CALCULATIA COSTURILOR PE TIPURI DE COSTURI, BAZA A INTREGII "CALULATII A COSTURILOR"

CALCULATIA COSTURILOR PE TIPURI DE COSTURI, BAZA A INTREGII "CALULATII A COSTURILOR"

Calculatia pe feluri de costuri stabileste costurile de productie pe elemente omogene indiferent de locul sau purtatorul de cost care le-a ocazionat.

Calculatia pe feluri de costuri trebuie sa asigure colectarea costurilor pe elemente de costuri si pe articole de calculatie in concordanta cu cerintele metodei de calculatie adoptata.

In organizarea calculatiei costurilor se pot adopta o serie de criterii diferite de grupare a costurilor: natura costurilor de munca vie si munca materializata dIn care fac parte costul materialelor consumate, costul manoperei, al amortizarii si al combustibilului; posibilitatea repartizarii asupra purtatorilor de costuri (costuri directe si indirecte); variatia fat de modificarea volumului fizic al productiei; felul activitatii desfasurate.

Un loc deosebit de important in organizarea calculatiei costurilor il ocupa corectitudinea intocmirii purtatorilor primari de date si informatii, a circuitului acestora.

1. Evaluarea costurilor

Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu

Regula de evaluare si inregistrare a stocurilor este evaluarea la costul istoric, care poate fi identificat prin:

costul de achizitie, in cazul bunurilor achizitionate de la terti;

costul de productie, in cazul bunurilor si serviciilor obtinute dIn activitatea proprie de exploatare.

Aceste costuri sunt determinate prin contabilitatea interna de gestiune:

valoarea de utilitate pentru bunurile intrate prin aport in natura, obtinute cu titlu gratuit sau prin donatie.

Costul de achizitie se stabileste prin insumarea urmatoarelor elemente: pretul de cumparare convenit intre cumparator si vanzator; taxele fiscale nerecuperabile; cheltuielile de transport-aprovizionare; alte cheltuieli legate de operatiunea de achizitionare si efectuate pana la prima punere in stare de utilizare a bunului respectiv sau pana la intrarea lui in depozit, si reducerile comerciale primite de la furnizori.

Costul de productie pentru imobilizarile si stocurile realizate prin constructie sau productie proprie se determina prin cumularea urmatoarelor elemente:

costul de achizitie al materiilor prime si materialelor direct consumate;

alte cheltuieli directe de productie;

cota cheltuielilor indirecte de productie determinate rational ca fiind legate de fabricatia bunului.

Valoarea de utilitate este valoarea acumulata stabilita in functie de pretul pietei, utilitatea bunului pentru intreprindere, gradul de uzura si amplasarea sa.

Evaluarea stocurilor la inventariere

Bunurile sunt evaluate cu ocazia inventarierii la valoarea actuala sau la valoarea de utilitate a fiecarui element, denumita valoare de inventar. Valoarea de inventar se stabileste in functie de pretul pietei si de utilitatea bunului.

Evaluarea la inchiderea exercitiului

Elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv la valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii. Pentru aceasta se compara valoarea contabila cu valoarea de inventar.

Evaluarea stocurilor la data iesirii dIn patrimoniu

La iesirea dIn patrimoniu stocurile sunt evaluate si se inregistreaza scaderea acestora dIn patrimoniu, la valoarea lor de intrare.

In conditiile in care pe parcursul desfasurarii activitatii, aceleasi feluri de bunuri se procura la preturi diferite, pentru evaluarea cantitatii de stocuri iesite sau consumate, avand la baza valoarea de intrare a acestora, reglementarile si standardele internationale recomanda urmatoarele metode de evaluare:

metoda costului mediu ponderat (CMP);

metoda prima intrare - prima iesire (FIFO);

metoda ultima intrare - prima iesire (LIFO);

metoda urmatorului intrat - primului iesit (NIFO);

metoda costului standard;

metoda identificarii specifice (IS).

2. Analiza costurilor

Identificarea posibilitatilor concrete de optimizare a consumului de resurse, necesita adancirea analizei pe elemente de costuri, implicarea factorilor de influenta specifici si investigarea lor in contextul obiectivelor strategice ale firmei.

In functie de geneza lor costurile se grupeaza in urmatoarele categorii:

A.    Costuri salariale

Costul fortei de munca are in vedere eforturile facute de unitatea patrimoniala pentru plata salariilor, contributiilor pentru asigurarile sociale, contributiilor la fondul de somaj.

Costul utilizarii fortei de munca cuprinde urmatoarele doua componente:

a)     costul suportat de unitatea patrimoniala care cuprinde: salariile nete, contributia la asigurarile sociale, contributia pentru ajutorul de somaj;

b)     costul suportat de personal in care intra: impozitul pe salarii, contributia pentru pensia suplimentara, contributia pentru ajutorul de somaj.

