Evolutie si caracterizare ale sistemelor de asigurare a calitatii

Evolutie si caracterizare ale sistemelor de asigurare a calitatii

Controlul calitatii produselor si productiei este un factor esential al oricarui sistem de organizare si conducere al unei intreprinderi. Calitatea se realizeaza in procesul de productie, iar controlul influenteaza prin caracterul sau preventiv rezultatele acestuia in directia perfectionarii sale.

Controlul calitatii si fiabilitatii presupune verificarea prin examinare, masurare, incercare, analiza etc., a conformitatii unui produs cu prescriptiile impuse.

Initial controlul se rezuma la verificarea principalelor operatii pe fluxul de fabricatie si la controlul produsului finit. In prezent, controlul de calitate trebuie sa aiba un rol activ, sa intervina la timp si in mod eficient in desfasurarea normala a procesului de productie, fiind un factor dinamic in realizarea calitatii.

In Figura 5.1. se prezinta principalele etape in organizarea controlului calitatii. Serviciul specializat C.T.C. avea ca si obiective:

existenta conformitatii fabricatiei fata de desenele si prescriptiile tehnologice;

asigurarea calitatii produselor livrate (conformitate fata de prevederile contractuale);

Controlul statistic isi propune:

fundamentarea stiintifica a deciziilor privind acceptarea sau refuzul produselor livrate si continuarea, corectarea sau intreruperea procesului de productie;

reducerea costurilor privind controlul.

Controlul total al calitatii are ca obiective principale:

cresterea nivelului calitativ al produselor;

perfectionarea activitatii de proiectare - conceptie;

optimizarea organizarii fabricatiei;

gestiunea calitatii;

CONTROLUL TOTAL AL CALITATII

cresterea raspunderii personalului din cadrul intreprinderii privind calitatea produselor si productiei;

1920 1940 1960 1980 ANUL

Fig.5.1. Evolutia sistemelor de organizare a controlului calitatii

In 1931, W. Shewhart, initiatorul introducerii metodelor statistice in controlul calitatii produselor, a definit trei etape importante ale unui program de organizare a controlului calitatii:

definirea misiunii produsului;

efectuarea de lucrari in procesul de fabricatie conforme cu specificatiile;

verificarea produselor finite inainte de livrare.

Ritmurile ridicate ale productiei moderne, complexitatea crescanda a produselor au determinat modificari in sarcinile si obiectivele controlului. Aceste aspecte au impus, pentru a se putea lua decizii corecte privind desfasurarea si calitatea proceselor de fabricatie, acceptarea, remedierea sau respingerea produsului, un control de calitate bazat pe criterii stiintifice.

Controlul de calitate trebuie sa fie prezent in toate etapele procesului de productie, atat in etapele de conceptie constructiva si tehnologica, in etapa de fabricatie, cat si in etapa de asigurare a service-ului si intretinerii la beneficiari.

Un rol deosebit in asigurarea calitatii il au studiile de marketing, prognozele si alte activitati de identificare a necesitatilor consumatorilor.

Deosebit de importanta este minimizarea timpului de raspuns prin care se semnaleaza abaterile ce pot aparea fata de calitatea prescrisa si se permit corectiile care trebuie aduse sistemului calitatii.

Controlul tehnic al calitatii influenteaza activ intregul proces de productie, prin aplicarea unor masuri corective in toate compartimentele firmei, ce au ca rezultat final imbunatatirea nivelului calitatii produselor si productiei.

Existenta unui sistem de control al calitatii bine organizat, dotat cu personal inalt calificat, aparate de masura si control si verificatoare moderne, nu scuteste de raspundere factorii de conducere, conceptie si executie pentru asigurarea si implementarea unui sistem de asigurarea calitatii, ci creeaza toate conditiile necesare pentru realizarea acestui obiectiv.

Controlul calitatii poate fi clasificat dupa mai multe criterii. Alegerea unuia sau a altui tip de control depinde de o multitudine de factori: obiectul de activitate a firmei, gradul de specializare a productiei, volumul si tipul productiei, numarul de angajati, marimea firmei, etc. Totusi, alegerea controlului total prezinta o serie de dezavantaje (cei patru 'n'):

neeconomic, costisitor deoarece implica un numar mare controlori, de mijloace de masurare, verificatoare si standuri de proba;

neaplicabil in cazul controlului distructiv;

nefiabil, deoarece apar oboseala, rutina si chiar plictiseala la nivelul controlorilor, care efectueaza de sute sau mii de ori aceeasi operatie, ducand la acceptarea unor produse neconforme sau neacceptarea unor produse conforme;

nestimulativ pentru executanti, care stiu ca produsele realizate de ei sunt controlate bucata cu bucata.

Similar, in cazul definirii sistemului de asigurare a calitatii optim pentru o societate comerciala, este necesara o evaluare a gradului de implementare a acestuia in cadrul firmei, prezentat in normele ISO 9000. Punctul de plecare in evaluarea calitatii este satisfacerea cerintelor clientului, specificate in contracte sau norme.

Sistemul de asigurare a calitatii presupune indeplinirea unor sarcini in domeniul marketingului, al cercetarii - dezvoltarii, pregatirii fabricatiei, aprovizionarii, fabricatiei, transportului, depozitarii, distributiei, serviciilor post vanzare. El are drept principale componente:

structura organizatorica (resurse umane si tehnice, autoritati, responsabilitati);

documentatii (proceduri, manual al calitatii, planuri de calitate);

auditul calitatii;

costurile calitatii;

analiza si evaluarea calitatii;

instruirea in domeniul asigurarii calitatii.

