Tipuri de manageri si stiluri de management

TIPURI DE MANAGERI SI STILURI DE MANAGEMENT

TIPURI DE MANAGERI

Este demonstrat faptul ca reusita activitatii unei intreprinderi este dependenta de calitatea actului managerial.

Aceasta calitate este determinata de caracteristicile si aptitudinile persoanei care exercita functia de manager. Se poate spune ca managerul efi­cient reprezinta un model de imbinare fericita a unor disponibilitati innascute cu trasaturile performante dobandite prin instruire profesionala si experienta.

In abordarea tipului de management, punctul de plecare il constituie tipologia general umana. In cadrul acestei tipologii, abordarea lumii exterioare si temperamentul constituie elemente de diferentiere.

Astfel, dupa primul criteriu - modul de abordare al lumii exterioare, se disting doua tipuri umane:

1. Extravertitii - persoane deschise lumii exterioare care-si exteriorizeaza sentimentele, intr-un mod imperios, la care predomina tendintele obiective.

2. Introvertitii - persoane interiorizate, meditative, la care predomina tendintele subiective.

Dupa caracterul temperamental se individualizeaza urmatoarele tipuri:

1. Colericul. Persoana respectiva are un temperament puternic, neechilibrat, excitabil, dispunand de o forta de actiune neobisnuita si manifestand explozii de afectivitate cu caracter inegal. Colericul este un om capabil de mari initiative, mereu nelinistit si agitat, avand un caracter imprevizibil in actiunile sale. Adesea are tendinta de a adopta atitudini extreme si nejustificate.

2. Sangvinicul se caracterizeaza printr-un temperament puternic, echilibrat. Este mobil si rapid, atat in actiuni, cat si in miscari si vorbire. Are un dezvoltat simt al datoriei si cand este solicitat se angajeaza cu toata energia. Nu se angajeaza in actiuni riscante si nu este cuprins de panica in situatii limita. Nu este ambitios, la nevoie stie sa renunte, dar nu este nici pasiv sau indiferent.

3. Flegmaticul are un temperament slab, echilibrat si inert. Este calm, foarte meticulos, dar lent in actiuni, se descurca greu si dezarmeaza cand este pus in situatii neprevazute. Este realist, practic, cumpatat, dar lipsa de operativitate si adaptabilitate nu-l recomanda pentru functia de manager.

4. Melancolicul este un tip neechilibrat, slab si inhibat. De regula, este un tip rabdator si are un pronuntat simt analitic. Este hipersensibil, dar labil din punct de vedere nervos. Este fricos si incapabil sa infrunte situatiile critice, iar starea de melancolie i se accentueaza cand apar situatiile conflictuale.

Tinand cont de aceste caracteristici care contureaza si in acelasi timp particularizeaza tipurile de manageri, se identifica mai multe criterii de clasificare a acestora:

A. In functie de gradul de flexibilitate si stilul de conducere exista doua categorii de manageri si anume:

a) manageri flexibili;

b) manageri inflexibili.

B. Dupa modul de executare a sarcinilor, de eficienta conducerii, precum si de modul de stabilire a relatiilor si a contactelor se identifica urmatoarele tipuri distincte de manageri:

a) altruistul sau misionarul - interesat, in special de relatiile umane;

b) delasatorul sau negativul - prezentand slabe aptitudini de conducator, datorita slabei eficiente a activitatii sale;

c) ezitantul este acel tip de manager deosebit de atent la realizarea sarcinilor si la stabilirea contactelor, dar care manifesta un interes scazut pentru rezultate;

d) promotorul este puternic preocupat de cresterea eficientei activitatii colectivului pe care-l conduce;

e) autocratul bine intentionat are ca scop principal realizarea obiectivelor si atingerea unui nivel ridicat de eficienta, dar nu manifesta preocupare privind relatiile interpersonale;

f) realizatorul este tipul de manager constructiv, perseverent, imaginativ, preocupat in egala masura de armonizarea relatiilor interumane.

