FUNCTIUNEA FINANCIAR-CONTABILA A INTREPRINDERII

Functiunea financiar-contabila integreaza activitati prin care se asigura :

obtinerea si folosirea rationala a resurselor financiare necesare desfasurarii activitatilor intreprinderii;

inregistrarea si evidenta in expresie baneasca a proceselor si  fenomenelor economice din intreprindere

urmarirea, analiza si interpretarea rezultatelor generale ale activitatii intreprinderii.

Instrumentele contabile care ofera informatii importante conducerii intreprinderii sunt: bilantul contabil si contul de profit si pierdere.

Bilantul este un document contabil de sinteza care prezinta situatia existenta la un anumit moment ca rezultat al activitatii desfasurate in perioada precedenta si cuprinde inventarul resurselor de care dispune intreprinderea, inscrise in pasiv, si al utilizarii acestora, inscrise in activ

imobilizarile: cheltuieli de infiintare, brevetele, licentele, terenuri, mijloace fixe, constructii speciale, mijloace de transport, titluri de participare, etc.;

activele circulante: materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, produsele finite, semifabricate, ambalaje, credite acordate clientilor, efecte de primit, disponibil la banca, casa, titluri de plasament.

In partea de pasiv a bilantului se inscriu in ordinea de exigibilitate  crescuta, urmatoarele posturi:

capitalurile proprii capital social, rezerve, rezultatul execrcitiului (profit sau pierdere), subventii pentru investitii;

provizioanele pentru riscuri si cheltuieli fonduri constituite la finele exercitiului financiar pe seama cheltuielilor in scopul finantarii pierderilor sau riscurilor, a caror realizare de plata este incerta

datoriile: credite bancare pe termen lung si mediu, furnizorii, efecte de plata, angajamente fata de buget privind impozitele si taxele de platit, etc.

Fondurile proprii si capitalurile imprumutate peste mai mult de un an constituie capitaluri permanente ale intreprinderii.

Contul de profit si pierdere se utilizeaza pentru determinarea rezultatului exercitiului care, dupa natura activitatii degajate, se compune din:

rezultatul din exploatare;

rezultatul financiar;

rezultatul curent

rezultatul exceptional;

rezultatul net al exercitiului.

Rezultatul din exploatare se determina ca diferenta intre veniturile si, cheltuielile din exploatare, conform relatiei:

Finantarea intreprinderii inseamna obtinerea si punerea la dispozitie a unor sume de bani, drepturi si bunuri productive. Pentru finantarea dezvoltarii sale o societate comerciala poate recurge la surse interne si la surse externe.

Finantarea din surse interne inseamna autofinantare si majorarea capitalului social prin incorporarea primelor si rezervelor. Autofinantarea este acea modalitate de finantare a unei cheltuieli realizate prin prelevarea, folosirea unei parti din resursele proprii. Pentru intreprindere, principalele surse de autofinantare sunt beneficiile nedistribuite (autofinantarea neta) si amortizarea (autofinantarea de mentinere). Amortizarea constituie evaluarea contabila a pierderii de valoare a unui mijloc fix intr-o perioada determinata (de obicei un an).

Finantarea din surse externe se realizeaza prin:

a) majorarea capitalului social prin suplimentarea acestuia de catre asociati sau printr-o noua emisiune de actiuni,

b) marirea gradului de indatorare: contractarea de credite bancare, emisiunea de obligatiuni, finantarea prin leasing si finantarea prin factoring.

Obligatiunea este un contract de credit incheiat intre emitent si cel care o achizitioneaza pe piata primara sau secundara

Finantarea prin leasing este o solutie moderna si avantajoasa de asigurare a capitalului fix necesar intreprinderilor

Ciclul financiar reprezinta totalitatea operatiunilor care intervin intre momentul transformarii lichiditatilor proprii sau imprumutate in bunuri si/sau servicii pana cand se recupereaza sumele banesti alocate initial.

Dupa natura si rolul activelor fixe si circulante in structura de exploatare a intreprinderii se disting: cicluri financiare lungi (ale capitalurilor fixe);

cicluri financiare scurte (ale capitalurilor circulante).