Structural salariile sunt formate din: salariul de baza cuvenit angajatilor, sporurile si adaosurile pentru conditii deosebite de munca si pentru rezultatele obtinute, indemnizatii si alte sporuri acordate pentru conducere, indexarile de salariu si compensarea cresterilor de preturi, indemnizatiile acordate pentru concediul de odihna, alte drepturi banesti.

Salariul de baza se stabileste pentru fiecare salariat in raport cu calificarea, importanta, complexitatea lucrarilor ce revIn postului in care este incadrat salariatul, cu pregatirea si competenta profesionala.

Adaosurile la salarii se refera la indemnizatiile de conducere, la prime si alte adaosuri.

Sporurile de salarii se acorda pentru conditii deosebite de munca, pentru ore prestate in timpul noptii, pentru orele suplimentare de munca, pentru vechime neintrerupta in munca.

Totalitatea drepturilor cuvenite salariatilor constituie fondul de salarizare al unitatii.

Costul privind impozitul pe salarii, asigurarile si protectia sociala sunt dependente ca marime de valoarea fondului de salarii net.

Cresterea fondului de salarii se realizeaza prin sporirea volumului de activitate si a salariului mediu tarifar pe unitatea de munca. Aceasta crestere mai poate fi deasemenea rezultatul modificarilor intervenite in structura personalului in functie de pregatirea profesionala, gradul de calificare, vechimea neintrerupta in munca.

Unitatile patrimoniale care utilizeaza personal angajat pot folosi urmatoarele forme de salarizare: salarizarea in acord, salarizarea in regie sau dupa timpul lucrat, salarizarea pe baza de cote procentuale dIn venituri sau dIn productia obtinuta.

Salarizarea in acord tine seama de volumul lucrarilor executate sau produselor obtinute si se poate determina individual sau colectiv, daca la realizarea unei lucrari sau cantitati de produs participa o echipa de specialisti de diverse calificari. Salarizarea in regie se aplica in special la personalul care functioneaza in birouri, unde intr-un numar de ore trebuie efectuat volumul de lucrari prevazut in normele de munca si normativele de personal.

Salarizarea sub forma cotelor procentuale dIn productia obtinuta se poate aplica in unitatile care produc bunuri de stricta necesitate, in special in unitatile de productie agricola.

B. Costurile privind consumurile stocate si nestocate

Formarea stocurilor de materii prime, materiale consumabile, produse finite, marfuri, pastrarea lor o anumita perioada de timp si pregatirea in vederea revanzarii genereaza o serie de consumuri de resurse materiale, umane si financiare.

Costurile de stocare sunt formate din: cheltuielile de reaprovizionare, cheltuielile de intretinere a marfurilor in stoc, cheltuieli asociate rotatiei lente a stocurilor, costul rupturilor de stoc, costul imobilizarilor de capital in stoc.

Dupa natura lor aceste stocuri pot fi structurate in: costuri financiare, care se refera la remunerarea capitalului si costuri de stocare propriu-zisa.

In categoria consumurilor nestocate sunt incluse totalitatea materialelor consumabile nestocate de unitatea patrimoniala.

C. Costuri privind lucrarile executate si serviciile prestate de terti.

In structura serviciilor generale prestate de terti se cuprind acele lucrari si servicii care sunt nemijlocit ocazionale de desfasurarea activitatii de ansamblu a unui agent economic cum sunt: intretineri si reparatii, redevente, locatii de gestiune, chirii, prime de asigurare, studii si cercetari, colaboratori, protocol, reclama si publicitate, transport de bunuri si persoane, deplasari, detasari si transferari, posta, telefon si telecomunicatii, servicii bancare si asimilate, alte cheltuieli cu serviciile executate de terti/

Redeventele reprezinta obligatii de plata elaborate de o unitate economica care a preluat in concesiune imobilizari pentru a le exploata in scopuri productive.

Locatiile de gestiune reprezinta o modalitate de preluare, in exploatare de spatii productive pe o perioada limitata de timp, pe baza de contracte de locatie.

Chiriile reprezinta obligatii de plata datorate de o unitate economica pentru folosirea unor imobilizari ce sunt proprietatea altora si care sunt inchiriate pe timp determinat pentru a putea fi exploatate in diferite scopuri.

Primele de asigurare se datoreaza diferitelor societati pentru asigurarea unor bunuri ale unitatii economice pe baza de contracte de asigurare.

