Metode de foresight în identificarea riscurilor si asistarea gestionarii lor cu calculatorul

METODE DE FORESIGHT ÎN IDENTIFICAREA RISCURILOR SI ASISTAREA GESTIONARII LOR CU CALCULATORUL

Rezumat . Metodele de foresight (anticipare, prognoza) reprezinta o colectie de tehnici utilizate cu precadere in stiinta viitorului (prognoseologie) menite in primul rand sa imbunatateasca calitatea informatiilor disponibile in identificarea si prevenirea unor situatii de risc major . În al doilea rand, prin structurarea procesului decizional, care de cele mai multe ori implica utilizarea in conjunctie a mai multor metode de foresight (MF), ele contribuie la eficientizarea acestui tip de decizie strategica . Articolul se doreste o pledoarie pentru utilizarea sistemelor de sprijinire a deciziilor de grup (SSDG) ca mijloc de utilizare, facilitare si integrare a MF pe scara larga . Acest lucru va fi detaliat prin exemplificarea celor mai utilizate MF in contextul identificarii si prevenirii situatiilor de risc . Prezentarea lor va face abstractie de tehnologia particulara utilizata, insa detalierea va tine seama de spiritul SSDG .

1 . Introducere

Riscul este o dimensiune inerenta oricarei activitati umane . El se manifesta continuu, in diferite forme si sub diferite aspecte . Acelasi lucru se intampla si cu provocarea de a-l controla: un proces dinamic ce necesita perceptia timpurie a pulsului zilei de maine . În aceasta directie se inscriu un manunchi de tehnici si metode, denumite generic MF .

"MF sunt procese sistematice si participative care, in scopul informarii deciziilor curente si mobilizarea activitatilor colective (prezente si viitoare), implica construirea previziunilor pe termen mediu si lung" (Handbook of Knowledge Society Foresight, 2003) . Pentru a sprijini deciziile strategice, putem sintetiza ca MF vizeaza pe o perioada lunga de timp numai sistemele umane globale prin abordari multidisciplinare si participative . Se poate observa complexitatea deosebita asociata acestor tehnici prin aria tematica de cuprindere, incertitudinea asociata informatiilor critice ce vizeaza un orizont de timp indepartat si implicarea unui complex de factori decizionali . Tinand cont de acestea, MF nu cauta precizia in sensul determinist al cuvantului . În schimb, ele cauta sa fie utile prin pregatirea factorilor de decizie asupra posibilitatilor viitoare (oportunitati si riscuri) a . i . sa-i ajute in pregatirea unor planuri si directii de actiune . Avantajele utilizarii lor rezida in special in procesele implicate care presupun colaborarea stransa a unor factori foarte diversi (experti, cercetatori, politicieni, publicul general etc . ) prin: a) concentrarea pe termen lung a factorilor de decizie asupra oportunitatilor si riscurilor ce pot fi potentate sau evitate prin actiuni persistente; b) imbunatatirea coordonarii intre viziunile, intentiile si actiunile factorilor de decizie; c) comunicarea cunostintelor, intentiilor si deciziilor; d) angajamentul fata de implementarea masurilor rezultate . Cu alte cuvinte, ele ajuta la formarea printre factorii de decizie a ceea ce sociologii denumesc memorie tranzactiva (Wegner, 1986) cu scopul de a optimiza procesele decizionale (nu numai rezultatul final, decizia) de identificare si prevenire a fenomenelor cu risc major la scara nationala . Facilitarea proceselor decizionale de grup este si motivul principal care a condus la implementarea si utilizarea SSDG . În plus, rolul lor in formarea si sprijinirea retelelor de cunoastere si decizie este cu precadere accentuat in studiile longitudinale asupra utilizarii SSDG pe termen lung .  