Utilizand analiza diagnostic se poate determina modul de constituire si functionare a sistemului de asigurare a calitatii pentru fiecare intreprindere in parte, principalele verigi ale procesului, atributiile si autoritatea exercitata de functia de calitate in cadrul firmei respective, dar si rezultatele obtinute, reflectate in calitatea fabricatiei, comportarea produselor post vanzare sau costurile calitatii.

In functie de specificul intreprinderii , in Tabelul 5.1. se propun mai multe criterii de evaluare si mai multe directii de analiza, putandu-se cuantifica rezultatele analizei diagnostic si obtine in final situarea societatii pe un anumit nivel din punctul de vedere al sistemului de asigurare a calitatii conform Tabelului 5.2..

Pentru fiecare directie de analiza se acorda un punctaj corespunzator unei scale de apreciere de la 1 la 5 (1 cazul cel mai defavorabil, 5 cazul cel mai favorabil), se face media pe criteriu analizat, se inmulteste cu coeficientul de importanta al criteriului respectiv (K), iar rezultatul se imparte la valoarea constanta 21 (suma coeficientilor de importanta a criteriilor).

In final, apeland la TABELUL 5.2. se identifica nivelul ce corespunde respectivei intreprinderi din punctul de vedere al sistemului de asigurare a calitatii si se iau masuri dupa caz de imbunatatire sau mentinere a situatiei existente.

Valorile din paranteza mentionate in Tabelul 5.1. reprezinta un exemplu practic si corespund situatiei existente in cadrul unei societatii comerciale.

Tabelul 5.1.

CRITERII DE EVALUARE, DIRECTII SI FACTORI DE ANALIZA AI GRADULUI DE IMPLEMENTARE AL S. A. C.

Tabelul 5.2.

EVALUAREA NIVELULUI UNEI INTREPRINDERI DIN PUNCTUL DE VEDERE A SISTEMULUI DE ASIGURARE A CALITATII

Pentru a determina nivelul ce corespunde societatii comerciale din punctul de vedere al sistemului de asigurare a calitatii se inlocuiesc valorile obtinandu-se:

( S K_I x M_I  ) / 21 = ( 5 x 4,25 + 4 x 4,11 + 3 x 4 + 3 x 4,33 + 3 x 4 + + 2 x 4,66 + 1 x 3,66 / 21 = 87,66 / 21 = 4,174

Comparand valoarea obtinuta cu Tabelul 5.2. putem concluziona ca societatea comerciala, din punctul de vedere al sistemului de asigurare a calitatii, se afla la un nivel bun si prin continuarea actiunilor incepute poate ajunge in termen scurt la o situatie foarte buna.

Dezvoltarea tehnologica si cresterea complexitatii tehnice a echipamentelor, instalatiilor, masinilor si utilajelor, aparitia unor noi materii prime si materiale, a determinat aparitia formei moderne a controlului preventiv al calitatii, care cuprinde urmatoarele etape:

a.     controlul prototipurilor si al productiei pilot, practic certificarea calitatii activitatii de conceptie;

b.     controlul de receptie al materiilor prime, materialelor si componentelor unor produse in fabricatie, practic verificarea eficientei controlului de calitate al furnizorului;

c.      controlul asigurarii preciziei masinilor unelte, utilajelor, S.D.V.-urilor si A.M.C.-urilor si a respectarii tehnologiei de fabricatie pentru toate fazele pana la realizarea produsului;

d.     controlul fiabilitatii si a comportarii produsului la beneficiari;

e.      controlul mentenabilitatii, al calitatii reviziilor si reparatiilor pentru mentinerea in timp a indicatorilor si parametrilor calitativi initiali.

In cazul unor noi produse trebuie stabilit initial:

nivelul parametrilor si performantele de calitate;

conditiile de fiabilitate pentru produs, identificarea si indepartarea surselor care pot duce la functionarea necorespunzatoare a acestuia;

specificarea calitatii dorite.

Implementarea unui sistem modern de control total al calitatii noilor produse presupune urmatoarele faze - [Baron T., Isaic M.A. - 1988] - :

se stabilesc caracteristicile calitative ce trebuie controlate; analiza documentatiilor tehnice se concretizeaza in performante si cerinte de fiabilitate, precum si in evaluarea costurilor calitatii;

se analizeaza proiectul, pentru a verifica daca indeplineste conditiile de calitate, si tehnologia prescrisa din punct de vedere al asigurarii si controlului calitatii;

se stabileste tehnologia de control propriu-zisa, care cuprinde elaborarea planului de control, dotarea cu aparate si mijloace de control, instructajul controlorilor si se extinde asupra receptiei materiilor prime, controlul capacitatii utilajelor, sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor, mentinerea calitatii in procesul de fabricatie si incercarile asupra produselor finite inainte de livrare, asigurarea calitatii in timpul instalarii si service-ul;

se da acordul pentru lansarea productiei de serie, de catre compartimentul de control tehnic, numai dupa ce s-a verificat exigent ca noul produs, utilajele, sculele si tehnologia prescrisa au capacitatea de a indeplini cerintele beneficiarilor; se acorda atentie deosebita incercarilor de fiabilitate si mentenabilitate.