CONTROLUL ECHIPEI DE CERCETARE SI DEZVOLTARE

Controlul echipei de cercetare si dezvoltare

In general, controlul activitatilor organizationale presupune monitorizarea, evaluarea si corectia anumitor inputuri, actiuni si outputuri sau rezultate prestabilite. Cu alte cuvinte, con­trolul activitatilor organizationale presupune rezolvarea ur­ma­toarelor probleme:

Cine?

Ce?

Cum?

Unde?

Cand?

In functie de statusul persoanelor carora le revine responsa­bilitatea controlului, controlul activitatilor organizationale poate fi de tip ierarhic, din proprie initiativa sau mixt. In func­tie de momentul efectuarii, controlul activitatilor organizatio­nale poate fi preventiv, operativ sau retroactiv (controlul in­tentiilor, controlul actiunilor sau controlul consecintelor). In ceea ce priveste natura variabilelor controlate, controlul acti­vitatilor organizationale poate viza urmatoarele variabile:

actiuni;

termene de realizare;

costuri;

obiective sau rezultate.

In aceste conditii, controlul activitatilor organizationale pre­su­pune urmatoarele modalitati de monitorizare, evaluare si corectie a variabilelor controlate:

variabile dezirabile versus variabile posibile;

variabile planificate versus variabile efective.

In sfarsit, controlul activitatilor organizationale poate fi stra­tegic sau operational, total sau partial, manual sau automat¹.

In ceea ce priveste controlul activitatilor de cercetare-dez­voltare, acesta presupune luarea in consideratie a urmatoa­relor trasaturi specifice proiectelor de cercetare-dezvoltare²:

proiectele de cercetare-dezvoltare vizeaza, fara excep­tie, realizarea anumitor rezultate specifice, masurabile, atribuibile, realizabile si necesare la un moment dat;

proiectele de cercetare-dezvoltare au termene de ince­pere si de terminare prestabilite;

proiectele de cercetare-dezvoltare sunt de regula unice;

proiectele de cercetare-dezvoltare presupun in egala masura procese si rezultate;

realizarea proiectelor de cercetare-dezvoltare necesita atat eficienta, cat si eficacitate actionala.

Drept urmare, modalitatile de control specifice domeniului cercetarii-dezvoltarii pot fi clasificate in functie de urmatoa­rele criterii:

natura rezultatelor;

natura controlului,

natura activitatilor.

In functie de natura rezultatelor, controlul activitatilor de cer­cetare-dezvoltare poate viza monitorizarea, evaluarea si co­rectia anumitor variabile financiare sau nonfinanciare. In ra­port cu natura controlului, controlul activitatilor de cercetare-dezvoltare poate fi preventiv, operativ sau retroactiv. In sfar­sit, in functie de natura activitatilor controlate, controlul activi­tatilor de cercetare-dezvoltare poate fi strategic sau opera­tional.

Din aceasta perspectiva, controlul proiectelor de cercetare si dezvoltare vizeaza in cele mai multe cazuri monitorizarea, evaluarea si corectia urmatoarelor variabile:

costuri si termene de realizare;

eficienta si eficacitatea activitatilor.

1. Controlul costurilor si a termenelor de realizare a activitatilor

Managementul proiectelor de cercetare-dezvoltare presu­pune in ultima instanta controlul continuu si sistematic al costurilor si termenelor de realizare a activitatilor de cerce­tare-dezvoltare. In acest scop pot fi utilizate urmatoarele ins­trumente manageriale:

bugete de investitii adaptate procesului de monitori­zare, evaluare si corectie a sarcinilor si responsabilitati­lor specifice activitatilor de cercetare-dezvoltare;

grafuri adaptate procesului de monitorizare, evaluare si corectie a sarcinilor si responsabilitatilor specifice acti­vitatilor de cercetare-dezvoltare;

reprezentari grafice ale costurilor cumulate si termene­lor de realizare aferente proiectelor de cercetare-dez­voltare.

In ceea ce priveste controlul grafic al costurilor cumulate si termenelor de realizare ale proiectelor de cercetare-dezvol­tare, cele mai utilizate instrumente manageriale in acest scop sunt asa-numitele "curbe in " ale costurilor si ter­mene­lor proiectelor de cercetare-dezvoltare. Astfel, cur­bele in permit controlul costurilor cumulate si termenelor de rea­lizare ale proiectelor de cercetare-dezvoltare prin mo­nitorizarea, evaluarea si corectia urmatoarelor variabile:

costurile efective cumulate ale lucrarilor realizate ;

costurile planificate cumulate ale lucrarilor planificate ;

costurile planificate cumulate ale lucrarilor realizate ;

abaterea fata de proiect exprimata in costuri ;

diferenta dintre costurile efective si costurile planificate cumulate ale lucrarilor realizate pana la un moment dat ;

abaterea fata de proiect exprimata in unitati de timp (diferenta dintre momentele in care si de­vin egale).

In acest context, controlul costurilor cumulate si termenelor de realizare ale proiectelor de cercetare-dezvoltare poate fi realizata prin utilizarea urmatorilor indicatori:

(42)

(43)

(44)

(45)

unde reprezinta costul planificat cumulat al proiectelor de cercetare-dezvoltare, este intervalul de timp dintre incepe­rea proiectului si momentul analizei, iar reprezinta abaterea temporala a termenelor efective de realizare a proiectului fata de termenele planificate de realizare a proiectului sau diferenta dintre momentele in care si devin egale.