În urmatorul capitol se va prezenta succint spiritul SSDG . Prezentarea se va concentra pe capacitatea sistemului de a induce anumite modele de colaborare capabile sa transforme cunostintele necesare in luarea deciziilor de identificare si prevenire a fenomenelor de risc . Se va evita deliberat descrierea particularitatilor tehnologice si de implementare . Acestea pot fi consultate fie la producatorii actuali de SSDG (The Facilitator, 2004), fie in cartile de specialitate (Filip, 2002; Filip, 2004a) . Fiind inca o zona insuficient explorata si valorificata, se accentueaza in schimb modul in care un SSDG poate fi utilizat in facilitarea implementarii MF . Capitolul 3 va exemplifica acest lucru in contextul descrierii celor mai frecvent utilizate MF . De asemenea, pentru o consultare mai detaliata si mai extinsa a MF si a principalelor aplicatii care pot fi utilizate in implementarea lor se pot consulta informatiile disponibile pe site-urile CE pentru cercetare si dezvoltare (EC Research DG, 2004; European Foundation, 2004a; CORDIS, 2004) .

2 . Asistarea deciziilor de grup cu ajutorul calculatorului

SSDG este un sistem informatic hibrid alcatuit dintr-o colectie de programe menite sa faciliteze atat comunicarea intre decidenti (i . e . brainstorming electronic, facilitati de comentare a ideilor, clasificare si analiza a opiniilor) cat si procesarea informatiilor vehiculate in cadrul grupului (vot electronic, analiza alternativelor, chestionare on-line, modele cantitative de evaluare) . Sinteza avantajelor utilizarii SSDG, comparativ cu cele traditionale, consta in: a) depasirea barierele fizice si temporale (posibilitatea de a conlucra din orice loc si in orice moment de timp); b) anonimitatea interventiilor permite evitarea inhibitiilor personale si focalizarea discutiei pe continutul mesajului si nu pe emitentul acestuia; c) cresterea productivitatii intalnirii prin intensificarea gradului de participare activa datorat posibilitatii de comunicare paralela (procesare paralela umana); d) inregistrarea automata a contributiilor, opiniilor si rezultatelor unei intalniri (memoria grupului) .

Colectia de programe si modul in care sunt implementate intr-un SSDG difera de la un producator la altul, atat ca tehnologie cat si ca filozofie de utilizare . Important in contextul articolului de fata este faptul ca un anumit program, configurat intr-un anumit fel , si utilizat intr-un anumit mod conduce la un model de interactiune al grupului (dinamica grupului) . Cu alte cuvinte, un model de interactiune se poate reproduce utilizand programe diferite (din acelasi pachet de programe sau nu) daca sunt configurate si utilizate intr-un mod specific . Pentru a abstractiza definirea unui proces decizional colaborativ in raport cu tehnologia utilizata, s-a introdus conceptul de "thinkLet" (Briggs, Vreede si Nunamaker, 2003) ca si maniera de descriere a unui model de interactiune . Un set thinkLet-uri executate secvential formeaza un modul decizional . Modulele se caracterizeaza prin prelucrarea unitara a unui set distinct de informatii (i . e . contributiile sau opiniile participantilor relativ la un subiect sau o problema particulara) . Executia unui modul decizional conduce la un rezultat particular in contextul procesului decizional de grup (e . g . o lista prioritizata de optiuni, acordul grupului asupra unui concept sau asupra unei proceduri) . De fiecare data cand grupul incepe sa opereze cu un nou set de informatii, este creat un nou modul .

Dupa cum se va putea observa in capitolul urmator, indiferent de MF aleasa, procesele de transformare a cunostintelor in cadrul grupului va cuprinde modele de interactiune ("thinkLet") cu anumite particularitati si caracteristici comune . Aceste modele se pot clasifica in cinci categorii, suficiente in sine pentru a putea reprezenta orice proces decizional de grup:

- divergenta - este procesul de extindere si diversificare al numarului de concepte cu care opereaza un grup . O clasa speciala a acestei categorii o presupune elaborarea, sau detalierea unor concepte preexistente . În timpul procesului de elaborare, GL incepe procesul decizional cu un set de concepte identificat in prealabil pe care extind in mod creativ sau le analizeaza pentru a adanci gradul de intelegere prin contributia cu informatii aditionale relativ la conceptele initiale .

