea unor motive).-> ex de paralelism gramatical: L.Blaga - "Trei fete".

Asadar "componenta este cea care se afla in cadrul acestei ierarhii in punctul cel mai inalt,fiind supraordonata fata de toate celelalte ,ajungand dominanta compozitiei respective." [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea I-Notiuni Generale,Ierarhia elementelor versului,pag.76,aliniat 1]

Despre Instrumentatia sonora ca factor ritmic se vorbeste de asemenea in acest prim capitol de notiuni generale,Hrabak cerand cititorului un flash-back a celor spuse in capitolele anterioare pentru a putea intelege ce urmeaza a fi prezentat. Astfel,plecand de la faptul ca tema celor spuse anterior o reprezenta organizarea elementelor prozodice intr-un mod specific ,Josef Hrabak ajunge sa defineasca acest concept al instrumentatiei sonore,astfel: "In versuri se foloseste pentru realizarea functiei ritmice intr-o oarecare masura si o repetare specific organizata a unor sunete si grupuri de sunete, ceea ce constituie asa numita instrumentatie sonora a versului" [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea I-Notiuni Generale, Instrumentatia sonora ca factor ritmic,pag. 79,aliniat 1]

El mentioneaza apoi eufonia ca fiind "cel mai frecvent caz de instrumentatie sonora",si precizeaza ca aceasta nu trebuie niciodata identificata cu instrumentatia sonora ,aceasta insemnand ulterior o ingustare a termenului,termenul de instrumentatie sonora fiind mult mai larg si mai precis. Baza eufoniei,asa cum o explica autorul "rezida in faptul ca pentru fiecare limba exista anumite imbinari tipice de sunete,anumite combinatii tipice".Acest caz al instrumentatiei sonore "ia nastere in acele cazuri in care actul vorbirii accentueaza tendintele fundamentale ale acestui model sonor ideal (al fiecarei limbi),iar acolo unde cele doua elemente se afla in divergenta,ia nastere asa numita cacofonie".Avem deci,pe de-o parte un act al vorbirii care "curge lin"-eufonia si unul in care vorbitorul "isi stalceste limba"-cacofonia.

O alta chestiune pe care Hrabak doreste sa o lamureasca in ceea ce priveste eufonia o reprezinta numirea termenului eufonie drept muzicalitate sau armonie imitativa. El mentioneaza ca "termenul de muzicalitate este prea ingust si imprecis ,pentru ca in realitate nu este vorba numai de diferente pe inaltimea vocii si ritm,asa cum ar sugera acest termen,iar in ceea ce priveste termenul de armonie imitativa,acesta este mai ingust si se limiteaza numai la un domeniu restrans al instrumentatiei sonore,onomatopee" .

[Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea I-Notiuni Generale, Instrumentatia sonora ca factor ritmic,pag 80,aliniat 2]

Autorul mentioneaza ca poetii simbolisti au fost cei care au dezvoltat teoria valorii lexicale a sunetelor, formalistii rusi respingand notiunea de sunet purtator al unui inteles lexical,si vazand in eufonie o valoare estetica in sine.

Hrabak aduce apoi in discutie subiectul Versul si proza literara .

Concluzionand,ideea generala ce se desprinde din scrierile lui pe aceasta tema ar fi accea ca desi "procedeele de versificatie se afla intr-o permanenta confruntare cu procedeele vorbirii libere si impulsul metric functioneaza intr-o anumita masura, motivul principal pentru care opera respectiva este perceputa ca proza si nu ca vers este faptul ca ea se segmenteaza in unitati sintactice ,adica propozitii si nu in unitati versificate de sine statatoare." " [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea I-Notiuni Generale, Versul si proza literara,pag.91,aliniat 1].

Teoria informatiei cu aplicatii in lingvistica si in analiza versului este o alta tema importanta tratata de teoreticianul J.Hrabak spre finalul primului capitol.Astfel,suntem informati ca lingvistica si teoria versificatiei sunt puternic impulsionate de teoria informatiei,o ramnura a disciplinei numite cibernetica (gr. "kybernetike" = arta de a conduce),ce se ocupa intotdeauna de "procesele de transmitere,de pastrare si de modificare a informatiilor". O chestiune importanta de stabilit, dupa cum afirma autorul este aceea ca "informatiile nu trebuie intelese din punct de vedere a continutului ci cantitativ,de aceea se opereaza cu notiunea multime a informatiilor".

Hrabak prezinta apoi din punct de vedere lingvistic aceasta teorie a informatiei,domeniu in care ea devine teoria comunicarii lingvistice.Astfel limba este inteleasa ca "unul din codurile de comunicare",iar prin cod de comunicare se intelege un anumit sistem de semne.