C. Un alt criteriu este determinat de randamentul activitatii de conducere si de gradul de cooperare cu personalul din subordine.

Acest criteriu determina doua tipuri de manageri:

a) manageri eficienti;

b) manageri ineficienti.

A. Managerii eficienti. La randul lor, acesti manageri se structureaza in mai multe subtipuri:

1. Organizatorul prezinta urmatoarele caracteristici:

pune un accent deosebit, in activitatea sa, pe organizare;

se intelege cu colaboratorii si stie sa lucreze cu ei, chiar daca acestia nu corespund asteptarilor sale,

deleaga subalternilor o parte din autoritatea sa;

tine cont de opiniile subalternilor;

prefera o autoritate relativ depersonalizata, facand apel la proceduri, legi, norme, reglementari;

este constient de drepturile sale si de obligatiile ce ii revin;

manifesta un grad de constiinciozitate ridicat;

stie sa evite dezacordurile sau conflictele, iar daca acestea apar, este capabil sa le aplaneze;

considera ca accesul la autoritate (la anumite functii de conducere) trebuie sa se bazeze pe norme bine stabilite.

2. Participativul

ignora relatiile ierarhice si promoveaza relatii de tip colegial;

considera ca procesul de conducere este mai mult o munca de echipa decat una individuala;

detine arta de a se apropia de oameni, de a se adapta modului diferit de a gandi si a actiona al acestora;

stie sa dea dispozitii in concordanta cu capacitatea fiecarui subordonat;

este constient de faptul ca nu e posibil sa influente pe altii, fara a accepta sa fie el insusi influentat;

pentru aplanarea dezacordurilor, este orientat, cu precadere, catre analizarea cauzelor legate de situatii si mai putin de caracterul lor;

dezacordurile importante sunt abordate sistematic, pentru a permite o colaborare eficienta.

3. Intreprinzatorul

este tipul de manager care considera ca menirea sa este de a dirija pe colaboratori si subalterni, pentru ca acestia sa obtina cele mai bune rezultate;

promoveaza un sistem de relatii ierarhice clare, fundamentate pe experienta;

are capacitatea de a controla desfasurarea evenimentelor;

apreciaza si alege acele persoane care prefera sa fie conduse;

promoveaza idei proprii si le urmareste eficienta;

considera ca cel mai corect criteriu de promovare este capacitatea de initiativa;

adopta un stil de conducere autoritar, fara sa manifeste tendinte dictatoriale;

ii place competitia si prefera confruntarile deschise.

4. Realistul

promoveaza relatii ierarhice pe baza de incredere si respect reciproc;

deciziile importante le adopta numai dupa ce, in prealabil, s-a consultat cu subalternii;

pentru problemele care nu-l privesc direct, lasa pe subalterni sa-si rezolve intre ei problemele;

isi exercita influenta fara a estompa initiativele subalternilor sau colaboratorilor;

urmareste sa nu aiba esecuri sau sa obtina rezultate slabe.

Toate aceste subtipuri se pot structura in doua grupe: traditionalistul si neo-managerul, ale caror trasaturi sunt marcate si de mutatiile intervenite, in ultimul timp, in stiinta managerului.

B. Manageri ineficienti

Si in randul acestei categorii de manageri se desprind cateva subtipuri:

1. Birocratul

o         este tipul de manager a carui principala grija este sa evite raspunderea, punand-o - in caz de nereusita - pe seama superiorilor sau a unor cauze subiective;

o         este preocupat mai mult de aspectele formale, decat de obtinerea unor realizari de fond;

o         da instructiuni exagerat de detaliate personalului din subordine si, de regula, sub forma scrisa;

o         asteapta, la randul lui, instructiuni ,de sus' si nu se abate de la respectarea lor, chiar daca uneori acestea sunt, in mod evident, in detrimentul activitatii;

o         controlul se exercita la toate nivelurile ierarhice, cautandu-se intotdeauna vinovati pentru neindeplinirea unor sarcini sau pentru abaterea de la actele normative;

o         subordonat reglementarilor si practicilor din perioadele trecute, nu are incredere in proiectiile pe termen lung.