- convergenta - este procesul de selectare al conceptelor considerate mai importante in ideea unei evaluari ulterioare . Prin diminuarea numarului de concepte utilizate, acest proces ajuta la reducerea complexitatii cognitive . Un astfel de proces presupune existenta unui element de filtrare prin care se incearca reducerea numarului conceptelor abordate si a unui element de intelegere care sa ajute la stabilirea unei semantici comune asupra terminologiei si conceptelor utilizate de grup .

organizarea - este procesul de aprofundare al (inter)relatiilor dintre anumite concepte . Atunci cand grupul incearca organizarea unui set de concepte, aceasta activitate presupune o aprofundare a intelegerii naturii relatiilor dintre conceptele abordate . În mod frecvent aceasta faza nu se executa decat in scopul facilitarii activitatilor ulterioare .

evaluarea este procesul de crestere a gradului de intelegere a consecintelor de natura decizionala pe care le induc unele concepte . Rolul acestei activitati este pe de o parte focalizarea secventiala a discutiei grupului pe fiecare concept cheie, iar in al doilea rand, pe baza unei evaluari obiective in functie de anumite criterii de evaluare, comunicarea perspectivei decizionale a grupului asupra valorii relative pe care o aduce fiecare concept in parte asupra deciziei finale . Faza de evaluare este urmata in mod frecvent fie de o faza divergenta, fie de realizare a consensului .

- realizarea consensului (denumit si alinierea scopurilor) - este procesul de crestere a gradului de consens asupra unui plan de actiuni . Scopul acestei faze este de a permite decidentilor sa ajunga la un angajament comun . De obicei procesul este utilizat pentru a stimula cresterea gradului de consens printre factorii decizionali critici .

De remarcat ca aceste faze se refera strict la activitatile pur decizionale, ele nu includ si fazele preliminare sau finale in luarea unei decizii care presupun comunicarea obiectivelor si metodologiei de lucru, sau evaluarea rezultatele si stabilirea activitatilor urmatoare .

3 . Metode de foresight pentru identificarea si analiza riscurilor

Ca si clasificare, MF se pot imparti in calitative (i . e . brainstorming, prospectarea mediului, tehnica Delphi, construirea scenariilor, analize de impact incrucisat, etc . ) si cantitative (i . e . serii de timp, modele de regresie, simulari stocastice) . În timp ce metodele cantitative implica analiza datelor istorice si curente, cele calitative sunt orientate spre viitor . În continuare se vor detalia unele dintre cele mai utilizate MF calitative, acestea fiind utilizate cu preponderenta in deciziile strategice de identificare si analiza a riscurilor .

Metoda Delphi

Datorita procedurii aparent simple si usor de aplicat, metoda Delphi (Linston si Turrof, 1975) este cu certitudine cea mai utilizata MF in ultimii 40 de ani . Ea a fost aplicata cu succes si la noi in tara in proiectul SI - SC (Societatea informationala - societatea cunoasterii') (Filip, 2004b) . Metoda cauta sa maximizeze valoarea informationala a judecatilor intuitive exprimate de un grup de experti (de obicei cu expertize complementare in raport cu problema abordata) . Metoda nu constituie o tehnica de sondare a opiniilor si nu este utilizata pentru a reprezenta variatia lor statistica . Rezultatul procesului este doar o sinteza a opiniilor exprimate de un grup de experti reprezentativi in raport cu tematica abordata .

Procesul este structurat printr-o serie de chestionare formulate, distribuite si sintetizate de o persoana special desemnata ca si coordonator sau facilitator al procesului . Dinamica procesului are menirea de a reduce gradual diversitatea opiniilor printre expertii interogati . Contributiile acestora sunt inregistrate in mod anonim pe parcursul a patru etape distincte . În prima faza facilitatorul trimite grupului de experti o formulare a problemei dezbatute si la care acestia sunt rugati sa contribuie cu propriile opinii . În a doua runda, pe baza sintezei raspunsurilor primite de la experti, acestia vor trebui sa-si reformuleze si sa-si justifice (eventual) opiniile care cad in dezacord major cu parerea comuna a grupului . În a treia runda, fiecare expert este incurajat sa comenteze asupra argumentelor aduse de "dizidenti", pentru ca in a patra runda sa-si exprime opinia finala . Acest proces permite identificarea gradului de consens care exista in interiorul grupului (opinia generala a grupului) si de deviere observat in exprimarea opiniilor . În Fig . 1 este reprezentat acest proces din perspectiva asistarii lui cu un SSDG si unde fiecare etapa poate fi sprijinita cu ajutorul unui anumit program, de la un simplu program de email la programe mai complexe de structurare a comunicarii .

