METODE DE DECIZIE

METODE DE DECIZIE

In continuare, se vor prezenta, pe baza de exemplificari numerice, trei metode de decizie - cu grad crescut de eficenta si nivel scazut de complexitate - utilizabile pentru situatiile cele mai frecvent intalnite in practica, fiind special destinate proceselor ce se desfasoara in conditii de certitudine si, respectiv, de risc.

1. METODA UTILITATII GLOBALE

Metoda utilitatii globale se incadreaza in grupa metodelor de decizie multicriteriale, deoarece, in vederea selectarii variantei optime - din mai multe alternative posibile - se face apel la o serie de criterii, stabilite de catre decident si pe care acesta le apreciaza ca relevante pentru scopul propus.

Metodele de decizie, in prezenta unei multimi de criterii - denumite metode de de decizie multicriteriale - se pot grupa in doua categorii distincte: metode de decizie multiatribut si metode de decizie multiobiectiv.

Criteriile considerate se pot prezenta sub forma numerica sau sub forma calificativelor. De asemenea, d.p.d.v. al optimalitatii lor - in functie de natura problemei abordate - criteriile pot fi de maxim sau de minim (d.e. criterii de minim: cost, timp, greutate s.a.; criterii de maxim: fiabilitate, calitate, randament, etc.).

Pentru determinarea utilitatilor in cazul criteriilor exprimate numeric, se utilizeaza metoda interpolarii liniare. In cazul criteriilor considerate sub forma de calificative, estimarea utilitatilor se realizeaza prin intermediul unei proceduri grafice - subiectiva, dar constanta in apreciere - evaluarea realizandu-se cu ajutorul unei drepte, la a carei extremitati se trec calificativele cele mai nefavorabile, respectiv cele mai favorabile. Intre cele doua capete ale dreptei, carora li se asociaza notele 0 si respectiv 1, se ordoneaza celelalte calificative ramase si pentru care se vor acorda note cuprinse intre cele doua extreme. Ecartul, dintre valoarea minima si maxima, poate avea orice marime: 10, 100, s.a.

Totodata, criteriile pot fi afectate prin coeficienti de importanta, care, in acest fel, vor pune in evidenta ponderea acordata - de catre decident - fiecarui criteriu in parte, in concordanta cu rolul jucat la luarea deciziei.

Utilitatea reprezinta, in acest caz, o marime adimensionala, de conversie a diferitelor unitati de masura - prin care se exprima criteriile considerate - avand menirea de a le aduce la un numitor comun, in scopul efectuarii calculelor matematice ulterioare, necesare evaluarii alternativelor studiate.

Utilitatea globala cu valoarea cea mai mare - calculata ca suma a utilitatilor partiale (pentru fiecare criteriu in parte), considerate pentru o anumita alternativa - indica varianta optima (de preferat).

Spre exemplificare, se va prezenta o aplicatie numerica a metodei, pentru situatia in care se pune problema alegerii unei anumite alternative, din 5 posibile, optiunea realizandu-se pe baza a 3 criterii: pret, termen de garantie si fiabilitate.

Coeficientii de importanta corespunzatori fiecarui criteriu - reflectand interesul decidentului pentru o anumita performanta - sunt prezentati in tabelul 1.

Tabelul 1.

Conform metodei interpolarii liniare, calculul utilitatilor Uij pentru alternativele Aj, in concordanta cu criteriul Cr1 - numeric si de minim - se prezinta dupa cum urmeaza:

U12 = 600x + y=1 x= -1/600; y=2 atunci:

U13 = 1200x+y=0

U11 = 700x+y = 700 (-1/600) + 2=0

U14 = 800x+y = 800 (-1/600) + 2=0

U15 = 1000x+y = 1000 (-1/600) + 2=0

Identic se procedeaza pentru criteriul urmator, tinand cont insa ca este criteriu de maxim. Se va obtine:

U22=U25=3x+y=0 x=1/9; y=-1/3 atunci:

U23= 12x+y=1

U21+U24=1/3=0

In cazul celui de-al treilea criteriu - de maxim si exprimat sub forma calificativelor - se va proceda astfel:

Satisfacator Buna Foarte buna Excelenta

_________________ ___________________ ___________________

0 0 0,66 1

Utilitatile partiale determinate - ponderate cu ajutorul coeficientilor de importanta - se centralizeaza conform tabelului 3.2.

Tabelul 3.2.

In care: Up_ij=U_ij.Cf_i - utilitatea ponderata