2. Paternalistul si demagogul

o         vorbeste mult despre spiritul de echipa, despre democratie si despre 'marea familie' reprezentata de echipa pe care o conduce, dar aceste notiuni sunt exprimate confuz;

o         are acces la functii, in general, prin intermediul relatiilor de familie sau a unor forme de influenta;

o         face mult pentru satisfacerea nevoilor subalternilor pe care-i trateaza cu amabilitate - chiar daca acest lucru este contrar intereselor firmei;

o         este deosebit de influentabil, putand fi usor manevrat, fara a fi constient de acest lucru;

o         are uneori manifestari impulsive, necontrolate.

3. Autocratul de tip dictator

o         are ambitii personale puternice, acestea generand stari conflictuale si trezind numeroase rivalitati;

o         mediteaza indelung la mijloacele prin care se poate mentine in functiile de conducere;

o         are permanent in vedere numele rivalilor ce trebuie inlaturati si se preocupa de gasirea mijloacelor pentru eliminarea lor;

o         considera ca, pentru a ramane in functie, trebuie sa faca parte din anumite clanuri;

o         comportarea sa este, in general, autoritara;

o         se preocupa in mod intens pentru a exercita puternice influente asupra evenimentelor si a oamenilor;

o         apreciaza ca a lasa sa se dezvolte influenta unui colaborator reprezinta un pericol pentru pozitia ce o detine;

o         ii indeparteaza pe cei care nu sunt de acord cu el sau nu-i respecta linia de conduita;

o         in relatiile de munca manifesta multa agresivitate;

o         realizeaza un randament personal ridicat, insa nu stie sa obtina maximum posibil de la subordonati, iar pe termen lung, stilul respectiv este ineficient.

4. Oportunistul

o         sesizeaza intotdeauna ocaziile si momentele potrivite pentru a-si intari pozitia ierarhica;

o         organizeaza si desface aliante in functie de imprejurari;

o         isi fundamenteaza exercitarea autoritatii pe compromisuri;

o         este usor influentabil;

o         utilizeaza autoritatea detinuta, catre exercitarea de presiuni asupra celorlalti, in vederea satisfacerii propriilor interese;

o         datorita preocuparilor pentru mentinerea pozitiei ierarhice, nu are suficient timp pentru rezolvarea problemelor importante de ordin tehnico-economic ce intra in atributiile functiei sale;

o         in situatii critice, de criza, este nelinistit si agitat de teama de a nu-si pierde pozitia sau privilegiile.

5. Delasatorul este tipul de manager cu cele mai slabe rezultate. Nu manifesta interes pentru nici unul din obiectivele esentiale ale sferei sale de activitati. Este ineficient si influenteaza negativ eficienta grupului pe care-l conduce. Este evaziv in asumarea responsabilitatilor, reducand randamentul celorlalti, atat prin interventii inoportune, cat si prin neinterventie. Tinde spre un randament minim, din comoditate, lene sau pentru a nu avea neplaceri.

6. Utopistul modern

o         manifesta prea multa incredere in oameni, pentru a mai putea asigura un bun echilibru al ansamblului sistemului pe care-l conduce;

o         adopta un stil exagerat democratic, in care autoritatea este slabita;

o         urmareste sa promoveze mai mult un stil de conducere exemplar, decat sa obtina rezultate exemplare;

o         pentru mentinerea unor relatii cordiale, neglijeaza rezultatele si eficienta;

o         nu este exigent cu subalternii, ceea ce duce la un randament scazut si la o lipsa de organizare;

o         nu cauta sa rezolve conflictele, ci le calmeaza, lasand ca aspectele critice sa fie rezolvate prin trecerea timpului;

o         este ineficient, rezolvand doar partial problemele.