Asigurarea echilibrului presupune determinarea resurselor financiare de care aceasta dispune si identificarea de noi surse pana la nivelul necesarului, stabilit astfel incat procurarea celorlalte categorii de resurse (umane si materiale) sa fie posibila pentru desfasurarea normala a activitatii

FONDUL DE RULMENT= Capitaluri permanente - Active imobilizate

A Indicatori de lichiditate

- Lichiditatea globala Active circulante /  Datorii curente

- Lichiditatea redusa (intermediara) Active circulante- Stocuri Datorii curente

- Lichiditate imediata Trezoreria Datorii pe termen scurt

- Perioada de recuperare a creantelor (Debitori + Facturi neincasate ) (Cifra de afaceri ) x 365

- Perioada de rambursare a datoriilor Obligatii de plata) (Cifra de afaceri x 365

B. Indicatori de solvabilitate

- Solvabilitatea patrimoniala Capital propriu Total pasive

- Indicele de solvabilitate generala Total active Capitaluri straine

C. Indicatorii de activitate

Productivitatea muncii = Cifra de afaceri / Numarul total al salariatilor

Potentialul de dezvoltare a intreprinderii Prelevarile din profit pentru fondul de dezvoltare /  Fondul de rulment

Rotatia stocurilor (Cifra de afaceri) (Totalul stocurilor - Facturi neincasate ) x 365

Securitatea financiara = Capitaluri proprii/ Datorii pe termen mediu si lung

D. Indicatori privind profitabilitatea

Pragul de rentabilitate Cheltuieli fixe Pret unitar- Cheltuieli variabile unitare

Rata profitului = Profitul brut / Cifra de afaceri

- Rata rentabilitatii economice Profit din exploatare Total active

- Rata rentabilitatii financiare Profit net Capitaluri proprii

Analiza nivelului si corelatiilor dintre indicatorii prezentati, permite diagnosticarea sanatatii firmei, oferind informatii cu privire la:

- starea economica generala: tendintele in evolutia activitatii firmei, de crestere, stagnare sau descrestere;- potentialul de dezvoltare; - starea financiara

Fluxul de numerar (cash-flow) cuprinde trei parti:

fluxul de numerar generat de activitatea de exploatare

fluxul de numerar provenit din operatiile de investitii

fluxul de numerar rezultat din operatiile de finantare

Functiunile si functiile manageriale ale intreprinderii

2.3.1. Functiunile intreprinderii

Functiunea reprezinta ansamblul activitatilor omogene, complementare sau convergente desfasurate de un personal de o anumita specialitate, folosind metode si tehnici specifice, cu scopul realizarii obiectivelor derivate de gradul I (obiective deduse nemijlocit din obiectivele fundamentale, a caror realizare implica o parte apreciabila din procesele de munca desfasurate in intreprindere).

In cadrul intreprinderilor, in perioada actuala ca si in perspectiva, se apreciaza ca se vor realiza urmatoarele functiuni:

comerciala;

cercetare - dezvoltare;

productie;

personal;

financiar - contabila.

Functiunea comerciala cuprinde ansamblul activitatilor menite sa concure la realizarea obiectivelor din domeniul stabilirii legaturilor intreprinderii cu mediul ambiant, in vederea identificarii consumatorilor si utilizatorilor produselor si serviciilor oferite de intreprindere, pe de o parte, si asigurarea resurselor materiale necesare fabricarii produselor sau prestarii serviciilor, pe de alta parte. Aceasta functiune cuprinde trei activitati principale:

marketingul are drept scop descoperirea necesitatilor consumatorilor in vederea orientarii productiei spre satisfacerea acestor necesitati;

aprovizionarea vizeaza sa asigure in mod complet, complex si la timp resursele materiale necesare desfasurarii neintrerupte si in bune conditii a procesului de productie;

desfacerea se refera la livrarea produselor si serviciilor prin care se asigura trecerea acestora din sfera productiei in sfera circulatiei.

2.3.2. Functiile manageriale ale intreprinderii moderne

Prin functii sau atribute ale conducerii se inteleg anumite grupe omogene de activitati, ce trebuie efectuate de conducerea unitatii respectiv, in scopul realizarii functiunilor de baza specifice fiecarei intreprinderi

Functia de previziune, Functia de organizare

Functia de organizare a conducerii unitatilor economice cuprinde activitatile ce trebuie efectuate pentru realizarea cadrului organizatoric optim in vederea obtinerii eficientei economico - sociale maxime.

In prezent, se considera ca organizarea , ca functie a conducerii, cuprinde:

organizarea manageriala ;

organizarea productiei;

organizarea muncii

Functia de coordonare, Functia de antrenare, Functia de control - evaluare,