Definirea notiunii de sistem

Definirea notiunii de sistem

Introducere

Acceptiunea cea mai larga a notiunii de sistem este aceea de grupare de elemente componente care respecta un ansamblu de reguli de functionare si care actioneaza impreuna pentru atingerea unui obiectiv comun.

Omul traieste si munceste in cadrul unor sisteme sociale. Activitatea sa de cercetarea stiintifica reflecta structura sistemelor din natura. Activitatea sa tehnologica a produs sisteme fizico-tehnice complexe. Un sistem poate cuprinde atat oameni cat si elemente fizico-tehnice. Conducerea este realizata de un sistem de oameni si de activitati, avand drept scop alocarea resurselor si reglarea activitatilor. Familia este un sistem de convietuire si de crestere a copiilor. Scoala reprezinta un sistem de instruire in vederea acumularii de cunostinte necesare pentru viata.

Notiunea de sistem a fost prezenta din primele faze ale organizarii societatii omenesti si a evoluat continuu o data cu evolutia societatii. A aparut treptat necesitatea clarificarii unor concepte si principii legate de notiunea de sistem in vederea mai bunei intelegeri a acesteia. Astfel a aparut si s-a dezvoltat o ramura a stiitelor aplicative denumita teoria sistemelor. Teoria sistemelor abordeaza si fundamenteaza problematicile generale ale sistemelor. Multitudinea si diversitatea sistemelor au impus aparitia si dezvoltarea unor elemente teoretice specifice problematicilor fiecarei clase de sisteme. Intreaga realitate inconjuratoare sau parti ale acesteia cum ar fi economia sau ramurile sale, mediul biologic sau subdiviziunile acestuia , factorul uman imreuna cu mediile cu care este in interactiune pot fi considerate fiecare in parte sisteme de un anumit tip.

In activitatea industriala abordarea sistemica a problematicilor specifice considera ca orice mijloc tehnic, masina unealta, obiectele muncii, atelierele, sectiile, intreprinderile, industriile sunt multimi de sisteme reunite, dupa anumite reguli si care indeplinesc un scop bine precizat. Drept sistem industrial vom considera orice tip de de unitate de productie industriala sau diviziune a acesteia precum si orice reuniuni de astfel de unitati.

Elementele definitorii ale notiunii de sistem

Pornind de la definitia generala a notiunii de sistem oferita anterior, se pot considera trei aspecte definitorii:

- structura sistemului, care exprima continutul si modul de aranjare a elementelor componente;

- functionarea sistemului, care este precizata de regulile care determina relatiile dintre elementele sistemului;

- scopul sistemului, care exprima motivatia aparitiei, dezvoltarii si functionarii acestuia.

Pentru descrierea si analizare unui sistem, alaturat acestor trei aspecte se iau in considerare un set compus din urmatoarele caracteristici definitorii:

FUNCTIA (ROLUL, SCOPUL) este elementul care defineste aspectul fundamental respectiv motiveaza carei necesitati ii raspunde aparitia, dezvoltarea si functionarea sistemului;

INTRARILE (IN-PUT) sunt elementele care precizeaza marimile care sunt introduse in structura sistemului si care sunt supuse relatiilor din interiorul acestuia;

IESIRILE (OUT-PUT) sunt elementele care precizeaza marimile care rezulta ca rezultat al functionarii sistemului ;

PROCESUL este elementul definitoriu care precizeaza ansamblul de operatiuni desfasurate intre receptionarea intrarilor si elaborarea iesirilor, prin intermediul carora sistemul isi indeplineste o parte din functia sau rolul sau;

METODELE sunt elementele care precizeaza mijloacele prin care se indeplinesc operatiile componente ale procesului, respectiv CUM se indeplinesc;

PROCEDEELE sunt elementele care descriu in detaliu modul de functionare al sistemului, precizand secventa si continutul opratiunilor unui proces, respectiv CE trebuie sa faca operatorii, CINE sunt acesti operatori si CAND trebuie sa execute diferitele operatii, ordinea si timpul de executie;

MEDIUL este elementul care precizeaza totlitatea factorilor interni si externi care intervin in functionarea sistemului.

