Literatura religioasa din secolul XVII

Literatura religioasa din secolul XVII

- literatura religioasa din sec. XVII a avut un rol deosebit de important in dezvoltarea și afirmarea limbii romane literare

- tipariturile religioase, prin difuzarea lor ampla și prin forma ingrijita a exprimarii, au impus o anumita forma a limbii romane literare

- in prefețele (predosloviile) carților de cult din aceasta perioada, exista preocupari constante pt statutul limbii romane și pt expresivitatea acesteia

- in sec. XVII au fost editate alaturi de textele religioase propriu-zise și numeroase texte apocrife, carți de ințelepciune populara / de indrumare morala, carți care au avut un impact deosebit asupra cititorilor

- sunt editate și texte cu caracter polemic pe teme religioase :

• Nicolae Milescu : Manual / Steaua rasaritului care stralucește in apus (1669)
• Varlaam : Raspunsul impotriva catehismului calvinesc (1645)

- una dintre cele mai semnificative lucrari religioase din sec. XVII este Carte romaneasca de invațatura / Cazania, a lui Varlaam (1643)

- in prefața Cazaniei, se arata ca scopul acestei lucrari este acela de consolidare a bisericii romanești, dar exista și un scop didactic

- Cazania cuprinde 74 de predici și se deschide cu cateva versuri (primele versuri romanești tiparite) : Stihuri la stema domniei Moldovei

- prima prefața a Cazaniei - Cuvant impreuna catre toata seminția romaneasca - este o inchinare adresata poporului roman

- Varlaam iși marturisește aici efortul de a scrie pe ințelesul tuturor și de a folosi o limba cat mai aleasa, ingrijita

- in cea de-a doua prefața, Varlaam scoate in relief motivele care l-au indemnat sa tipareasca lucrarea

- conținutul Cazaniei este omiletic (conține predici), liturgic (sunt cuprinse evangheliile), hagiografic (in partea a 2-a sunt reprezentate cateva vieți de sfinți)

- exista in cadrul Cazaniei și 3 compoziții versificate, care insumeaza 28 de versuri și reprezinta un imn de lauda adresat domnitorului și 2 imnuri cu caracter religios

- se poate spune ca in Cazania lui Varlaam intalnim forma de exprimare cea mai ingrijita a limbii romane literare din prima jum. a sec. XVII

- d.p.d.v lexical, Varlaam utilizeaza numeroase cuvinte de origine latina sau expresii compuse cu elemente latine ; dintre acestea, unele au disparut din limba romana, altele mai exista pe arii restranse, ca arhaisme sau și-au schimbat sensul

- diversitatea, bogația, vocabularul Cazaniei, este ilustrata și de folosirea a numeroase sinonime

- versurile : lungi, ample, inegale ca dimensiune, fara ritm, rima feminina, imperecheata

- d.p.d.v al expresivitații, mult mai valoroasa este expunerea in proza, pt ca intalnim pagini autentice de narațiune artistica

- expresivitatea textului deriva și din oralitatea narațiunii sau din lirismul unor fragmente

- limba literara a Cazaniei este plastica, bine articulata, bogata

- limba literara are un aspect popular cu unele trasaturi regionale

- a fost tiparita intr-un tiraj destul de mare pt acea epoca,in condiții tehnice superioare și a contribuit la consolidarea și unificarea limbii romane literare,prin raspandirea ei in toate provinciile romanești

- o alta tiparitura din sec. XVII : Noul Testament de la Balgrad (tiparit in 1648, sub ingrijirea mitropolitului ortodox al Transilvaniei, Simion Ștefan)

- importanța acestei tiparituri consta in probleme teoretice de limba literara din prefața și in limba literara folosita in vederea traducerii N.T.

- reprezinta prima traducere integrala a N.T.

