Grupul de intreprinderi - rezultat al procesului de concentrare

Grupul de intreprinderi - rezultat al procesului de concentrare

Grupul de intreprinderi este o structura organizata si autonoma care pune in valoare capitalul mai multor intreprinderi; controlul strategic al grupului este realizat de una din intreprinderi denumita 'societate mama' sau 'cap de grup' care asigura integrarea. Grupul uneste fazele procesului economic si asigura fuziunea de capitaluri de forme diferite.

Grupurile de intreprinderi, in raport de felul in care uneste fazele diferitelor procese economice si de modul cum controleaza capitalurile, sunt de mai multe tipuri: grupuri primare, grupuri complexe si holdinguri.

Grupurile primare, dupa cum pun in valoare capitalurile intr-un stadiu dat al evolutiei lor, sunt: grupuri industriale (Renault, Rhone-Poulenc), grupuri comerciale (Les Nouvelles Galeries, Casino, Auchon) si grupuri bancare (Socicte Generale, Credit Lyonais).

Grupurile complexe sunt constituite din grupuri financiare si ansambluri financiare. Grupul financiar reuneste grupuri industriale, bancare si/sau comerciale. Ansamblul financiar este o federatie de grupuri financiare.

Holdingurile sunt grupuri de intreprinderi in care 'societatea-mama' este consacrata numai in detinerea si gestiunea titlurilor intreprinderilor (societati filiale, societati subfiliale, societati aliate) pe care le controleaza, neexercitand activitati de exploatatie propriu-zise. Crearea holdingurilor raspunde unor presiuni ale mediului care fac necesara constituirea unei structuri capabile sa mobilizeze capitalurile  financiare sau sa permita angajarea rapida a grupului in activitati profitabile.

Holdingurile, dupa finalitatile urmarite, pot fi: holdinguri de participatie, holdinguri de animatie, holdinguri de mobilizare a capitalului.

Holdingurile de participatie reprezinta o 'structura vida' care are ca obiect mentinerea controlului majoritar in mai multe intreprinderi (Citroen, Lesieur).

Holdingurile de animatie sunt structuri de gestiune eficace in care exista compartimente functionale de impulsionare si control a activitatii intreprinderilor componente.

Holdingurile de mobilizare de capitaluri au ca preocupare majora asigurarea interventiei industriale si financiare rapide si repetate.

In cadrul oricarui grup de intreprinderi se stabilesc diverse relatii, in functie de natura si preponderenta unui anumit tip de relatii, grupul de intreprinderi poate avea urmatoarea componenta:

societate-mama/cap de grup;

una sau mai multe intreprinderi (societati) filiale;

una sau mai multe intreprinderi (societati) subfiliale;

una sau mai multe intreprinderi (societati) aliate.

Analiza relatiilor dintre intreprinderile unui grup ne permite sa evidentiem legatura lor cu societatea-mama si intre intreprinderi, astfel: relatii financiare, relatii personale, relatii economice.

Relatiile financiare arata gradul de participare al unei intreprinderi la capitalul altei intreprinderi. De exemplu, daca o intreprindere A participa la capitalul unei intreprinderi B, pentru intreprinderea A participatia este un element al activului sau financiar iar pentru intreprinderea B un aport in capital, reflectat in pasivul bilantului sau. in functie de partea pe care intreprinderea A o va detine in capitalul social al intreprinderii B, drepturile si puterile intreprinderii A asupra intreprinderii B sunt mai mult sau mai putin extinse.

Daca intreprinderea A detine mai mult de 50% din capitalul intreprinderii B relatia financiara este denumita participatie majoritara sau relatie de filiatie. Cand intreprinderea A detine mai putin de 50% din capitalul intreprinderii B. relatia financiara este denumita participatie minoritara. in acest caz, intreprinderea A detine un control minoritar.

Relatiile financiare pot fi: relatii directe, relatii indirecte, relatii radiale, relatii circulare si relatii reciproce.

Relatiile financiare directe sunt cand o intreprindere A detine participatii la o intreprindere B.

Relatiile financiare indirecte, denumite si relatii piramidale sau participatii in cascada, sunt cand societatea mama A detine o participatie la societatea filiala B care, la randul ei, detine o participatie la o societate subfiliala C.

Relatiile financiare radiale sunt cand societatea mama A detine participatii la societatile filiale B, C si D, iar cel putin una din societatile filiale detine participatii la societatile subfiliale E si F.

Relatiile financiare circulare apar cand societatea-mama A detine participatii la societatea filiala B care, la randul sau, detine participatii la societatea subfiliala C iar acesta din urma detine participatii la societatea-mama A.

Relatiile financiare reciproce sunt relatii incrucisate si se concretizeaza prin detinerea de participatii ale societatii-mama A la o societate filiala B iar acesta poseda participatii la societatea-mama A.

Grupul de intreprinderi care realizeaza, cu preponderenta, relatii financiare prezinta o structura verticala.

Relatiile personale sunt legaturi ce se stabilesc intre structurile de conducere ale tuturor intreprinderilor care compun grupul. Cel mai adesea aceste legaturi sunt caracterizate prin relatiile financiare carora le imprima importanta sau le intaresc atunci cand este nevoie sa le confere putere.

Relatiile personale apar din necesitatea participarii in Consiliul de administratie al grupului a reprezentantilor societatilor filiale si subfiliale. Reprezentarea in Consiliul de administratie confera grupului mulate de conducere.

Grupul de intreprinderi care realizeaza, cu precadere, relatii personale prezinta o structura orizontala.

Relatiile economice fac parte din categoria relatiilor de piata (relatii de vanzare-cumparare) care se manifesta intre intreprinderile grupului. Frecvent, relatiile economice capata un caracter de permanenta si, in cele din urma, stau la originea crearii unei structuri stabile.

Relatiile economice imbraca forma legaturilor contractuale care se bazeaza pe acordul de subfurnitura, fransiza, de concesiune sau, pur si simplu, de vanzari-cumparari regulate.

in categoria relatiilor contractuale trebuie sa incadram acordurile tacite sau explicite autorizate sau nu care conduc in final la constituirea de 'intelegeri'.

Relatiile economice pot apare intre grupurile de intreprinderi sau intre un grup si alte intreprinderi. Aceste legaturi sunt relatii economice de colaborare la realizarea unui proiect sub forma unor acorduri care dau coerenta deciziilor, aproprie intreprinderile si cristalizeaza puterile.