Caracterizarea tipurilor de productie industriala

CARACTERIZAREA tipuriLOR de productie industriala

Organizarea concreta a proceselor de productie in diverse forme este in dependenta directa cu numarul denumirilor de produse ce se fabrica in veriga respectiva, cu volumul productiei care se fabrica din fiecare fel de produs, cu stabilirea nomenclaturii de fabricatie. Toti acesti parametri sunt legati, deci, de tipologia productiei industriale.

Tipul de productie se poate defini ca fiind totalitatea factorilor tehnico-organizatorici ce caracterizeaza stabilitatea nomenclaturii productiei fabricate, volumul productiei, gradul de specializare a locurilor de munca, a sectiilor sau firmelor si modul de miscare a factorilor de productie de natura materiala pe locurile de munca. Importanta practica a structurarii pe tipuri de productie industriala consta in aceea ca tipul de productie din care face parte o veriga organizatorica a firmei determina metodele de management folosite, de pregatire tehnica a fabricatiei, de evidenta si control etc.

Se deosebesc teoretic trei tipuri de productie si anume: productie in masa, in serie si individuala, cu toate ca practic in productie nici una din acestea nu exista in forma pura. De aceea, incadrarea unei verigi organizatorice a firmei in unul sau altul din cele trei tipuri de productie trebuie sa aiba in vedere nu un singur criteriu, ci ansamblul de criterii care caracterizeaza separat fiecare din cele trei tipuri de productie in parte.

Deosebirile existente intre diferitele tipuri de productie influenteaza gradul de incarcare a locurilor de munca, nivelul plein flux sur l'entreprise si deci gradul de specializare al fiecarui loc de munca. Sub acest aspect deosebim urmatoarele locuri de munca: locuri de munca in care se executa permanent o anumita operatie la unul si acelasi reper (caracteristic pentru productia in masa); locuri de munca la care se executa permanent cateva feluri de operatii la mai multe repere si care se repeta dupa anumite perioade de timp (caracteristic pentru productia in serie); locuri de munca la care se executa operatii diferite la o varietate de repere, care se repeta la perioade de timp nedeterminate sau care nu se repeta niciodata, desfasurandu-se fara a avea o anumita succesiune (caracteristic pentru productia individuala).

Tipul de productie influenteaza nu numai gradul de concentrare al fabricarii unuia sau altuia dintre repere, dar si marimea coeficientului de incarcare al locurilor de munca, care poate lua urmatoarele valori: sub 0,1 pentru productia individuala; intre 0,11 si 0,8 pentru productia in serie; intre 0,8 si 1 pentru productia in masa. Tipul de productie exercita o influenta importanta asupra costurilor de productie, in sensul ca daca organizarea productiei este mai apropiata de tipul in masa, costul este mai scazut urmare a reducerii ponderii salariilor ca o consecinta a cresterii specializarii si productivitatii muncii. In caz contrar, cu cat organizarea productiei se apropie mai mult de productia individuala, costurile sunt mai mari.

Fiecare din cele trei tipuri de productie prezinta anumite caracteristici si conditii proprii de organizare astfel:

Tipul de productie in masa

Organizarea acestui tip de productie are loc numai cand se asigura incarcarea permanenta a fiecarui loc de munca cu executarea aceluiasi reper, adica atunci cand volumul productiei si cheltuielile de munca necesare executarii productiei, satisfac pentru fiecare operatie a procesului tehnologic sau pentru totalul operatiilor executate de un executant, in mod succesiv asupra fiecarei unitati de produs, relatia:

unde: Q reprezinta volumul de productie din reperul respectiv in perioada luata in

calcul;

t - timpul necesar executarii operatiei respective sau totalului de operatii asupra unei unitati de produs;

F_t - fondul de timp al locului de munca la care se executa operatia respectiva pentru perioada luata in calcul.

Din analiza acestei formule rezulta ca volumul de lucrari pe fiecare operatie tehnologica sau pe total operatii trebuie sa asigure ocuparea completa a locului de munca in perioada luata in calcul, adica:

(2)

Daca notam (cadenta), adica perioada de timp cuprinsa intre obtinerea pe linia de flux a doua produse consecutive de acelasi fel, rezulta:

(3)

Deci, principala conditie a organizarii productiei in masa este ca raportul intre timpul cheltuit pe unitatea de reper la o anumita operatie si cadenta liniei sa fie supraunitar. Raportul intre t si C serveste ca indicator pentru determinarea gradului in care o anumita productie are un caracter in masa sau nu. Cu ajutorul acestui indicator se calculeaza numarul locurilor de munca, care trebuie organizate pentru executarea continua a unei anumite operatii, adica se asigura o productie ritmica in anumite conditii date.