- d.p.d.v al structurii, are 2 prefețe :

• Predoslovie catre maria sa craiul Ardealului - un cuvant de lauda adresat lui Gh. Rakoczi și cuprinde un comentariu politic și teologic
• Predoslovie catre cetitori - cuprinde cateva probleme, idei, legate de limba romana literara

- traducatorii acestei tiparituri au fost conștienți de existența unor diferențieri regionale care trebuiau sa fie eliminate

- Simion Ștefan considera ca este neceasara crearea unei limbi literare unice, unitare

- pt realizarea acestui obiectiv, Simion Ștefan propune selectarea cuvintelor limbii romane in fcț de valoarea lor de circulație

- in aceeași prefața, S. Ștefan obs efortul deosebit depus de traducatori in vederea realizarii unei traduceri cat mai accesibile maselor populare

- in realizarea acestei traduceri, traducatorii au avut de infruntat mai multe dificultați

- in primul rand, absența in limba romana a termenilor necesari redarii unor noțiuni ; aceasta dificultate a fost rezolvata prin introducerea unor cuvinte noi in limba romana, odata cu noțiunile corespunzatoare

- traducatorii explica formele diferite ale cuvintelor prin influențele diverse care s-au exercitat asupra limbii romane și incearca sa realizeze o forma unitara a acesteia

- in prefețele N.T de la Balgrad, intalnim și comentarii teologice, dar și unele probleme legate de o concepție moderna de editare a textelor

- vocabularul N.T. de la Balgrad nu are un nr exagerat de slavonisme, iar cuvintele noi nu apar decat atunci și acolo unde este nevoie

- in concluzie, principalele caracteristici ale N.T. de la Balgrad sunt :

• Apropierea de limba populara, vorbita
• Folosirea unui vocabular accesibil
• Interesul pt o exprimare clara
• Interesul pt norma lingvistica

- cea mai importanta tiparitura religioasa din sec. XVII in Moldova, este Psaltirea pre versuri tocmita, a mitropolitului Dosoftei (1624-1693 - considerat fondatorul poeziei lirice romanești), tiparita la Uniev, Polonia, in 1673

- Dosoftei - primul carturar care incepe o activitate organizata de inlocuire a limbii slavone cu limba romana, in serviciul religios

- a publicat in 1679, Liturghierul - cea mai importanta carte a cultului creștin

- alte lucrari : Viața și petrecerea sfinților, Paraclisul Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu

- traduce in limba romana, in proza, psalmii din V.T., care este o opera originala

- a apelat in cadrul traducerii la sistemul de imagini și de tehnici de versificație din poezia populara romaneasca, dar și la unele noțiuni care circulau in epoca aceea

- a creat unele versuri f sugestive, preluate din folclorul literar

- N. Manolescu observa ca Psaltirea este intaiul monument de limba poetica romaneasca

- Psaltirea nu repezinta o simpla transpunere a psalmilor in limba romana, pt ca textul biblic este recreat prin comuniunea a 2 sensibilitați distincte : sensibilitatea psalmistului din antichitate și sensibilitatea autorului din Evul Mediu romanesc, intalnire care se realizeaza pe fondul unei credințe puternice

- N. Manolescu afirma ca pana la Budai-Deleanu, nimeni nu va mai face la noi un efort la fel de considerabil intru constituirea unei limbi poetice

- traducerea lui Dosoftei se impune in primul rand prin cautarea cuvantului potrivit și prin identificarea resurselor stilistice ale vocabularului limbii romane

- astfel, Dosoftei a preluat o serie de termeni, de imagini artistice din limba populara, a creat uneori termeni noi, a impus o topica și un ritm care confera farmec, expresivitate versurilor sale

- efortul de traducator al lui Dosoftei se bazeaza pe o gama foarte ampla, diversa a calitaților stilistice : muzicalitatea, solemnul, grandiosul

- limba literara din Psaltirea are un caracter eterogen, diversificat

- Dosoftei introduce și cuvinte straine, pe care le explica prin intermediul unor sinonime

- textul de baza al psalmilor este de multe ori amplificat / modificat

- N. Cartojan arata ca se pot gasi in acești psalmi imagini neașteptate și sugestive, adaugate peste marginile textului biblic, adesea pentru nevoile construcției metrice, care vadesc un suflet cu ochii deschiși spre frumusețile naturii