Principalul avantaj al metodei consta in maximizarea gradului de consens printre opiniile expertilor (sau identificarea punctelor de convergenta), atat ca viziune cat si ca terminologie utilizata in exprimarea unor concepte (acest lucru nu implica neaparat si coerenta lor) . În acelasi timp metoda ajuta la obtinerea unor informatii importante legate de evenimentele, tendintele si discontinuitatile semnificative care pot influenta aparitia si dezvoltarea unor factori de risc . Pe de alta parte natura procedurii constrange la justificare doar pe acei experti cu pareri extreme, favorizand in acest fel constientizarea factorilor de risc cu grad redus de evidenta .

Printre dezavantajele ce limiteaza aplicabilitatea metodei sunt de obicei enumerate durata lunga de timp in care se deruleaza intregul proces si costurile (materiale si cognitive) implicate in sintetizarea raspunsurilor intermediare de catre coordonatorul procesului . Noile moduri de interactiune asistate de TIC, au inlaturat unele dintre aceste neajunsuri prin posibilitatea utilizarii unor proceduri mai eficienta si mai flexibile . Deoarece metoda nu ia in considerare interactiunea dintre ipotezele considerate (ea este deliberat evitata), a condus pe promotorii acestei metode sa dezvolte metode complementare precum analiza incrucisata a factorilor de risc care se va dezvolta in subcapitolul urmator .  

Analiza impactului  incrucisat

Între factorii si fenomenele cu risc pronuntat exista intotdeauna o interdependenta majora a modului, formei si momentului in care acestea se pot manifesta . Analiza impactului incrucisat (Helmer, 1983) este o tehnica de examinare a acestor relatii cu scopul de a analiza probabilitatea de modificare viitoare a sistemul supus observarii . Tehnica este utilizabila atat ca metoda de evaluare a starii curente in raport cu anumiti factori de risc, cat si ca metoda de dezvoltare si testare a unor planuri alternative de prevenire a situatiilor de criza .

Odata ce s-a stabilit orizontul de timp in care va avea loc analiza, procesul incepe cu identificarea evenimentelor care pot sa apara in acest interval de timp si care pot influenta semnificativ fenomenelor de risc analizate . Evenimentele pot fi de orice tip, controlabile (i . e acte legislative) si/sau necontrolabile (i . e . catastrofe) . Identificarea lor este un proces colaborativ complex care implica de cele mai multe ori efortul unui comitet multidisciplinar . Optional se poate utiliza fie tehnica Delphi, fie o tehnica de prospectare a mediului (v . subcap . 3 . 4) pentru implementarea acestei faze . În functie de rezultatul obtinut, ea poate fi urmata de o prioritizare si selectare a acelor evenimente considerate critice pentru domeniul de interes . Scopul este de a reduce evenimentele identificate la un numar controlabil, uzual intre 10 si 40, care sa permita o utilizare mai eficienta a metodei .

A doua faza consta in estimarea probabilitatii cu care fiecare eveniment in parte poate interveni in intervalul de timp avizat . Si aceasta faza este un proces colaborativ intens care implica consultarea unui grup de experti .   Estimarea probabilitatilor de aparitie a unui eveniment se poate realiza fie in izolare relativa fata de restul evenimentelor, fie conditionat de aparitia acestora . Rezultatul procesului este denumit "matricea de impact incrucisat" (sau matricea de probabilitati conditionate) a evenimentelor majore ce favorizeaza aparitia unui fenomen de risc . Ea reprezinta agregarea opiniilor expertilor implicati in estimarea probabilitatilor . Fara a intra in detalii analitice, aceasta faza implica si verificarea, executarea si testarea senzitivitatii matricei de probabilitati conditionate in scopul eliminarii unor posibile inconsistente de reprezentare .