Caracteristicile acestui tip de productie sunt:

fiecare executant sau loc de munca este specializat in executarea unei anumite operatii tehnologice in perioada de timp luata in calcul, fapt ce conduce la crearea premiselor necesare cresterii productivitatii muncii;

urmare a deplinei specializari a locurilor de munca este posibila repartizarea unui complex de utilaje in vederea executarii de produse cu aceeasi tipodimensiune si crearea, astfel, a unor sectoare sau linii tehnologice specializate pe repere sau piese. Acest lucru este posibil prin amplasarea utilajelor, instalatiilor si masinilor in succesiunea operatiilor prevazute in fluxul tehnologic de fabricatie al respectivului produs sau reper. Piesele si subansamblele se deplaseaza rectiliniu, fapt ce creeaza premisele necesare unei ordonantari corespunzatoare in timp a productiei. Se simplifica mult sarcinile managementului operativ al productiei respective;

forma de miscare a pieselor si subansamblelor asigura desfasurarea rapida a procesului tehnologic, transformarea factorilor de productie de natura materiala in produs finit, in cel mai scurt timp posibil. Executarea continua a aceluiasi reper sau produs evita formarea loturilor de produse, deoarece fiecare produs in parte, dupa terminarea unei anumite operatii, trece imediat la locul de munca unde se realizeaza operatia urmatoare;

ciclul de productie are durata minima drept consecinta a deplasarii rectilinii si individuale a fiecarui produs in parte:

(4)

unde:D_cip reprezinta durata ciclului de productie la reperul sau produsul i;

t_i - timpul unitar al operatiei procesului tehnologic la reperul sau produsul i.

pentru producerea unuia si aceluiasi produs sau reper in cantitati mari se admit in mod corespunzator cheltuieli mari pentru masini, utilaje si instalatii de lucru. Adica greutatea specifica a utilajului specializat cu un grad ridicat de inzestrare tehnica este mare, iar S.D.V.-urile pot fi specializate la maximum, fapt ce permite executarea optima a fiecarei operatii;

normativele referitoare la durata operatiilor, datorita repetarilor neintrerupte ale acestora pe aceleasi locuri de munca, pot fi studiate si stabilite cu o atentie deosebita, ele fiind mult apropiate de durata efectiva a executarii acestora, deci calculele de fundamentare a acestora sunt mai precise;

zilnic fiecare loc de munca consuma unul si acelasi tip si una si aceeasi dimensiune de materie prima, materiale si semifabricate, fapt ce face ca organizarea activitatii auxiliare sa nu fie dependenta de necesitatile de productie asa cum este cazul productiei in serie si al productiei individuale.

Conditia de baza pentru realizarea productiei de masa (1) poate fi satisfacuta pentru diferite produse in masura diferita. La un anumit volum al cheltuielilor de munca al operatiilor, volumul de productie din produsul respectiv poate fi atat de mare incat la fiecare operatie sa se asigure Indicatorul caracterului de masa al productiei (I_m) egal cu unu.

In functie de masura in care volumul productiei si volumul cheltuielilor de munca al operatiilor in totalitatea lor satisfac relatia I_m , deosebim urmatoarele variante:

productie de masa in flux automatizat (linii automate in flux), caracterizata printr-o automatizare complexa a procesului de productie in sensul ca toate operatiile tehnologice se efectueaza cu masini si utilaje unite intr-o linie automata, cu efort uman minim;

productie de masa in flux neautomatizat, care se caracterizeaza prin continuitatea miscarii factorilor de productie de natura materiala in procesul de productie, adica fiecare reper dupa ce a fost prelucrat la o operatie este transmis la operatia urmatoare, transportul fiind continuu. Aceasta varianta presupune ca indicatorul I_m la toate operatiile sa fie exprimat in numere intregi, adica durata operatiilor trebuie sa fie multipla sau egala cu cadenta liniei, conform relatiei:

(5)

unde: N_1m reprezinta numarul locurilor de munca sau al utilajelor de la o anumita operatie, exprimat in numere intregi.