Cheltuielile cu studiile si cercetarile sunt acele actiuni care se fac pentru interesul general al productiei si marketingul productiei fabricate si comercializate de catre terti. Aceste cheltuieli referindu-se la cercetari aplicative sunt considerate imobilizari necorporale.

Cheltuieli cu colaboratorii sunt reprezentate de sumele datorate colaboratorilor externi pentru prestarile efectuate unitatii economice.

Cheltuielile de protocol, reclama si publicitate se considera ca fiind acele cheltuieli deductibile sub aspect fiscal intr-un anumit procent dIn profitul brut al agentilor economici. Peste acest procent cheltuielile de protocol, reclama si publicitate sunt considerate nedeductibile sub aspect fiscal si sunt supuse impozitului pe profit.

Cheltuielile cu transportul de bunuri si personal cuprind acele prestatii efectuate de terti pentru transportul produselor fabricate, transportul marfurilor vandute, transportul altor bunuri si transporturi colective de persoane la, si de la locul de munca.

Cheltuieli cu deplasarile, detasarile si transferurile cuprind:

deplasari in interes de serviciu: diurna, cazare, transport;

detasari pe perioade limitate de timp in interes de serviciu pentru care se platesc diurne, cazare, transport;

drepturi cuvenite salariatilor si familiilor acestora transferati sau mutati impreuna cu unitatea in alta localitate.

Cheltuielile postale si de telecomunicatii sunt acele cheltuieli de posta, telegraf, interfon, radio care se fac in interesul general al unitatii.

Cheltuielile cu serviciile bancare sunt considerate acele servicii prestate de banci care nu au un caracter de cheltuieli financiare si care se concretizeaza in:

comisioane bancare pentru efectuarea operatiunilor de decontare dIn conturile bancare;

cheltuieli pentru procurarea de titluri prin intermediul bancilor;

comisioane si cheltuieli pentru emisiuni de imprumuturi;

cheltuieli cu efecte de comert;

alte cheltuieli si comisioane pentru prestari de servicii.

D. Costuri cu impozite, taxe si varsaminte asimilate.

Costurile cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate reprezinta contributii datorate bugetului statului sau altor institutii publice.

In categoria acestor costuri se cuprind:

a)     prorata dIn taxa pe valoarea deductibila, devenita nedeductibila. Se refera la suportarea pe cheltuieli a taxei pe valoare adaugata deductibila aferenta produselor, lucrarilor si serviciilor scutite de impozitare. Se calculeaza ca diferenta intre taxa pe valoare adaugata deductibila inregistrata in contabilitate pentru cumpararile de marfuri, bunuri si servicii si taxa pe valoare adaugata ce se deduce efectiv, tinandu-se cont de operatiile scutite de taxa pe valoare adaugata;

b)     taxa pe valoare adaugata colectata, aferenta bunurilor si serviciilor folosite in scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferenta lipsurilor peste normele legale, precum si cea aferenta bunurilor si serviciilor acordate salariatilor sub forma avantajelor in natura;

c)     impozite, taxe si varsaminte datorate bugetului statului ca: diferente de pret la gaze si titei, obtinute dIn productia interna, impozitul pe cladiri, impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, taxe vamale, accizele;

d)     datorii si varsaminte de efectuat, conform prevederilor legale, catre alte organisme publice cum ar fi: contributia la constituirea fondului asigurarilor sociale de sanatate, contributia la constituirea fondului pentru cercetare - dezvoltare, fondul special pentru ajutorarea persoanelor handicapate, fondul special pentru protejarea asiguratilor.

Principalele elemente ale impozitului sunt:

a)     obiectul impozabil (materia impozabila) reprezinta venitul, averea sau alta baza asupra careia este instituit impozitul;

b)     sursa impozitului reprezinta venitul de care platitorul dispune pentru a face fata platii impozitului;

c)     subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizica sau juridica obligata prin lege sa plateasca impozitul;

d)     suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana fizica sau juridica dIn ale carei venituri se suporta in mod efectiv impozitul;

e)     unitatea de impunere este stabilita in functie de natura obiectului impozabil si serveste dimensionarii acestuia;

f)      cota de impunere este elementul care serveste calcularii impozitului;

g)     termenul de plata reprezinta data pana la care impozitul trebuie achitat;

h)     beneficiarul impozitului poate fi bugetul central al statului, bugetele locale sau bugetele unor institutii publice;

i)      facilitatile fiscale se refera la posibilitatea ca actul legal sa prevada unele exonerari pentru anumite categorii de subiecti, unele perioade de scutire, unele restituiri sau reduceri de impozite;

j)      sanctiunile aplicabile au in vedere intarirea responsabilitatii contribuabililor in ce priveste stabilirea corecta a obligatiilor fiscale si plata acestora.

