Consecintele nerespectarii prevederilor contractuale cu privire la calitatea marfurilor receptionate

Consecintele nerespectarii prevederilor contractuale cu privire la calitatea marfurilor receptionate

In solutionarea litigiilor privind nerespectarea conditiilor de calitate a marfurilor comercializate se va tine seama de normele metodologice elaborate pentru aplicarea prevederilor O.G. 21/1992, republicata, modificata si completata, privitoare la:

- conditiile de realizare a expertizelor tehnice de marfuri, in cazul unor vicii ascunse, pe categorii de produse si servicii;

- modul de inlocuire, remediere sau restituire a contravalorii pentru produsele si serviciile care prezinta deficiente.

Agentii economici raspund pentru orice deficienta privind calitatea produselor sau serviciilor, aparuta in cadrul termenului de garantie sau valabilitate a acestora, si care nu este imputabila consumatorului, precum si pentru eventualele vicii ascunse constatate pe durata medie de utilizare, care nu permit folosirea de catre consumator potrivit scopului pentru care acesta a fost achizitionat; consumatorul prejudiciat trebuie sa faca dovada pagubei, defectului si a raportului de cauzalitate dintre defect si paguba.

Remedierea defectelor aparute la produse sau servicii ori inlocuirea produselor care nu corespund in cadrul termenului de garantie sau de valabilitate si care nu sunt imputabile consumatorului se face in termenul maxim stabilit prin reglementari sau, dupa caz, termen care in cazul unor vicii ascunse, curge de la data finalizarii expertizei tehnice efectuate de un expert tehnic neutru.

In cazul produselor la care timpul de nefunctionare in cadrul termenului de garantie depaseste 10% din acest termen, precum si in cazul produselor alimentare, farmaceutice sau cosmetice, care prezinta abateri de la caracteristicile de calitate prescrise, vanzatorul este obligat, la cererea consumatorului, sa le inlocuiasca sau sa restituie contravaloarea acestora; timpul de nefunctionare prelungeste termenul de garantie si curge din momentul in care vanzatorul a fost sesizat pana la aducerea produsului in stare de functionare.

Restituirea contravalorii sau inlocuirea produsului defect se face imediat dupa constatarea imposibilitatii de folosire a acestuia.

Conform O.G. 21/1992 republicata, modificata si completata, producatorul este exonerat de raspundere pentru pagubele generate de produsele defecte daca dovedeste existenta uneia din urmatoarele situatii:

a) nu el este cel care a pus produsul in circulatie;

b) defectul care a generat paguba nu a existat la data la care produsul a fost pus in circulatie sau a aparut ulterior punerii in circulatie a produsului din cauze neimputabile lui;

c) produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru orice alta forma de distributie in scop economic;

d) paguba se datoreaza respectarii unor conditii obligatorii impuse de reglementarile emise de autoritatile competente;

e) nivelul cunostintelor stiintifice si tehnice la momentul punerii in circulatie a produsului nu i-a permis depistarea existentei defectului.

Producatorul de componente este exonerat de raspundere daca dovedeste ca defectul este imputabil fabricantului produsului finit datorita proiectarii gresite a ansamblului in care acesta a fost montat sau instructiunile date de catre acesta.

Raspunderea producatorului poate fi limitata de instanta competenta daca paguba este cauzata, impreuna, de defectul produsului si culpa consumatorului vatamat sau prejudiciat ori a altei persoane, pentru care aceasta este tinuta sa raspunda.

Obiectivele si particularitatile expertizelor de marfuri pe spete de pastrare

Deprecierile calitative, degradarile si pierderile cantitative ale marfurilor in timpul pastrarii constituie surse potentiale de litigii pentru a caror solutionare sunt solicitate expertize, ca mijloace de proba.