În a trei faza, matricea de impact incrucisat este utilizata in vederea testarii anumitor scenarii sau planuri de actiuni concertate in vederea intelegerii lantului complex de efecte pe care acestea le aduc asupra probabilitatii de aparitie a unor evenimente . Analiza ei comparativa cu executia initiala va reflecta impactul acelei politici . Efectele aplicarii unor politici poate fi de cele mai multe ori surprinzatoare prin influenta pe care o vor avea asupra probabilitatii de aparitie a unui anumit eveniment . Cu toate ca definirea si testarea unor planuri de actiuni poate fi realizata si in mod individual, el este de cele mai multe ori un proces colaborativ (Fig . 2) in care un grup de experti propun si selecteaza politicile considerate relevante (sau fezabile) pentru eliminarea sau atenuarea unor fenomene de risc .  

Metoda este extensibila cu o serie de rafinamente care pot fi operate asupra modelului de baza: a) impartirea orizontului de timp in intervale mai mici pentru a da posibilitatea definirii unor evenimente distincte pe fiecare interval in parte; b) pe langa evenimente se pot adauga si atribute ale sistemului ce trebuiesc incluse in matricea de probabilitati conditionate si care vor permite analiza ulterioara a tendintelor de evolutie ale atributelor in raport cu evenimentele definite; c) deviatia aleatoare a probabilitatii de aparitie a evenimentelor poate fi incorporata in matrice pentru analiza influentelor aleatoare asupra sistemului .

Analiza impactului incrucisat ajuta la detalierea lantului de cauzalitate al evenimentelor favorizante aparitiei unui fenomen de risc . Deoarece rezultatul final al unor evenimente interdependente este de cele mai multe ori neintuitiv, metoda este extrem de utila pentru intelegerea corelatiilor complexe care (co)exista intre acesti factori . De remarcat ca metoda nu pretinde o modelare exacta a realitatii (fiind bidimensionala prin evaluarea singulara a perechilor de evenimente, ea evita definirea influentelor unui set de evenimente), ci se rezuma la a fi un exercitiu util pentru intelegerea interactiunilor complexe care se manifesta endogen in cadrul sistemului . În ceea ce priveste utilizarea SSDG in analiza impactului incrucisat se pot consulta numeroase exemple, de la domeniul economic la cel politic (e . g . Vickers, 1992; Salo, 1995; Korpela, Sierilä si Tuominen, 2001) .

Brainstorming-ul si metoda de clasificarea STEEPV

Brainstorming-ul este una dintre cele mai cunoscute metode de identificare a unor solutii novatoare, creative . Exista o serie de aplicatii dedicate asistarii procesele creative de brainstorming (pentru o lista relativ comprehensiva, se poate consulta anexa materialului European Foundation, 2004b) . Metoda ajuta la eliminarea inhibitiei de exprimare a unor idei controversate prin stimularea creativitatii si punctelor de vedere novatoare si nonconformiste . Termenul este asociat de cele mai multe ori cu discutia libera, insa in sensul sau originar metoda implica colectarea (in lipsa unor comentarii critice din partea colaboratorilor) a cat mai multor idei distincte, clasificarea si organizarea lor pentru a elimina eventualele redundante intre ideile exprimate si, optional, evaluarea si prioritizarea lor (Fig . 3) .

Metoda de brainstorming este de obicei utilizata in faza incipienta a unui proiect de identificare si prevenire a situatiilor de criza . Arareori ea conduce la rezultate care pot fi incluse intr-un raport . Metoda este insa utila pentru constientizarea tendintelor importante care se manifesta in mediu, la identificarea factorilor care conduc sau inhiba dezvoltarea unor factori de risc, sau la definirea scenariilor relevante pentru o analiza de impact incrucisat . De multe ori este utilizata si in pregatirea agendei de lucru si a stabilirii deciziilor ce urmeaza a fi luate in cadrul unui comitet sau grup de lucru .