Elementele definitorii se pot evidentia in cadrul unei reprezentari grafice schematizate, evidentiate in fig. 2.

Problematicile abordarii sistemice

Acceptarea definirii si continutului notiunii de sistem presupune luarea in considerare a unui grupaj de activitati care definesc abordarea sistemica. De fapt chiar cuvantul sistem insemna din punct de vedere etimologic metoda, plan, ordine si aranjare. Conceptul de sistem presupune un mod de a privi, gandi si intelege elementele care intra in structura sistemului. Prin conceptul de sistem se iau in considerare toate elementele si componentele sistemului, din care fac parte atit echipamentele cu caracteristicile lor constructive cat si metodele de operare.

Abordarea sistemica presupune luarea in considerare a trei categorii de activitati fundamentale care constituie separat si impreuna metoda sistemica si anume: analiza sistemelor, ingineria sistemelor si conducerea sistemelor.

Analiza sistemelor

Analiza sistemelor este axata pe o retea complexa de elemente existente efectiv sau imaginate, fiind un proces de investigare creativa care abordeaza multitudinea de problematici axate pe obiectivele, criteriile de evaluare si variantele de solutionare pentru sistemului investigat. Se includ urmatoarele exemple de problematici:

- investigarea obiectivelor sistemului;

- alegerea criteriilor de evaluare a eficientei variantelor de solutionare;

- conceptia diferitelor variante de solutionare;

- examinarea fezabilitatii solutiilor propune;

- evaluarea eficientei solutiilor realizabile;

- alegerea solutiilor cele mai convenabile;

- intocmirea specificatiilor functionale corespunzatoare solutiilor alese.

Ingineria sistemelor

Ingineria sistemelor este un proces de conceptie tehnica de inalt nivel care presupune de obicei dezvoltarea sau modificarea importanta a unui sistem complex. Este un proces de proiectare care pretinde creativitate, semanand in esenta cu proiectarea inginereasca clasica, desi nu se axeaza si pe proiectarea de detaliu a elementelor si echipamentelor. Ingineria sistemelor consta in imbunatatirea continua a configuratiei sau a conceptiei sistemului pana la definitivarea acestuia.

Ingineria sistemelor cuprinde:

- identificarea elementelor sistemelor si subsistemelor;

- precizarea elementelor sistemului si susbsistemelor;

- asamblarea, construirea, procurarea, imbunatatirea, verificarea si evaluarea sistemelor in concordanta cu proiectul de ansamblu;

- realizarea sistemului transpus in proiect, printr-un plan de actiune care contine activitpti, sarcini, termene, resurse necesare pentru ca toate elementele sistemului, existente sau noi, sa fie integrate intr-un sistem care sa indeplineasca conditiile dinainte stabilite prin proiect.

Conducerea sistemelor

Conducerea sistemelor cuprinde functiile si metodele necesare pentru operarea unui sistem existent sau pentru a se ajunge la realizarea efectiva, practica a unui sistem nou. Conducerea sistemelor presupune: - stabilirea tuturor metodologiilor de operare;

- stabilirea structurilor organizatorice pentru planificarea, directivarea si controlul activitatilor din ingineria sistemelor;

- stabilirea activitatilor legate de functionarea sistemelor pe durata lor de viata.

Analiza, ingineria si conducerea sistemelor confera un caracter tridimensional metodei sistemice, delimitand trei domenii de actiune distincte. Daca consideram cele trei grupe de activitati ca pe axele de coordonate ale metodei sistemice in cadrul unei reprezentari grafice conventionale ca cea din figura 3, se pot evidentia trei plane determinate prin considerarea unuia in raport cu celalalt a celor trei vectori:

- Planul tehnologic (planul progresului tehnic) determinat de Ingineria sistemelor cu Analiza sistemelor;

- Planul de dezvoltare determinat de Ingineria sistemelor cu Conducerea sistemelor;

- Planul de operare (operational) de Analiza sistemelor cu Conducerea sistemelor.