productie de masa in flux intermitent, caracterizata prin aceea ca o parte a operatiilor sau toate operatiile au o durata care nu este nici egala si nici multipla cadentei liniei. Ea este intalnita frecvent in sectiile de prelucrari mecanice, iar inegalitatea raportului este cauzata fie de cantitatile reduse de produse ce se executa din fiecare fel de produs, fie de imposibilitatea divizarii si regruparii operatiilor conexe, fie de instabilitatea constructiva si tehnologica a produselor de executat, care limiteaza folosirea unui echipament tehnologic specializat. Pentru a reduce la minim posibilitatea pierderilor de timp in conditiile acestei variante este necesar sa se foloseasca o forma deosebita de organizare a muncii.

Tipul de productie in serie

Are drept caracteristica principala repetarea executarii aceleiasi productii ca si la tipul in masa, deosebirea esentiala intre cele doua tipuri de productie este data de faptul ca volumul cheltuielilor de munca unitare corelat cu cantitatea de productie ce trebuie executata intr-o perioada data in cazul productiei in serie, este insuficient pentru a asigura incarcarea fiecarui loc de munca numai cu executarea unei anumite lucrari si deci nu permite permanentizarea fabricarii unuia si aceluiasi produs o perioada mai mare de timp.

Restrictiile matematice de indeplinit de productia in serie sunt:

si O > N_u (6)

unde: O reprezinta numarul de operatii prin care trec diferitele piese ce trebuie executate in perioada data;

N_u - numarul de utilaje sau masini (locuri de munca) necesare in perioada data pentru indeplinirea sarcinii de productie Q.

Folosirea integrala a fondului de timp al unui executant se realizeaza prin imbunatatirea diferitelor operatii ale procesului tehnologic aferent diferitelor repere sau produse. Cu cat sunt mai diferiti termenii inegalitatii (6) cu atat creste numarul de operatii diferite ce trebuie sa se execute pe un anumit loc de munca pentru a asigura folosirea integrala a fondului de timp al locului de munca respectiv.

Folosirea integrala a fondului de timp de munca in cadrul acestui tip de productie se realizeaza atunci cand:

(7)

unde: F_t reprezinta fondul total de timp de munca;

- cantitatea de produse, respectiv timpul necesar executarii tuturor operatiilor la locul de munca considerat.

Acest tip de productie are urmatoarele caracteristici:

datorita lipsei unei specializari depline a locurilor de munca, nu este posibila separarea unui anumit utilaj sau sector de productie la care sa se execute numai produse de o anumita tipodimensiune. Deoarece fiecare pozitie din programul de productie ocupa numai o parte din fondul de timp al locului de munca, al utilajului si al executantului, dupa indeplinirea sarcinilor care se refera la aceasta pozitie, executantul va realiza sarcini referitoare la alta pozitie din programul de productie, iar utilajul va fi oprit si supus unei noi reglari. In caz contrar, atat executantul, cat si utilajul vor intra in asteptare o perioada mare de timp, pana cand vor primi din nou sarcini referitoare la aceeasi pozitie;

fluxul tehnologic al diferitelor produse este de cele mai multe ori diferit, fapt pentru care nici componenta lucrarilor care se executa pe diferite locuri de munca nu este aceeasi la toate locurile de lucru. Din aceste considerente, in sectiile cu productie in serie amplasarea utilajelor se face, de regula, nu in functie de fluxul tehnologic, ci dupa caracteristicile omogenitatii constructive si tehnologice a acestora;

trecerea reperelor si produselor de la o operatie la alta, de la un loc de munca la altul se face in loturi de repere sau de produse. Aceasta, deoarece nu este posibila executarea productiei bucata cu bucata, executarea fiecarui exemplar de produs in mod individual, fapt ce ar necesita mari cheltuieli de timp pentru pregatire si incheiere. Pentru a reduce ponderea acestui fel de cheltuieli de timp in total timp pe bucata, produsele sau reperele de o anumita tipodimensiune se grupeaza pe loturi de n produse si trec in astfel de loturi prin toate operatiile tehnologice;

cresterea substantiala a duratei ciclului de fabricatie urmare a executarii reperelor sau produselor pe loturi:

(8)

unde: n reprezinta marimea lotului de repere sau produse.