Dupa cum se poate observa metoda este destul de generala si nu impune o structurare a continutului comunicarii . De aceea, in special in construirea scenariilor de risc, ea este utilizata impreuna cu un sisteme de clasificare a tendintelor ce se pot manifesta pe planuri multiple (social, tehnologic, economic, ambiental, politic si uman  - denumit analiza STEEPV) . Clasificarea STEEPV ofera o baza disciplinata de invatare, atat in cadrul fiecarei categorii in parte, cat si a relatiilor dintre aceste categorii . Cu toate ca procesul este consumator de timp si necesita cunostinte aprofundate, rezultatele obtinute prezinta o validitate destul de lunga in timp .

Prospectarea mediului  si analiza SWOT

Prospectarea mediului reprezinta o metoda de detectare a schimbarilor de natura exogena care ar putea afecta sistemul de interes intr-un anumit interval de timp . Este adesea perceputa ca fiind un sistem de atentionare incipienta de detectare a "semnalelor slabe" ce pot conduce la situatii de criza in contextul evolutiilor viitoare . În meteorologie este binecunoscut "efectul de fluture" a lui Lorenz, unde mici perturbatii in aer se pot multiplica de 4 ori intr-o saptamana si de 300 de ori intr-o luna, si care, in urmatorii 2 ani pot cauza o furtuna tropicala . Prospectarea mediului este de obicei utilizata in faza de evaluare a situatiei curente .

De regula, prospectarea mediului presupune trei componente: un comitet de investigare continua care monitorizeaza acele schimbari din mediu care pot prezenta potentialul unor evolutii riscante, o analiza continua a unor surse informationale diverse (periodice, baze de date, rapoarte etc . ) si o baza de date care contine rezultatele de investigare al comitetului de prospectare . În mod clasic acest comitet este alcatuit din 10-15 experti, din domenii diferite, si care se rotesc periodic . Comitetul se intalneste la intervale regulate de timp pentru a analiza impactul potential al ultimelor dezvoltari identificate . Baza de date astfel construita permite descoperirea unor modele si tendinte de dezvoltare a unor fenomene de risc . Se utilizeaza aici cu precadere MF cantitative .

Deoarece aceasta metoda presupune un proces sistematic si continuu de colectare a informatiilor exogene sistemului, ea incearca sa elimine riscul de a lua decizii in lipsa unor informatii critice . Totusi, in contextul lipsei unor criterii de filtrare a informatiilor colectate, ea poate suferi de doua probleme complementare: incompletitudinea informatiilor colectate si/sau abundenta celor nesemnificative . Pentru a minimiza acest efect, in practica ea este precedata de tehnica scenariilor pentru a defini cateva directii orientative . O abordare incetatenita in exercitiile de foresight pentru prospectarea mediului este aceea de a opera in domenii prestabilite, precum STEEPV si SWOT .

Analiza SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats) sintetizata intr-o matrice 2x2 rezultatele prospectarii mediului prin prezentarea unei perspective generale asupra factorilor externi si interni semnificativi ce pot influenta viitorul posibil (pozitiv si negativ) . În afara identificarii lor, analiza presupune si prioritizarea factorilor de influenta ca si importanta sau probabilitate de aparitie .   De asemenea ea este utila si ca metoda conceptuala pentru dezvoltarea, evaluarea si selectia sistematica a strategiilor . Strategiile se pot evalua in functie de efectul pe care il aduc asupra fiecarei categorii SWOT (maximizarea avantajelor si oportunitatilor, sau minimizarea slabiciunilor si a efectului adus de pericolele exogene) . Identificarea tuturor relatiilor dintre categoriile SWOT (S-O, S-T, W-O si W-T) poate rezulta la combinatii multiple care au, ca si potential, importante diferite in evaluarea strategiilor . O posibila derulare a procesului complex de monitorizare a mediului este reprezentata in Fig . 4 . De observat ca ea lasa locul unei flexibilitati deosebite in ceea ce priveste structurarea si facilitarea lui cu ajutorul unui SSDG .

