ORGANIZAREA INTREPRINDERII

1.Structura organizatorica - expresie a organizarii formale a intreprinderii

Ca expresie a organizarii formale, structura organizatorica a unei intreprinderi se proiecteaza pe baza unor norme, reguli, principii si documente oficiale.

Structura organizatorica, componenta a structurii generale a firmei, reflecta "anatomia intreprinderii". Modul de concepere, detaliere si implementare a acesteia, influenteaza nemijlocit asupra activitatilor impuse de realizare a obiectivelor intreprinderii.

In figura 1 se precizeaza structura generala a unei intreprinderi cu componentele sale.

Structura organizatorica poate fi definita ca reprezentand ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice si al relatiilor dintre acestea, orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale intreprinderii

Componentele structurii functionale sunt urmatoarele:

Postul, reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica, putand fi definit prin ansamblul obiectivelor, cu sarcinile, competentele, responsabilitatile asociate, care revin spre exercitare, in mod regulat, unei persoane angajate in intreprindere.

Obiectivele postului justifica ratiunea infiintarii si functionarii lui. Pentru realizarea lor, titularului postului ii sunt conferite sarcini si responsabilitati adecvate.

Trasaturile obligatorii ale unui post de munca sunt:

autoritatea formala; aceasta exprima limita in care titularul postului are dreptul de a actiona pentru realizarea obiectivelor individuale;

competenta profesionala; ea exprima nivelul de pregatire, experienta, prestigiul profesional care permit realizarea obiectivelor individuale;

responsabilitatea; aceasta reprezinta obligatia titularului de a indeplini sarcini si atributii derivate din obiectivele individuale ale postului.

Totalitatea posturilor, care sunt definite prin aceleasi caracteristici principale, formeaza o functie.

Functia. Aceasta reprezinta ansamblul atributiilor si sarcinilor, omogene din punct de vedere al naturii si complexitatii lor, desemnate in mod regulat si organizat unui angajat al intreprinderii.

Dupa natura competentelor, autoritatii si responsabilitatii pe care o incumba o functie, se disting doua tipuri de functii:

de management, caracterizate prin competente, sarcini, responsabilitati din domenii mai largi de activitate, implicand atributii de coordonare a activitatii unui numar de subordonati. Functiile denumite si atributele conducerii sunt: organizarea, comanda, coordonarea, evaluarea si controlul;

de executie, caracterizate prin obiective individuale limitate, insotite de competente si responsabilitati mai reduse. Ele au menirea transpunerii in practica a deciziilor emise de titularul postului de conducere.

Compartimentul. Acesta reprezinta o unitate organizatorica cu o structura mai complexa, o reunire sub aceeasi autoritate ierarhica a unui anumit numar de persoane, carora le revin permanent sarcini bine precizate.

Dupa modul de participare le realizarea obiectivelor firmei, compartimentele sunt:

operationale, care contribuie direct la realizarea obiectivelor derivate si generale ale firmei, cum ar fi, de exemplu, sectiile de productie, atelierele de service, depozitele, serviciul comercial etc. In cadrul acestor compartimente se exercita, de regula, autoritatea ierarhica a conducatorilor;

functionale, care participa la fundamentarea strategiilor si politicii globale a firmei, cum sunt, de exemplu, diviziile, serviciile etc. in domeniile comercial, cercetare - dezvoltare, financiar, contabil etc.

Dupa natura atributiilor, a volumului acestora si a nivelului de delegare a autoritatii, se pot distinge:

compartimentul de baza (elementar), specializat, de regula, in executarea unei activitati omogene;

compartimentul de ansamblu (complex), care grupeaza sub o autoritate unica, fie mai multe compartimente elementare, fie compartimente elementare si executanti subordonati nemijlocit.