Constituirea preturilor

Constituirea preturilor

Preturile se constituie, obiectiv, din costurile si acumularile intervenite in cadrul proceselor de productie a bunurilor si serviciilor, respectiv in procesele de circulatie a marfurilor.

Costurile insa nu spun nimic despre valoarea pe care consumatorul o acorda produsului oferit, adica pretul pe care aceasta este pregatit sa-l plateasca. De aceea la elaborarea unei politici de preturi un prin pas il constituie cunoasterea si intelegerea comportamentului consumatorului fata de pret. Acordand prioritate acestui aspect se poate ajunge numai intamplator la relatia costuri- preturi, care sa asigure echilibrul economic. Deci trebuie studiate si abordate ambele aspecte: costurile de productie (indiferent de modul de calcul al acestora) si comportamentul consumatorului fata de preturi.

Intreprinderea actioneaza in cadrul unei piete conventionale si foloseste pretul ca unul din argumentarile pentru desfacerea produselor, un adevarat instrument de marketing. Ea poate sa faca acest lucru pentru ca are posibilitatea sa modifice permanent preturile si sa se adapteze operativ la conditiile pietei. Piata actioneaza asupra stabilirii preturilor, iar acestea, la randul lor, pot determina extinderea sau restrangerea pietei, substituirile de produse pe piata si in consum ceea ce demonstreaza necesitatea includerii pretului in strategia de marketing a intreprinderii.

Pe piata bunurilor si serviciilor pretul are ca punct de plecare pentru oferta costul de productie (suma cheltuielilor intreprinzatorului, ale firmei, ocazionate de procurarea resurselor utilizate sau plata facturilor de productie), iar pentru cerere (pretul pe care cumparatorul este dispus sa-l plateasca) are la baza utilitatea bonului sau serviciului. Deci, pretul ce se formeaza pe piata este determinat de punctul de echilibru dintre curba cererii si cea a ofertei, deci un pret de echilibru care se impune tuturor vanzatorilor si cumparatorilor. El este cel care masoara tensiunile de varietate a bunurilor si serviciilor, dar si a factorilor de productie din viata economica si reflecta posibilitatile intre care se stabileste un echilibru economic. Miscarea preturilor orienteaza si optiunile si deciziile producatorilor privind cumpararea cea mai avantajoasa a bunurilor si serviciilor de care ei au nevoie.

Pretul apare ca un semnalizator, care coordoneaza si face sa fie coerente deciziile producatorilor, agentiilor economici si ale consumatorilor.

La producator, in conditii de stabilitate economica, pretul are la baza costul de productie (mediu, marginal, etc.), dar trebuie permanent sa se tina seama de factorii care modifica costul in timp: volumul productiei, modificarile in tehnica si tehnologia de lucru, preturile resurselor de productie, etc.. In aceste conditii pretul de vanzare are la baza costul .

In conditii de instabilitate economica, de inflatie, costul se modifica foarte rapid, preturile de vanzare (ale pietei) se stabilesc prin cerere si oferta. La producator, insa pretul poate avea ca punct de plecare tot costul, dar acela cu care ar putea fi obtinut produsul in momentul vanzarii.

In concluzie:

costul de productie este elementul determinant al pretului pietei. In cazul concurentei rolul sau este mare actionand prin efectele sale asupra ofertei. Producatorii nu produc dintr-un motiv filantropic. Daca prin vanzarea produselor nu obtin preturi suficient de ridicate pentru acoperirea cheltuielilor anterioare atunci se vor gandi in privinta continuarii activitatii viitoare, vor putea schimba structura de productie, isi vor regla cantitatile pe baza costurilor marginale;

cererea si oferta au influenta mare asupra preturilor deoarece volumul de produse si servicii, care se achizitioneaza, depind de nivelul de venituri si preturi pe de o parte, iar in cazul unei oferte scazute consumatorii isi vor reorienta consumul, vor oferi preturi mai mari pentru produsele de stricta necesitate, vor renunta la alte produse sau servicii, vor folosii produse substituibile .

Conditiile realizarii unui echilibru dinamic intre preturi si venituri sunt:

cercetarea nevoilor de acoperit, corelarea acestora cu investitiile, calculul fundamental al costurilor si preturilor, cercetarea evolutiei veniturilor, corelarea salariilor cu productivitatea muncii, judicioasa dimensionare a acumularilor incluse in pret. Echilibrul dintre productie si cerere se rezolva prin corelari cu nevoile reale, respectiv cererea solvabila, astfel daca aceasta se realizeaza prin oscilatia preturilor se ajunge la situatia ca unele intreprinderi sa prospere pe seama falimentului altora.

In elaborarea politicii de pret trebuie corelate necesitatile obiective ale productiei cu preferintele subiective ale consumatorilor. Deci, trebuie cunoscuti consumatorii potentiali, deoarece orice neconcordanta se soldeaza cu produse nevandabile, sau preturi mari suportate de cumparatori (ca pret al libertatii de alegere). Veniturile si preturile constituie coordonatele comportamentului consumatorilor fiind necesara se determine corelatiile dintre preturi si nivelurile, respectiv modul de formare a veniturilor in cadrul costurilor si preturilor.

Pentru produsele agricole pretul de productie trebuie sa aiba cel putin nivelul care sa asigure acoperirea cheltuielilor producatorilor care au produs in conditiile cele mai putin favorabile. Deci, la constituirea preturilor pentru produsele agricole punctul de plecare il constituie costul de productie de pe terenurile cu fertilitatea cea mai scazuta. Necesitatea cultivarii si a terenurilor mai slabe, datorita caracterului limitat al pamantului, face ca in politica preturilor pentru produsele agricole sa se adopte o serie de masuri de subventionare, in special pentru produsele strict necesare la care preturile practicate pe pietele internationale fac dificil importul.

Subventionarea se poate face prin interventia autoritatii publice care stabileste un pret plafon care poate sa aiba un nivel ridicat sau nivel minim. In cazul in care se urmareste cresterea productiei sunt subventionati consumatorii (prin compensatii acordate) preturile acoperind costurile si permit obtinerea de beneficii (nivel ridicat). La nivel minim unii producatori pot ajunge in situatia de a nu mai fi stimulati sa produca, caz in parte, li se pot acorda o serie de subventii pentru schimbarea structurii de productie, reorientarea activitatii catre produsele solicitate de consumatori.

Subventionarea se poate face si in conditiile preturilor libere pentru producatorii din zonele cele mai putin favorabile.