4 . Note si concluzii

În aceasta prima etapa a proiectului ('Program interdisciplinar de prevenire a fenomenelor cu risc major la scara nationala'), lucrarea de fata are rolul de a prezenta (speram si stimula) modul in care utilizarea unor metode disciplinate (MF), si general acceptate, poate contribui la imbunatatirea proceselor complexe de identificare si prevenire a situatiilor de risc . Acestea presupun luarea unor decizii strategice la care isi aduc contributia sinergica diferite comitete si grupuri de experti . Activitate lor este adesea ingreunata de bariere fizice, temporale si cognitive . În contextul acestui proiect vor fi cu siguranta utilizate in mod complementar o multitudine de MF . Fiecare in parte, cat si integrarea lor efectiva, presupun cunostinte specifice de definire si conducere a unui proces decizional . În plus, MF reprezinta doar retete generale de abordare a unor situatii decizionale specifice . În practica, pentru a putea fi utilizate in mod eficient ele necesita reinterpretari, rafinari, adaptari si completari .

Avand in vedere cele mentionate mai sus, utilizarea unui SSDG in aplicarea unor MF pentru identificarea si prevenirea riscurilor: a) va permite valorificarea pe scara larga a capitalului intelectual necesar aplicarii MF de catre factorii de decizie (acest lucru nu este atat de facil si bine documentat pe cat ar parea la prima vedere, iar majoritatea factorilor de decizie sunt preocupati, cum este si normal, cu precadere de "continut" si mai putin de procedura); b) contribuie la minimizarea disfunctionalitatilor de coordonare a proceselor decizionale colective (SSDG dispun de un planificator al agendei de lucru care capteaza practic scopul, metoda si compozitia grupului; comunicarea continua asupra acestor elemente cheie este esentiala in coordonarea unor comitete sau grupuri de experti aflate sub umbrela unor institutii diferite, dar de al caror rezultat depinde finalitatea fiecarui grup in parte); c) faciliteaza integrarea rapoartelor intermediare rezultate prin aplicarea, coordonarea si agregarea unor MF (informatiile vehiculate in cadrul unui SSDG, sub forma de documente si structuri de date prestabilite, permit interoperabilitatea aplicatiilor utilizate pentru implementarea unei/unor MF) .

În a doua etapa a proiectului se va urmari incurajarea si documentarea explicita a MF utilizate in cadrul proiectului . Rolul lor va fi pe de o parte informativ (sa ofere modele concrete de utilizare), iar in al doilea rand explorativ (sa identifice noi oportunitati in care SSDG pot fi utilizate pentru optimizarea proceselor de prevenire a fenomenelor cu risc major la scara nationala) .

BIBLIOGRAFIE

Briggs, R . O . , Vreede, G . J . si Nunamaker, J . F . Jr . (2003) . Collaboration Engineering with ThinkLets to Pursue Sustained Success with Group Support Systems . Journal of Management Information Systems, 4(19): 31-63 .

EC Research DG (2004) . https://www . regional-foresight . de, accesat in 07 septembrie 2004 .

European Foundation (2004b Handbook of Knowledge Society Foresight

Filip, F . G . (2002) . Decizie asistata de calculator: decizii, decidenti, metode si instrumente de baza . Editura Tehnica: Bucuresti .

Filip, F . G . (2004a) . Sisteme suport pentru decizii . Editura Tehnica: Bucuresti .

Filip, F . G, H . Dragomirescu, R . Predescu si R . Ilie (2004b) . IT tools for future-oriented technology analysis . EU-US Scientific Seminar: New Technology Foresight, Forecasting and Assessment Methods, Sevilia .

Helmer, O . (1983) . Looking Forward, A gide to Futures Research . Sage Publications, California .

Korpela, J . , P . Sierilä si M . Tuominen (2001) . A GDSS-based Approach to the Strategy Analysis of Forest Industries . În Proceedings of the 34th Hawaii International Conference on System Sciences - 2001

Linston, H . A . si M . Turrof (1975) . The Delphi method, techniques and applications . Addison Wesley .

Salo, A . (1995) . Interactive decision aiding for group decision support, European Journal of Operational Research, 84: 134-149 .

Vickers, B . (1992) . Using GDSS to Examine the Future European Automobile Industry, Futures, Oct .

Wegner, D . M . (1986) . Transactive memory: A contemporary analysis of the group mind . În B . Mullen & G . R . Goethals (Eds . ), Theories of group behavior, Springer-Verlag: New York .