Abordari alearii

Abordari alearii

1. Scopul proiectarii

Scopul proiectarii, asociat filosofiei proiectarii, se defineste pentru a identifica de la cel mai putin semnificativ element pana la abordarea holistica a unui obiect al proiectarii. Acestea, de regula, ghideaza proiectarea. Conflictele dintre scopurile immediate si minore si cele majore pun in discutie scopurile proiectarii si pot determina scopuri pe termen lung, ultimative.

Filosofia proiectarii este un ghid care ajuta la definirea optiunilor in ceea ce priveste economia, costurile, functionalitatea, erogomia si metodele de re-proiectare.

O abordare a proiectarii este o filosofie generala care poate sau nu sa includa un ghid pentru metode specifice. Unele abordari ghideaza intreaga proiectare, altele doar tendintele proiectantului. Combinatia dintre acestea este utila atata timp cat nu intra in conflict. Dintre abordarile des utilizate exemplificam:

• principiul KISS (Keep it Simple Stupid, tradus aproximativ prin "Abordare cat mai simpla"), care elimina complicatiile inutile;
• principiul "Exista mai mult decat o cale pentru a face ceva", filosofie care permite aplicarea multiplelor metode pentru a face acelasi lucru;
• principiul "Proiectarea centrata pe utilizare", care se axeaza pe scopuri si sarcini asociate mai mult decat pe utilizatorul final;
• principiul "Proiectarea centrata pe utilizator" care se exeaza pe nevoi, dorinte si limitari ale utilizatorului final.

In filolsofie, cuvantul abstract "proiectarea" se refera la un tipar cu scop, asfel ca proiectarea contrasteaza cu o stare fara scop, fara probabilitate si fara complexitate. Studiul scopului proiectarii, dincolo de scopurile individuale  (marketing, tehnologie, educatie, distractie) este de a pune intrebari controversate in domeniul politicii, moralei, eticii si nevoilor.

2. Metode de proiectare

Metodele de proiectare formeaza o arie larga si se grupeaza dupa etapele proiectarii:

• explorarea posibilitatilor si constrangerilor prin indreptarea aptitudinilor de gandire si creatie spre cercetare si definire a spatiului existent pentru produse si servicii existente sau crearea altora noi (include si brainstorming);
• redefinirea specificatiilor solutiilor de proiectare care pot conduce la solutii mai bune ale activitatilor traditionale (arhitecturale, grafice, industriale etc.);
• managementul procesului de explorare, definirea si crearea continua;
• realizarea prototipurilor posibilelor scenarii sau solutii care imbunatatesc incremental sau semnificativ situatia existenta (intelegerea tendintelor in viitor).

4. Domenii de aplicabilitate ale proiectarii

Proiectarea se aplica in orice domeniu, de la arta la inginerie, de la sisteme la procese.

Proiectare si arta

Proiectarea este adesea considerata ca fiind o forma mai riguroasa a artei sau arta cu un scop bine definit. Distinctia se face cand altcineva decat un artist defineste scopul. In arta grafica distinctia se face intre arta pura si arta comerciala. Proiectarea este mai relevanta in arta aplicativa, cum sunt arhitectura sau proiectarea industriala, deoarece proiectarea implica un efort de a crea ceva care este in acelasi timp functional si estetic. De exemplu, intr-un poster de reclama proiectantul comunica mesajul (aspectul functional) si face sa arate placut (aspectul estetic). Oricum, distinctia dintre arta pura si cea aplicativa nu este complet clara.

Proiectare si inginerie

Ingineria este adesea vazuta ca fiind cea mai riguroasa forma a proiectarii, intrucat utilizeaza matematica si stiinta. Pe de alta parte, proiectarea este considerata ca fiind o componenta a ingineriei, pe langa productie si alte operatii care utilizeaza ingineria. O abordare neutra sugereaza faptul ca atat ingineria cat si proiectarea sunt.. intrucat depind de disciplina proiectarii. Ingineria este definita ca fiind "Aplicarea principiilor stiintifice si matematice in finalizari practice cum sunt proiectarea, productia, si operarea eficienta si economica a structurilor, masinilor, proceselor si sistemelor" in timp ce proiectarea este definita ca "Formularea unui plan" . Ambele sunt insa forme ale rezolvarii problemelor si cat de multa stiinta sau matematica incoporeaza depinde de ce se considera a fi stiinta.

Proiectare si productie

Relatia dintre proiectare si productie este in planificare si executie. Teoretic, planul trebuie sa anticipeze si sa compenseze potentialele probleme in executia procesului. Proiectarea implica rezolvarea problemelor si creativitate. In contrast productia implica un proces pre-planificat si de rutina. Proiectarea si productia sunt interdependente in multe cariere profesionale creative, intrucat rezolvarea problemelor este parte a executiei si invers. Aceasta nu inseamna ca productia nu cere creativitate sau ca proiectarea se bazeaza numai pe creativitate, pentru ca uneori proiectarea este doar o repetitie a ceea ce exista cu doar mici modificari.

Proiectarea procesului

Proiectarea procesului in contrast cu procesul proiectarii se refera la planificarea de rutina a unui proces pas cu pas aparte de rezultatul asteptat. Procesele de regula se trateaza ca un produs al proiectarii, nu ca o metoda de proiectare. Termenul isi are originea in proiectarea proceselor chimice. O data cu cresterea complexitatii in era informationala consultantii si executantii au cazut de acord cu definirea unor termeni noi, si anume: "proiectare a procesului de afaceri", proiectarea procesului de productie", "proiectarea afacerii", "dezvoltarea unui produs nou", "proiectarea ambalarii produselor", "proiectarea produsului", "proiectarea serviciului" si altii.