- ritmul traducerii reia ritmul poeziei populare

- fraza traducerii are un caracter popular și se impune prin simplitate și claritate

- rima utilizata este o rimi feminina, imperecheata

- creația lui Dosoftei este, de fapt, o modalitate de dialog cu divinitatea, prin care ființa umana cauta sa gaseasca raspuns la marile intrebari cu privire la condiția sa

- in concluzie, odata cu Dosoftei, limba romana se consacra definitiv ca limba a cultului ortodox, in același timp, Dosoftei avand și meritul de a fi largit sfera lexicului limbii romane literare, prin intermediul unor imprumuturi din latina, greaca, polona

- cea mai importanta tiparitura din sec. XVII : Biblia de la București (1688)

- marcheaza un progres deosebit in dezvoltarea limbii romane literare, contribuind decisiv la introducerea limbii romane in biserici

- reprezinta prima traducere integrala a Bibliei

- versiunea inițiala il are ca autor pe Nicolae Milescu, iar aceasta traducere inițiala a ajuns in Țara Romaneasca, unde a fost revizuita de Șerban și Radu Greceanu și stolnicul C. Cantacuzino

- traducatorii Bibliei de la Buc au folosit unele traduceri parțiale, realizate incepand cu sec. XVI, stabilindu-se astfel o continuitate a limbii romane literare din aceasta perioada

- astfel, prin aceasta traducere se pune in circulație o limba literara ce reprezinta o sinteza a eforturilor carturarilor romani de pana atunci, deschizandu-se totodata calea pe care se va dezvolta limba romana literara mai tarziu

- Biblia de la Buc este mai puțin unitara d.p.d.v fonetic și sintactic, insa limba sa literara prezinta o mai mare unitate in domeniul morfologiei

- in cadrul foneticii, pot fi obs foarte multe arhaisme, alternanțe fonetice, ce dovedesc lipsa unor norme fonetice stabile și unitare in limba romana literara a acelei epoci

- N. Iorga considera ca Biblia de la Buc este cel dintai monument sigur de limba literara stabilita pe ințelesul tuturor romanilor

- traducatorii Bibliei de la Buc s-au straduit sa foloseasca o limba cat mai unitara, bazata pe fonetismul graiului muntean

- putem spune ca prin calitațile ei, prin amploarea textului și circulația mare, Biblia de la Buc reprezinta triumful deplin al limbii romane literare

- tot in contextul activitații religioase se remarca și activitatea lui Antim Ivireanul, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai oratoriei religioase din literatura romana

- capodopera sa - Didahiile - ce reprezinta o culegere de predici (28), pe care Antim le-a tinut la București și Targoviște

- Antim, mitropolit al Țarii Romanești este un indrumator al tiparului, iar didahiile sale au fost publicate postum in 1886, de Ion Bianu

- Antim ne-a lasat prin Didahiile sale, o capodopera a stilului oratoric, expunerea remarcandu-se prin ținuta morala, vibrația afectiva și moralitatea

- limba literara a Didahiilor se impune prin prezența unor fonetisme populare, iar lexicul este foarte diversificat

- structura morfologica este similara celei a limbii vorbite

- fraza se caracterizeaza printr-o topica marcata de afectivitate, este uneori scurta, dinamica, concentrata, alteori ampla

- Antim dovedește stapanirea tehnicilor și a modalitaților discursului oratoric : puterea de convingere, exaltarea, concretizarea imaginilor, solemnitatea

- s-a straduit sa foloseasca o limba pe ințelesul tuturor

- folosește figuri de stil, ca : epitete, comparații, repetiții, personificari etc

- interogația retorica are un dublu rol : dinamizeaza expunerea și capteaza interesul ascultatorilor

- in concluzie limba literara a predicilor lui Antim are la baza exprimarea vie a poporului și impresioneaza prin claritate, expunere cursiva, naturalețe

- spre deosebire de Dosoftei, Antim nu se lasa influențat prea mult de sintaxa și de lexicul lb slavone

- de aici provine, de fapt, și spontaneitatea, autenticitatea, naturalețea exprimariii