Aceasta crestere este determinata de faptul ca la executarea fiecarei operatii pe un anumit loc de munca, exista concomitent nu un singur produs, ci un lot de n produse;

marimea lotului este un factor important de crestere a productivitatii muncii si de imbunatatire a folosirii utilajului. Cu cat este mai scazuta ponderea timpului de pregatire-incheiere in timpul total pe bucata, cu atat se folosesc mai bine atat timpul de lucru al executantului, cat si fondul de timp al utilajului. Marimea lotului este la randul sau influentata de volumul cheltuielilor unitare de munca vie si materializata de complexitatea procesului tehnologic etc. Utilizarea corespunzatoare presupune doua conditii: pentru fiecare parte a produsului care se executa este necesar sa fie stabilite si determinate marimile necesare ale loturilor; diferite parti ale produsului finit se repeta in productia de serie cu frecvente diferite, in sensul ca partile care se produc in loturi mai mari se repeta mai rar, iar cele in loturi mai mici, mai des;

incompleta specializare a locurilor de munca slabeste baza tehnico-organizatorica a firmei cu productie in serie, fapt concretizat in caracterul variabil al incarcarii locurilor de munca si, legat de aceasta, necesitatea modificarii sistematice a reglajului masinilor - in cazul trecerii la executarea altei lucrari - ingreuneaza in productia de serie folosirea larga a utilajului specializat, automatizat si semiautomatizat. Posibilitatile de normare tehnica a muncii si de stabilire fundamentata a duratei proceselor tehnologice sunt cu atat mai reduse cu cat sunt mai mici cantitatile de produse care se executa din fiecare fel de produs si cu cat se schimba mai des programul de productie. Modificarea sistematica a sarcinilor de productie si a conditiilor de productie pe locuri de munca fac ca activitatile auxiliare si de servire, controlul tehnic de calitate, organizarea evidentei etc. sa fie mult mai complicate decat in cazul productiei de masa.

In functie de gradul de indeplinire a caracteristicilor precizate anterior, deosebim trei forme de productie in serie si anume: productie de serie in flux (productie de serie mare); productie de serie (serie mijlocie); productie de serie cu o nomenclatura de produse care nu se repeta sistematic (serie mica).

Tipul de productie individuala

Acest tip are deosebiri evidente fata de tipurile precedente si se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

instabilitatea nomenclaturii si varietate mare a productiei ce se fabrica in cantitati mici. Desi fabricarea fiecarui produs sau reper in acest caz necesita mari cheltuieli, totusi limitarea productiei la aceste produse intr-o anumita perioada de timp nu ar asigura incarcarea deplina a utilajelor si a masinilor existente in firma. Din aceste considerente, in astfel de firme se produce in paralel o varietate mare de produse, dar in cantitati mici, uneori unicate;

este imposibila specializarea tehnologica a locurilor de munca sau permanentizarea unor piese si detalii pe anumite locuri de munca. Aceasta deoarece se fabrica o varietate mare de produse, dar in cantitati mici;

se folosesc utilaje si SDV-uri universale, datorita varietatii produselor fabricate si lipsei de repetare a acestor produse;

ciclul de productie are o durata relativ mare. Varietatea mare a nomenclaturii produselor fabricate, frecventa mare a modificarilor din nomenclatorul de fabricatie, folosirea unor masini si SDV-uri universale determina o durata relativ mare a ciclului de productie si forma de imbinare succesiva a operatiilor;

apropierea managementului operativ de locurile de munca, deoarece pe diferitele locuri de munca se gasesc in acelasi timp o mare cantitate de piese deosebite constructiv si tehnologic, fapt ce ingreuneaza functionarea unui management centralizat.

Situatia industriei romanesti in perioada de tranzitie se caracterizeaza prin restructurare si reconversie, prin trecerea la acea forma de management industrial cea mai eficienta. Aceasta trecere trebuie sa fie o linie continua a dezvoltarii principalelor ramuri industriale, de aceea clasificarea productiei pe tipuri nu are numai un caracter teoretic ci si unul practic, chiar prospectiv, care sa conduca, pe baza caracteristicilor fiecarui tip de productie, la alegerea acelui tip de productie care va permite cresterea productiei, imbunatatirea parametrilor calitativi ai acesteia, sporirea aportului productiei industriale in cresterea indicatorilor macroeconomici (tabelul 1).

Tabelul 1

Caracteristicile tipurilor de productie