Conceptul de intreprindere si intreprinzator

Conceptul de intreprindere si intreprinzator

Intreprinderea poate fi definita ca o entitate economica si sociala in care se produc bunuri si servicii destinate pietei, in vederea satisfacerii nevoilor clientilor si realizarii de profit. Ea este constituita dintr-un grup de persoane organizate potrivit anumitor cerinte juridice, economice, tehnologice, care concep si desfasoara procese de munca, folosind un anumit capital.

Intreprinderea este denumirea generica pentru orice tip de organizatie umana. In acceptiunea tuturor specialistilor, intreprinderea este o unitate de baza a economiei nationale a unei tari sau a economiilor nationale ale mai multor tari (intreprinderea multinationala), constituita cu scopul de a produce bunuri materiale sau de a presta servicii necesare existentei oamenilor.

Intreprinderile producatoare de bunuri materiale, denumite si intreprinderi de productie, pot fi: intreprinderi industriale, intreprinderi agricole, intreprinderi de constructii etc.

Intreprinderile prestatoare de servicii pot fi: intreprinderi comerciale, intreprinderi de transporturi, banci etc.

Ca unitate de baza a unei economii sau a unor economii, Intreprinderea trebuie sa reuneasca in cadrul ei mijloace tehnice si tehnologice, un numar de angajati cu o anumita pregatire, resurse materiale si financiare. Pornind de la acest aspect, intreprinderea este o organizatie tehnico-productiva, sociala si economica.

Caracterul de organizatie tehnico-productiva isi gaseste expresia in specificul activitatilor productive, al tehnologiei folosite si in dependenta tehnologica dintre elementele structurale. Latura tehnico-productiva determina continutul activitatii desfasurate de intreprindere si profilul sau de activitate.  Privita ca organizatie sociala, intreprinderea cuprinde un ansamblu de activitati umane cu o finalitate bine determinata si care dau viata tuturor elementelor tehnice, tehnologice si de alta natura. Totodata, intreprinderea se prezinta sub forma unui complex de relatii structurale interpersonale sau pluripersonale in care angajatii sunt diferentiati in functie de autoritate, statut si rol in realizarea unor obiective precise.

Intreprinderea, ca organizatie sociala, indeplineste si rolul de centru de decizie, ceea ce inseamna ca o parte a personalului intreprinderii (o minoritate) actioneaza asupra celeilalte parti cu scopul stabilirii si realizarii obiectivelor. In calitatea sa de centru de decizie, intreprinderea dispune de un sistem de conducere, alcatuit dintr-o structura de conducere, si un proces de conducere. Atributul esential al sistemului de conducere este de a lua decizii.

Privita ca organizatie economica, intreprinderea este un organism independent, cu autonomie deplina, care dispune de intreaga capacitate de a participa la circuitul economic national si international. Ca organizatie economica, inca de la infiintare, isi fixeaza un obiect de activitate, adica o ratiune de a exista. De asemenea, o intreprindere isi poate fixa unul sau mai multe obiective economice cum sunt: rentabilitatea, cresterea, calitatea etc. Obiectivele intreprinderilor variaza in functie de marime, statut juridic si mediu socio-politic.

Intreprinzatorul reprezinta persoana care initiaza, singura sau in asociere, o afacere, asumandu-si riscul de a investi capital in aceasta si responsabilitatea de a conduce si a administra.

Intreprinzatorul trebuie sa posede o serie de trasaturi personale si abilitati. Analize psihologice temeinice, avand drept obiectiv determinarea tipurilor de persoane care au cele mai mari sanse de a deveni intreprinzatori, au evidentiat principalele caracteristici de personalitate si abilitati care au cel mai semnificativ impact asupra succesului intreprinderilor:

. energia, puterea de a initia afacerea, de a infiinta intreprinderea si a o conduce; acestea constituie resortul motivational care permite intreprinzatorului sa-si invinga teama de riscul pierderii capitalului investit, sa depaseasca perioada extrem de dificila de munca intensa si epuizanta specifica inceputului afacerii;

cunostinte de specialitate, care pot fi grupate in patru domenii indispensabile intreprinzatorului: cunostinte tehnice, cunostinte manageriale, cunostinte de marketing si cunostinte contabil-financiare;

abilitati mentale, concretizate in inteligenta, capacitate de analiza si sinteza, gandire creativa, capacitate de conceptualizare;

abilitati de comunicare, care constau in capacitatea de a transmite mesaje orale si scrise clare, sintetice, usor de inteles;

abilitati privitoare la relatiile umane, care se concretizeaza in capacitatea de a stabili si mentine relatii interpersonale bune, spirit sociabil, stabilitate comportamentala etc;

capacitate decizionala, care priveste identificarea mai multor solutii pentru rezolvarea unei probleme.