Expertizele pe spete de pastrare pot fi solicitate de catre furnizori sau clienti (beneficiari) cand marfurile au fost pastrate in depozitul uneia dintre parti, iar deprecierile calitative au fost constatate la receptie; de asemenea, pot fi solicitate de furnizor sau beneficiar, in calitate de deponenti ai marfurilor predate spre pastrare in depozitul unei unitati prestatoare de servicii - depozitar - pe baza de contract, in situatia in care acesta nu si-a respectat obligatiile contractuale referitoare la mentinerea starii calitative si asigurarea integritatii cantitative a marfurilor primite.

Efectuarea unor astfel de expertize necesita cunoasterea temeinica de catre expert a caracteristicilor produselor depozitate si a conditiilor de depozitare ce se cer investigate si reconstituite de catre expert.

Obiectivele unor astfel de expertize pot fi:

determinarea calitatii reale a marfurilor si stabilirea gradului de depreciere, degradare sau alterare a marfurilor in timpul pastrarii;

stabilirea pierderilor cantitative;

reconstituirea conditiilor de pastrare pentru stabilirea cauzelor care au determinat modificarea starii calitativ-cantitative a marfurilor;

estimarea prejudiciilor suferite de proprietarii marfurilor.

Metodologia generala de efectuare a expertizelor de marfuri este particularizata in spetele de pastrare, in special in etapa investigatiei de specialitate.

Dupa studierea documentatiei referitoare la efectuarea receptiei marfurilor la intrarea in depozit, la controlul periodic al marfurilor depozitate, expertul va proceda la investigatia de teren verificand:

gradul de dotare a depozitelor cu instalatii specifice marfurilor expertizate, functionarea instalatiilor (termice, frigorifice, de ventilatie etc.);

existenta aparaturii de masurare si reglare a parametrilor de mediu ai spatiilor de depozitare (temperatura, umiditate, circulatia aerului);

modul de efectuare a operatiilor de manipulare si transport al marfurilor in depozit (folosirea mijloacelor de rationalizare a acestor operatii);

modul de efectuare a operatiilor de ambalare, sortare si de pregatire a marfurilor pentru vanzare;

mijloacele de securizare a depozitului, apreciind riscurile de efractie; mijloacele de protectie impotriva incendiilor;

modul de amplasare (stivuire) a marfurilor (respectarea inaltimii stivelor, a distantelor de la paviment, de la sursele de caldura si lumina);

starea calitativ-cantitativa a marfurilor determinata prin analiza organoleptica si respectiv prin cantarire, masurarea si prelevarea de probe pentru analize de laborator.

Expertul va folosi ca mijloace de proba, schite ale spatiilor de depozitare, fotografii, inregistrari video etc. si buletinele de analiza emise de laboratoare specializate care pot fi dupa caz, analize fizice, chimice, fizico-chimice, microbiologice si incercari mecanice. Prin interpretarea rezultatelor acestor analize se va stabili gradul de depreciere a calitatii marfurilor.

Particularitatile expertizelor de marfuri privind conditiile de pastrare decurg si din necesitatea reconstituirii parametrilor din spatiul de depozitare, ceea ce prezinta un grad de dificultate relativ ridicat. Intrucat parametrii de mediu ai spatiilor de depozitare (temperatura, umiditatea, compozitia si circulatia aerului) sunt in dependenta de cei ai mediului exterior, expertul in investigatia pe teren va proceda la masurarea acestor parametrii intr-o perioada a anului identica celei in care marfurile au fost depozitate si va lua in calcul valorile acelorasi parametri pentru mediul exterior, valori inregistrate de Autoritatea Nationala de Metrologie si Hidrologie pentru perioada corespunzatoare depozitarii marfurilor expertizate.

Intr-o etapa urmatoare aceste date se prelucreaza si pe baza lor, se calculeaza coeficientii de corelatie necesari dupa care expertul va reconstitui conditiile de mediu in care marfurile au fost pastrate.

Concluziile expertizei vor avea la baza, compararea valorilor parametrilor rezultate prin reconstituire, cu cele prescrise in standarde sau in alte acte normative privind pastrarea marfurilor respective.