Costurile privind taxele vamale reprezinta taxele si comisioanele vamale percepute de stat asupra bunurilor si serviciilor atunci cand acestea trec granitele vamale ale tarii.

Costurile privind accizele si alte impozite indirecte.

Accizele reprezinta taxe speciale de consumatie care se datoreaza bugetului de stat pentru anumite produse dIn tara si dIn import. Produsele pentru care se datoreaza accize sunt: alcoolul brut, alcoolul etilic rafinat, bauturile alcoolice si orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului care contine alcool etilic; produsele dIn tutun, produsele petroliere, alte produse si grupe de produse.

Pentru alcoolul etilic rafinat, distilatele dIn cereale si orice alte distilate de origine agricola, provenite dIn tara sau dIn import, utilizate ca materie prima in obtinerea bauturilor alcoolice spirtoase, acciza se plateste o singura data de catre agentul economic producator sau importator de astfel de materii prime.

Pentru bauturile alcoolice spirtoase produse in tara dIn alcool etilic rafinat, distilat dIn cereale si orice distilate de origine agricola provenite dIn tara sau dIn import, nu se datoreaza accize. Baza de impozitare a accizelor pentru produsele dIn import o reprezinta valoarea in vama la care se adauga taxa vamala, comisionul vamal si alte taxe prevazute de lege.

Pentru produsele petroliere accizele datorate bugetului de stat sunt stabilite in echivalent euro/tona pe produs. Pentru titeiul si gazele naturale dIn productia interna agentii economici datoreaza bugetului de stat impozit in momentul livrarii. Acest impozit se calculeaza in echivalent euro/unitatea de masura asupra cantitatii livrate. Pentru produsele dIn tutun baza de impozitare o constituie pretul maxim de vanzare cu amanuntul declarat

E. Costurile privind amortizarile,provizioanele si datoriile:

Aceste costuri sunt alcatuite din:

a)     amortizari;

b)     provizioane pentru riscuri si cheltuieli ce privesc activitatea financiara;

c)     primele pentru rambursarea obligatiilor amortizate;

d)     provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare si a altor active de natura financiara.

Amortizarea reprezinta expresia baneasca a uzurii capitalului fix. in stabilirea sumei anuale a amortizarii, respectiv a cotelor de amortizare, se tine seama de efectele uzurii fizice si morale a capitalului fix. Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe.

Amortizarea mijloacelor fixe se calculeaza pe baza unui program de amortizare, ce incepe de la data punerii acestora in functiune si dureaza pana la recuperarea integrala a valorilor de intrare, conform duratelor si conditiilor de utilizare a acestora.

Unitatile patrimoniale care desfasoara activitati cu caracter economic amortizeaza mijloacele fixe utilizand unul dIn urmatoarele regimuri de amortizare:

a)     amortizarea liniara consta in repartizarea uniforma a valorii de intrare a mijloacelor fixe pe toata durata de functionare stabila a acestora;

b)     amortizarea degresiva presupune multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu coeficientii prevazuti de lege;

c)     amortizarea accelerata reprezinta calcularea, in exercitiul in care mijloacele fixe intra in activul unitatii patrimoniale, a unei amortizari de pana la limita prevazuta de lege dIn valoarea de intrare a acestora. in exercitiile urmatoare se calculeaza dupa regimul amortizarii liniare.

Suma anuala a amortizarii se determina pe baza relatiei:

A = V x Ca/100

unde:A - reprezinta suma anuala a amortizarii

V - suma anuala a amortizarii

Ca - cota de amortizare a mijlocului fix

In economiile dezvoltate se practica durate de amortizare relativ scurte, sub 10 ani, perioada in care pretul mijlocului fix trebuie recuperata in intregime. Printr-o asemenea modalitate de amortizare, se evita unele efecte ale uzurii si se creeaza conditii materiale necesare introducerii in productie a progresului stiintific si tehnic.

Provizioanele sunt cheltuieli cu caracter reversibil efectuate in scopul acoperirii unor pierderi sau cheltuieli de o natura precisa, dar asupra carora intreprinderea are o marja de incertitudine referitoare la marimea acestora sau la data exigibilitatii lor. Deci, constituirea lor se poate realiza si in conditiile inexistentei profitului, fiind un act de gestiune curenta. Conditiile deductibilitatii fiscale a provizioanelor trebuie sa fie clar precizate, ele fiind reluate sau anulate in rezultatul exercitiului perioadei cand raman fara obiect sau sunt neutilizate.

Se pot constitui urmatoarele categorii de provizioane:

a)     provizioane pentru depreciere;

b)     provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

c)     provizioane reglementate.