Analiza raportului cerere - pret

Pentru a fixa cadrul analizei vom face urmatoarele presupuneri:

fie un consumator individual a carui functie de utilitate referitoare la doua bunuri este:

U = f (x₁,x₂);

consumatorul dispune de un venit V care nu se modifica pe parcursul analizei;

preturile celor doua bunuri sunt p₁ si, respectiv, p₂;

consumatorul cheltuieste intregul venit pentru achizitionarea celor doua bunuri, deci: 

V = p₁x₁ + p₂x₂;

consumatorul maximizeaza functia de utilitate atingand echilibrul in punctul E^* (figura nr. 1.1).

In aceste conditii, dreapta LM din figura nr. 1.1 va avea ecuatia:

.

Figura nr. 1.1: Echilibrul consumatorului.

In conditiile echilibrului consumatorului acesta va achizitiona si consuma x_1E unitati din bunul "1" si x_2E unitati din bunul "2".

Pentru a analiza influenta modificarii preturilor asupra cantitatilor cerute sa presupunem ca pretul bunului "1" se modifica, in timp ce pretul celui de-al doilea bun si venitul raman constante. Fie p¹₁, p²₁ , p³₁ trei valori posibile ale pretului bunului "1" aflate in relatia:

p¹₁ < p²₁ < p³₁.

In aceste conditii, vom obtine trei drepte ale bugetului, care admit aceeasi ordonata la origine si ale caror pante, in valoare absoluta, sunt respectiv egale cu: si (figura nr. 1.2.).

Fiecarei pozitii a dreptei bugetului ii va corespunde o alegere optima a consumatorului, punctele E₁, E₂ si E₃ din figura nr. 1.2.

Unind punctele de echilibru succesiv E₁, E₂ si E₃ obtinem o curba numita curba consum - pret , care arata cum se schimba vectorul de consum optim atunci cand variaza pretul bunului "1", venitul si pretul celuilalt bun ramanand constante. Altfel spus, curba consum - pret este locul geometric al punctelor de echilibru rezultate din variatiile raportului preturilor, venitul banesc si structura preferintelor consumatorului ramanand constante.

Figura nr. 1.2: Determinarea curbei consum - pret.

Se observa ca pe masura cresterii pretului bunului "1" consumul acestuia scade si, invers, in timp ce consumul celui de-al doilea bun nu este uniform. Astfel, la trecerea de la p¹₁ la p²₁ (dreapta bugetului se deplaseaza din pozitia LM₁ in LM₂) se constata o scadere a consumului atat din bunul "1", cat si din bunul "2", in timp ce trecerea de la p²₁ la p³₁ determina reducerea consumului din bunul "1" si cresterea consumului din cel de-al doilea bun.

1.1.1. Efectul modificarii pretului unui bun: efectul total, efectul de substitutie si efectul de venit

O variatie a pretului unui bun determina modificari in cantitatile consumate din acel bun. Atunci cand pretul variaza, preturile celorlalte bunuri si venitul nominal ramanand neschimbate, consumatorul, tinand cont de postulatul rationalitatii, se va deplasa de la un punct de echilibru la altul in dorinta de a-si maximiza starea de satisfactie sau de a obtine maximum de utilitate in conditiile date.

In mod normal, scaderea pretului unui bun va antrena cumparari suplimentare din acel bun, in timp ce o crestere a pretului va conduce la o scadere a volumului cumparaturilor.

Variatia totala a cantitatii cerute dintr-un bun intre doua pozitii de echilibru succesive poarta denumirea de efect total datorat modificarii pretului acelui bun.

Pentru exemplificare, sa examinam scaderea pretului bunului "1", pretul bunului "2" si venitul consumatorului ramanand neschimbate. Astfel, presupunem scaderea pretului de la p₁ la p (p₁>p Consecintele acestei scaderi de pret apar ca in figura nr. 1.3. si in figura nr. 1.4.

Figura nr. 1.3: Efectul scaderii pretului bunului 1; cazul in care

consumul bunului 2 creste.

Figura nr. 1.4: Efectul scaderii pretului bunului 1; cazul in care

consumul bunului 2 scade.

Analiza figurilor nr. 1.3. si nr. 1.4. permite urmatoarele observatii: 

efectul total datorat scaderii pretului bunului "1" consta in cresterea cantitatii consumate din acest bun de la Ox₁₁ la Ox₁₂ deci:

ET = Ox₁₂ - Ox₁₁;

cresterea cantitatii consumate din bunul "1" nu este automat insotita de reducerea cantitatilor consumate din bunul "2";

ca urmare a scaderii pretului bunului "1" echilibrul consumatorului se situeaza pe o curba de indiferenta de nivel mai mare, deci satisfactia sa creste;

scaderea pretului bunului "1" face ca individul sa devina, intr-o oarecare masura, mai "bogat" caci puterea de cumparare a venitului sau creste. In fapt, prin reducerea pretului bunului "1" venitul sau nominal ramane acelasi, dar se modifica venitul sau real;

in mod normal cresterea puterii de cumparare a venitului consumatorului trebuie sa conduca la cumparari mai ridicate din fiecare bun in parte (cel putin in cazul bunurilor considerate normale);

scaderea pretului bunului "1" face consumul acestuia mai interesant in raport cu celalalt bun.