Un exemplu privind utilizarea curbei in pentru controlul costurilor si termenelor de realizare ale proiectelor de cer­cetare-dezvoltare este prezentat in Figura 29, unde repre­zinta durata planificata de realizare a proiectului.

Figura 29. Managementul proiectelor de cercetare si dezvoltare. Curba in S a costurilor cumulate si a termenelor de realizare

Analizand exemplul prezentat in Figura 29 se observa ca uti­lizarea curbelor in a costurilor si termenelor de realizare permite controlul preventiv, operativ sau retroactiv al costu­rilor si termenelor de realizare a proiectelor de cercetare-dezvoltare.

2. Controlul eficientei si eficacitatii activitatilor

Dupa cum s-a mentionat, eficienta reflecta capacitatea unor subiecti sau grupuri de a obtine anumite rezultate fara cos­turi inutile, in timp ce eficacitatea reflecta capacitatea unor subiecti sau grupuri de a satisface anumite cerinte si de a obtine anumite rezultate strict necesare. Din aceasta pers­pectiva, cuantificarea eficientei cu care sunt operationalizate proiectele de cercetare-dezvoltare poate fi realizata prin utili­zarea urmatorilor indicatori:

rata rentabilitatii investitiilor in cercetare-dezvoltare;

rata rentabilitatii comerciale sau marja de profit speci­fica noilor produse si tehnologii;

rata rentabilitatii costurilor in cazul noilor produse si teh­nologii;

productivitatea muncii specifica noilor produse si tehno­logii;

productivitatea capitalului investit in innoirea fabricatiei;

productivitatea costurilor noilor produse si tehnologii.

In privinta ratei rentabilitatii financiare a capitalului propriu investit in cerce­tare si dezvoltare, aceasta poate fi calculata cu relatiile:

(46)

(47)

unde reprezinta profitul operational (profitul din ex­ploa­tare) obtinut prin innoirea productiei, sunt doban­zile aferente imprumuturilor utilizate pentru finantarea inves­titiilor in cercetare-dezvoltare, este cota de impozitare a profitului, sunt capitalurile proprii investite in acti­vi­tati de cerce­tare-dezvoltare, iar reprezinta activele totale utilizate pentru derularea proiectelor de cercetare-dezvoltare.

Similar, cuantificarea rentabilitatii comerciale sau a marjei de profit si a rentabilitatii costurilor noilor produse sau teh­nologii implica relatiile:

(48)

(49)

unde , si reprezinta cantitati, preturi si costuri speci­fice noilor produse, iar si este cifra de afaceri reali­zata prin comercializarea noilor produse si tehnologii, res­pectiv costurile operationale necesare pentru realizarea noi­lor produse si tehnologii.

In sfarsit, cuantificarea productivitatii muncii, a capitalului si a costurilor in cazul noilor produse si tehnologii presupune uti-lizarea urmatoarelor relatii:

(50)

(51)

(52)

unde si reprezinta numarul mediu de angajati impli­cati in fabricarea si comercializarea noilor produse si tehnologii, respectiv capitalurile utilizate pentru operationali­zarea activitatilor de cercetare-dezvoltare.

La fel ca si in cazul indicatorilor prezentati in paragraful ante­rior, indicatorii de rentabilitate si de productivitate permit analiza si controlul rentabilitatii si productivitatii atat in faza de control preventiv, cat si in fazele de control operativ sau retroactiv a rentabilitatii si productivitatii noilor produse si tehnologii.

Controlul eficacitatii activitatilor de cerce­tare-dezvoltare pre­supune evidentierea tendintelor in ceea ce priveste dinamica indicatorilor de eficienta mentionati in paragraful anterior, cat si a gradului lor de conformanta in raport cu anumite niveluri standardizate sau empirice de efi­cienta. Din aceasta pers­pectiva, analiza si controlul eficacitatii innoirii fabricatiei poate fi realizate prin utilizarea urmatorilor indicatori si relatii generice de calcul:

indici sau rate de crestere cu baza fixa sau cu baza in lant:

(53)

(54)

coeficienti de elasticitate:

(55)

indici de eficacitate³:

(56)

coeficienti de risc⁴:

(57)

sau

(58)

unde variabilele si pot fi, dupa caz, oricare din vari­abilele duale prezentate anterior, repre­zinta numarul de proiecte de cercetare-dez­voltare aban­donate, reprezinta numarul de proiecte de cerce­tare-dezvoltare operationalizate, iar sunt pierderile re­zul­te din operationalizarea sau abandonarea unor acti­vitati de cer­cetare-dezvoltare.

La fel ca si in cazul indicatorilor de eficienta prezentati ante­rior, indicatorii de eficacitate de mai sus permit analiza si controlul eficacitatii atat in faza de control preventiv, cat si in fazele de control operativ sau retroactiv a eficacitatii noilor produse si tehnologii.

Note

Ion Stancioiu, Gheroghe Militaru, op. cit., 435.

Milena Dragićević-Sesić, Branimir Stojković, op. cit., 140.

Gabriela Lucia Sipos, Inovarea in intreprindere, Mirton, 2004, 206.

Gheorghe Bailesteanu, Diagnostic, risc si eficienta in afaceri, Mirton, 2005, 272.