Ce este de retinut insa este caracterul dublu al semnului,dupa cum insusi teoreticianul afirma :"Fiecare semn are un dublu aspect:un aspect este cel care poate fi receptat pe cale senzoriala-signifiant("ceea ce desemneaza",in cazul limbii vorbite acesta este latura sonora,iar in cazul limbii scrise forma sa scrisa),iar cel de-al doilea este inclus in primul,este "purtat" de acesta,-signifie ("ceea ce este desemnat",in cazul cuvantului,acesta este obiectul pe care il denumeste un lexem)."

[Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea I-Notiuni Generale, Teoria informatiei,pag.93,aliniat 3].

Astfel,autorul concluzioneaza demonstrand aplicabilitatile teoriei informatiei la analiza si in constructia versului,precizand faptul ca versul/poezia operationeaza cu anumite principii precum:principiul selectiei(din numeroase mijloace ale limbii poetul alege doar cateva pentru a le utiliza),apoi el foloseste un anumit tip de codificare,concepte apartinand teoriei informatiei.

In subcapitolul Metrica comparata autorul conchide intr-un singur paragraf ideea esentiala in ceea ce priveste subiectul metodei comparatiste in metrica si versificatie:

"Din insusi caracterul problemelor legate de metrica rezulta ca principalul procedeu de lucru in cadrul metricii este comparatia.Prin comparatia diferitelor versuri ajungem la stabilirea metrului,prin confruntarea diferitelor tipuri de metru ajungem la sesizarea elementelor caracteristice ale versurilor unui anumit poet sau ale unei anumite scoli poetice,prin compararea tipului de metru si a versurilor din diferite epoci ajungem la cunoasterea evolutiei versificatiei".

In cea de-a doua parte a cartii, capitol intitulat Descrierea catorva sisteme prozodice Josef Hrabak defineste si prezinta cateva notiuni esentiale in domeniul prozodiei, precum: versul silabo-tonic,troheul,iambul,versul tonic pur,versul silabic pur,versul liber; si altele.Desi multe din aceste subiecte au fost atinse de catre autor si in primul capitol de "notiuni generale",cel de-al doilea capitol trece de la general la particular,descriind in detaliu aceste notiuni,tocmai pentru ca sunt esentiale domeniului lor.

Astfel,intr-o prima instanta autorul alege sa ne prezinte definitiile conceptului de sistem prozodic respectiv sistem metric,pentru o mai buna intelegere a notiunilor ulterioare. Asadar,el afirma :"prin termenul de sistem prozodic voi desemna ansamblul tuturor normelor de versificatie care se bazeaza pe acelasi principiu prozodic ,adica pe utilizarea in acelasi mod specific a particularitatilor ritmice ale limbii.Notiunii de sistem prozodic i se subordoneaza notiunea de sistem metric,prin aceasta din urma intelegand ansamblul de norme care se aplica in cazul diferitelor forme de versificare,in cadrul unuia si aceluiasi sistem prozodic."

J.Hrabak trece apoi la definirea concreta a fiecarui concept (din cele enumerate la prezentarea capitolului)in parte:

Versul silabo tonic este mentionat ca fiind un tip de vers clasic,caracterizat dupa cum afirma teoreticianul prin "faptul ca de regula intreaga poezie (daca nu este strofa),se compune din versuri cu acelasi numar de silabe,ceea ce inseamna ca lungimea versului nu se modifica" [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea a II-a,Versul silabo-tonic,pag. 133,aliniat 1].

Deoarece notiunea concreta de troheu a fost lamurita in primul capitol al cartii,J.Hrabak continua discutia despre acesta in cel de-al doilea capitol venind cu completari informatiilor aduse initial:"In cadrul troheului se intalnesc adesea versuri masculine(adica versuri care se termina cu timp greu) ,de regula numai in combinatii cu versuri feminine(care se termina cu timp usor)." Acesti termeni de vers masculin si vers feminin, ne spune autorul, fiind preluati din metrica traditionala franceza.

[Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea II -, Descrierea catorva sisteme prozodice ,Troheu,pag.138,aliniat 3].

Despre iamb autorul mentioneaza ca"este inversul troheului:accentele lexicale marcheaza silabele cu sot ,ceea ce genereaza tendinta de evitare a accentelor lexicale in silabele fara sot" [Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea II -, Descrierea catorva sisteme prozodice ,Iambul,pag. 147,aliniat 1]. ;iar despre versurile logaetice aflam ca sunt acele versuri in care alterneaza,evident dupa o anumita schema si nicidecum la intamplare,picioare diferite.

Versul tonic pur,dupa cum afirma J.Hrabac ,reprezinta"acel tip de vers in care se normeaza numai numarul timpilor grei,dar numarul de silabe neaccentuate dintre timpii grei este irelevant." Aceasta afirmatie ne ajuta de fapt sa intelegem ca,atata timp cat numarul de silabe neaccentuate din punct de vedere metric este facultativ,atunci versul tonic este mobil,avand flexibilitate,putandu-si schimba lungimea de la un vers la altul.

[Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea II -, Descrierea catorva sisteme prozodice ,Versul tonic pur, pag.152, aliniat 1].

Prin notiunea de vers liber teoreticianul ceh doreste sa intelegem "un sistem prozodic in care functioneaza mai putine elemente metrice constante decat in vechiul sistem traditional."Ce mai subliniaza acesta este faptul ca, "atunci cand folosim insa expresia de vers liber ca termen metric,intelegem prin aceasta existenta unui numar minim de elemente care dau nastere impulsului metric."

[Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea II -, Descrierea catorva sisteme prozodice ,Versul liber,pag.165,aliniat 1].De retinut de asemenea faptul ca,datorita numarului minim de elemente metrice normate utilizate,versul liber dobandeste o maxima variabilitate,capacitatile lui estetice si informationale fiind mult mai intense si.. practic nelimitate.Totodata," un vers liber are valoare estetica numai in cazul in care ofera o cantitate mai mare de informatie decat pot oferi cuvintele din care este alcatuit versul atunci cand sunt transpuse mecanic in proza".

[Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea II -, Descrierea catorva sisteme prozodice ,Versul liber,pag.170,aliniat 1].

Josef Hrabak schimba apoi directia discutiei spre tipurile traditionale de versuri,subcapitol in care face o prezentare istorica evolutiva a versurilor,descriind cand,unde si cum au luat nastere fiecare.

Avem asadar,ca primul tip descris:

"Alexandrinul - vers tipic pentru tragedia franceza clasica,(secolul al XVII-lea ).Este un vers silabic de douasprezece picioare ,cu rima si diereza permanenta dupa silaba a sasea. Versul isi ia numele din simplul fapt ca a fost folosit in alcatuirea versiunii franceze a Alexandriei de catre Lambert le Tort si Alexandre de Bernay.

Versul alb - este un vers de zece silabe,fara rima,cu ritm ascendent.Originea acestui vers se afla in literatura franceza,unde a reprezentat versul tipic al epicii eroice,atestat deja in Chanson de Roland (sec. al -XI-lea)insa a fost inlaturat de cel alexandrin.Ulterior versul alb s-a dezvoltat foarte mult in literatura engleza.Este versul tipic pentru dramaturgia lui Shakespeare si in general pentru dramaturgia engleza din secolul al XVI-lea.El a fost utilizat si in creatia epica a "Lost Paradise"(Paradisul Pierdut " a lui Milton.

Versul de unsprezece silabe cu ritm ascendent (care de fapt este un vers alb feminin) este deosebit de cunoscut in special in literatura italiana unde este numit endecasillabo."

[Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea II -, Descrierea catorva sisteme prozodice Tipurile traditionale de versuri,pag.179,181,183]

Urmeaza apoi prezentarea Decasilabului- vers de zece silabe dupa cum o arata clar si numele,"tipic pentru epica populara sud-slava.,neritmat,ritm trohaic si o pauza obligatorie dupa silaba a patra"

Octosilabul-versul de opt silabe.In Evul Mediu era versul preferat al sonorei poezii latine.Este de obicei ritmat si are ritm trohaic,iar in versurile destinate cantatului si iambic.

Partea a III-a a cartii lui Josef Hrabak prezinta deasemenea notiuni generale cu privire la imbinarea versurilor in unitati metrice superioare.In acest sens,teoreticianul ceh vorbeste despre versuri ca "parti ale unor unitati superioare" numite strofe, acestea din urma actionand ca un impuls metric.

Primul subcapitol al acestei parti finale defineste concis notiunea de rima, ca fiind "potrivirea partii finale a cuvintelor de la sfarsitul unei serii ritmice (vers,emistih,grup de versuri) sau al unei unitati sintactice (in proza).Din punct de vedere al repetarii sonore ea are o functie eufonica,iar ca element purtator al sensului are si functie semantica; in calitate de parte componenta a metrului are si o functie ritmica.Ea poate sa ia parte la realizarea impulsului metric" afirma J.Hrabak.

[Hrabak,Josef,"Introducere in teoria versificatiei", Partea a III-a,Rima.Notiuni Generale, pag. 192, aliniat 1]

Intelegem astfel ca termenul rima desemneaza un fel de raport sonor intre cuvinte.

In alta ordine de idei, autorul prezinta rima din perspectiva legaturii ei cu metrul,"rima ca factor metric marcheaza finalul unei serii metrice ,a unui vers ,emistih sau al unui grup intreg de versuri" .

Dupa "problema" rimei ,tipurile de rima si relatiile ei,Hrabak analizeaza strofa si tipurile de strofa,,reia conceptul de eufonie si il reanalizeaza in profunzime,dand pentru fiecare din conceptele mentionate exemple pe texte,clasice si moderne, din diferite colturi ale lumii tocmai pentru ca informatia transmisa sa devina cat mai clara si mai accesibila cititorului fie el teoretician,lingvist sau simplu iubitor de teorie literara .