In realitate, efectul total pus in evidenta in figurile nr. 1.3. si nr. 1.4. cumuleaza doua efecte conducand la o crestere a consumului din bunul "1", sensul evolutiei consumului celuilalt bun neputand fi precizat apriori.

Pentru a explica in mod riguros natura celor doua efecte care intervin in efectul total vom descompune trecerea de la E₁ la E in figurile nr. 1.5. si nr. 1.6.

Presupunem ca scaderea pretului bunului "1" de la p₁ la p este insotita de o modificare a venitului consumatorului, astfel incat satisfactia sa ramana nemodificata. Aceasta "variatie compensatorie a venitului" va deplasa dreapta bugetului consumatorului paralel cu LM dar tangent la curba de indiferenta initiala U₁. Echilibrul consumatorului se va muta din E₁ in E"₁ (figura nr. 1.5.).

Figura nr. 1.5: Efectul de substitutie si efectul de venit in cazul unei

scaderi a pretului bunului 1.

In acest caz, trecerea de la E₁ la E se face in doi timpi E₁-E"₁ si E"₁-E

Trecerea de la E₁ la E"₁ deci Ox₁₃ - Ox₁₁ poarta denumirea de efect de substitutie (ES), iar trecerea de la E"₁ la E poarta denumirea de efect de venit (EV).

Deci: ET = Ox₁₂ - Ox₁₁

ES = Ox₁₃ - Ox₁₁

EV = Ox₁₂ - Ox₁₃

ET = ES + EV

unde: ET = efectul total;

ES = efectul de substitutie;

EV = efectul de venit.

Deci, efectul de substitutie este egal cu variatia cantitatii consumate dintr-un bun, consecutiva unei modificari a preturilor relative, dupa "compensarea" acordata pentru modificarea venitului real. In alti termeni, efectul de substitutie este egal cu variatia cantitatii consumate dintr-un bun, consecutiva variatiei preturilor, atunci cand are loc deplasarea echilibrului consumatorului de-a lungul aceleiasi curbe de indiferenta, venitul real fiind considerat constant. (Toate punctele situate pe aceeasi curba de indiferenta reprezinta acelasi nivel al venitului real caci satisfactia totala a consumatorului ramane aceeasi).

Efectul de venit este egal cu variatia cantitatii consumate dintr-un bun datorata exclusiv variatiei venitului real, ca urmare a modificarii pretului bunului respectiv, toate celelalte preturi si venitul nominal ramanand nemodificate.

In cazul a doua bunuri normale scaderea pretului bunului "1" are urmatoarele consecinte:

a) pentru bunul 1:

ET = pozitiv;

ES = pozitiv;

EV = pozitiv;

b) pentru bunul 2:

ES = negativ;

EV = pozitiv;

ET = depinde de natura bunului si nu se poate preciza apriori.

Scaderea pretului bunului "1" duce in mod sigur la cresterea cererii consumatorului pentru acest bun, in timp ce pentru cel de-al doilea bun cererea poate sa creasca sau, din contra, poate sa se reduca. Cererea pentru cel de-al doilea bun se reduce daca ES > EV si creste daca ES < EV.

In acest paragraf am pus in evidenta efectul total, efectul de substitutie si cel de venit presupunand o scadere a pretului bunului "1". Evident, efectele se vor inversa in situatia in care am avea in vedere o crestere a pretului bunului "1". In acest caz, in mod cert cererea consumatorului pentru acest bun se va reduce, in timp ce cererea pentru cel de-al doilea bun poate creste sau se poate diminua.

Aceste afirmatii sunt valabile in cazul bunurilor considerate drept bunuri normale.

In cazul bunurilor considerate inferioare rezultatele ce se vor obtine vor fi putin modificate. Pentru a ilustra acest fapt vom presupune ca bunul "1" este un bun inferior si ca pretul sau se reduce de la p₁ la p'₁ cu p₁ > p'₁ (figura nr. 1.6.).

Figura nr. 1.6: Efectul scaderii pretului bunului 1 considerat bun

inferior.

In cazul figurii nr. 1.6. observam ca:

ET = OX₁₂ - OX₁₁

ES = OX₁₃ - OX₁₁

EV = OX₁₂ - OX₁₃.

In acest caz, efectul de venit este negativ pentru bunul "1", efectul de substitutie fiind diminuat de acesta, pentru ca in final, sa obtinem un efect total pozitiv. In unele situatii efectul de venit negativ poate fi, in valoare absoluta, mai mare ca efectul de substitutie si, in acest caz, scaderea pretului bunului "1" conduce chiar la reducerea consumului (cererii) din acest bun. Aceasta situatie poarta denumirea de "paradoxul lui Giffen". Bunurile de tip Giffen sunt bunurile la care consumul (cererea) creste pe masura cresterii pretului printr-un fel de "efect al snobismului" (figura nr. 1.7.).

Bunurile de tip Giffen sunt bunurile inferioare cu un caracter marcant si la care efectul de venit este foarte important si poate conduce la o crestere progresiva a consumului pe masura cresterii pretului.

In afara acestui caz exceptional de bun inferior la care apare paradoxul lui Giffen, legea potrivit careia consumul (cererea) unui bun scade atunci cand pretul sau creste (si invers) este o lege generala.

Figura nr. 1.7: Paradoxul lui Giffen.