^{Pozitia lui Maiorescu fata de literatura orala si rolul ei in dezvoltarea literaturii nationale}

• În discursul sau de primire in Academie, Duiliu Zamfirescu afirmase: "Alecsandri a fost un rau culegator de poezii populare si mai cu seama s-a inselat fundamental cand a crezut ca poate introduce unele dulcegarii sentimentale in viata versificata a poporului nostru." Autorul Vietii la tara era influentat de ideile unei noi discipline, folcloristica, aflata in acel moment in ascensiune europeana, in vreme ce Alecsandri lucrase sub impulsul romantismului, a carui unic obiectiv era culegerea materialului folcloric, fara o atentie speciala acordata aspectului metodologic. Titu Maiorescu nu intarzie sa ia apararea "bardului de la Mircesti", invocand in primul rand un argument istoric:

La el nu era si nu putea fi vorba de preocuparile folcloriste; miscarea folclorista, desteptata pe la 1864 in Anglia, de unde si-a primit si numele, nu a razbit pana la noi decat dupa incetarea activitatii lui Alecsandri. Si nici spre vreo amintire a caracterului latin pastrat in poporul roman, cum il intelegi dumneata, nu l-a purtat gandul pe atunci. Poet mai intai de toate, poet national indeosebi, nu in intelesul latinitatii, dar desigur in intelesul luptei in contra protectoratului rusesc si a coruptiei fanariote, Vasile Alecsandri este entuziasmat de partea frumoasa, omeneste frumoasa a poeziilor noastre populare, simte un fel de mandrie patriotica de a le arata in aceasta frumusete oarecum generala a lor nu numai francezilor, ci si germanilor si englezilor. (În chestia poeziei populare)

Refaceti aceasta polemica, folosindu-va de argumente suplimentare, cum ar fi elemente ce tin de istoria miscarii folcloristice europene, situatia culegerii materialului folcloric in restul Europei la nivelul generatiei lui Alecsandri

• Daca in privinta conditiunii ideale a poeziei populare, Maiorescu crede ferm in puterea ei de a influenta in mod benefic poezia culta, cand este vorba de formele de expresie, criticul refuza categoric orice forma de mimetism. Comentati aceasta pozitie critica pornind de la revolta sa impotriva abuzului de diminutive in poezia romaneasca, a caror sursa inconfundabila o constituia poezia orala:

Marita, gurita, Ionitica, cruciulita, garofita, picioruse, versulete - pentru Dumnezeu! Ce limba este aceasta? Ce forme de copii nevarstnici? Ce lingusire bizantina? Cu asemenea terminatiuni linse si corupte are sa se produca energia, intensitatea, vigoarea impresiunii poetice? Sa ne intelegem: ce rol pot juca diminutivele in poezie? (Poezia romana. Cercetare critica)

• Analizand poeziile eminesciene din "epoca deplinei sale dezvoltari", Maiorescu afirma:

Acestea insa reclama toata luarea-aminte a criticei literare in privinta formei lor, si cu deosebire a inrudirii cu poezia populara, din care s-au hranit mai intai si deasupra careia s-au ridicat pas cu pas pana la exprimarea celor mai inalte conceptiuni. (.) Dar primind astfel din limba populara elementul firesc si armonios, Eminescu inalta rimele poeziei romane peste acea forma obisnuita si adeseori neingrijita, care a dat atator poezii ale noastre de pana acum un aer aproape trivial. (Eminescu si poeziile lui)

Pornind de la acest fragment critic, realizati un eseu in care sa analizati relatia poeziei eminesciene cu lirica orala. Priviti comparativ felul in care aceasta influentase creatia lui Vasile Alecsandri, dar si a poetilor minori, pe care criticul Junimii i-a izgonit in repetate randuri din cetatea poetilor. Insistati asupra raporturilor intre mimetism si originalitate, sprijinindu-va atat pe observatii directe pe texte, cat si pe numeroasele analize ale fenomenului, oferite de-a lungul timpului de receptarea critica a operei eminesciene.

• Discutati, de asemenea, influenta literaturii folclorice asupra prozei literare romanesti din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Posibile teme de interes: apetenta scriitorilor vremii pentru basmul cult, influenta legendei populare in dezvoltarea prozei fantastice, nuvela cu problematica "taraneasca". [Referate individuale.]