Evaluarea nevoilor de consum

Evaluarea nevoilor de consum

Evaluarea nevoilor se poate realiza fie direct, fie indirect pe baza a o serie de concluzii la care au ajuns ramuri si subramuri ale stiintei precum biologia, fiziologia, dietetica, psihologia, sociologia, economia, statistica s.a.

Dimensionarea nevoilor prin evaluare directa se realizeaza pe baza necesitatilor reale individuale, iar evaluarea indirecta se face prin intermediul consumatorilor an stransa concordanta cu solvabilitatea lor.

Abordarea nevoilor independent de solvabilitate se face, de regula, prin exprimarea in unitati naturale si se realizeaza, prin intermediul normelor de consum si al unor investigatii realizate in randul populatiei. În functie de categoria de nevoi sunt stabilite:

norme fiziologice pentru consumul de bunuri alimentare;

norme rationale pentru consumul de textile incaltaminte;

norme de inzestrare pentru consumul de bunuri de folosinta indelungata.

Evaluarea nevoilor de consum in functie de gradul de acoperire a acestora cu bunuri si servicii imparte aceste norme in trei categorii:

norme ale minimului de exigenta;

norme optime;

norme ideale.

Încercarile de cuantificare a nevoilor au luat forma unor scari ale consumului. Scarile consumului desi prezinta unele limite au un caracter documentar pentru ca, ele au fost constuite in functie de o serie de factori, prioritari fiind cei demografici si economici. Gradarea acestor scari era legata de mediul de viata si munca al omului. De exemplu:

Svyrkov scaland nevoile de hrana a considerat drept unitate de masura neceasrul unei persoane adulte ce lucreaza intr-o ramura industriala cu productie mecanizata si depune un effort fizic mediu. Gradarea scarii este realizata in functie de intensitatea procesului de munca.

Khumas a construit o scala a nevoilor de consum pornind de la greutatea medie a corpului.

Rubner a considerat ca, nevoile de calorii sunt proportionale cu suprafata corpului omenesc si a inregistrat o scala cunoscuta sub numele de "lege a suprafetelor".

Ernest Engel si-a luat ca reper o unitate conventionala de consum care echivaleaza cu necesarul de consum al unui nou nascut, alcatuind scala prin adaugarea a cate o "zecime" pentru fiecare an de viata.

Desi scarile consumului au fost transformate in instrumente de lucru operante in cercetarile ce vizeaza consumul, totusi nu se pierde din vedere faptul ca nu toate nevoile sunt supuse unei cuantificari. Nevoile care se bucura de o atentie mai mare nu pot fi evaluate cu exactitate intrucat fie lipseste unitatea de masura adecvata, fie nu s-a elucidat in suficienta masura aspectul nevoii care ar putea fi masurat sau trebuie sa fie cuantificat.

Marketingul utilizeaza ca instrumente de lucru normele de consum. Cu ajutorul acestora marketingul reuseste sa-si formeze o viziune privind volumul si structura cererii, intrucat indiferent de unitatea de masura in care sunt exprimate, ele sunt evaluate in cantitati de produse sau servicii care pot satisface aceste nevoi. Totodata marketingul are in vedere ca nevoile economice sunt elastice iar gradul lor de elasticitate este diferit si nu este constant in timp pentru aceeasi trebuinta. Se cunoaste faptul ca, stringenta cu care se manifesta o nevoie descreste pe masura satisfacerii ei, intrucat o caracteristica importanta a nevoilor este reproductibilitatea. Satisfacerea unei nevoi da nastere altor si altor categorii de nevoi, asigurandu-se astfel, manifestarea nelimitata a progresului si innoirii, impunandu-se deci noi metode si instrumente de evaluare.

Evaluarea nevoilor in dependenta de solvabilitatea acestora se realizeaza cu ajutorul instrumentelor statistice:

bugete normative de consum;

bugete de familie.

Aceste instrumente nu permit studierea tuturor nevoilor ci numai acelor care se manifesta prin actiunile consumatorilor.

1. Bugete normative de consum - Piramide nutritionale

Literatura de specialitate opereaza cu notiunea de buget normativ de consum, atunci cand face referire la ansamblul de norme fiziologice si rationale de consum ce exprima nivelul consumului optim pentru o familie de marime medie (doi parinti, doi copii) sau pentru o persoana. Spre exemplu in S.U.A. o serie de estimari fac referire la "bugetul Comitetului Heller" in care sunt cuprinse toate produsele si serviciile considerate a fi necesare traiului, pe baza posibilitatilor de care dispune economia S.U.A. la data respectiva. Acest buget ia in calcul necesarul pentru o familie medie compusa din patru persoane sot, sotie, fiu de 13 ani si fiica de 8 ani.

Luand in considerare nevoile solvabile, bugetele normative au in vedere nivelul mediu al veniturilor purtatorilor cererii si posibilitatile de satisfacere a nevoilor in functie de gradul de dezvoltare a economiei, reflectand conditiile de viata si schimbarea lor in timp.

Datorita conditiilor economico-financiare ce diferentiaza tarile si estimarea bugetelor normative de consum va fi diferita in functie de criteriile dependente de aceste conditii. Aceasta situatie determina utilizarea mai multor tipuri de bugete:

buget al minimului de consum;

buget moderat;

buget al belsugului;

buget etalon;

buget rational

s.a.m.d.

În domeniul produselor agroalimentare de exemplu bugetele normative de consum sunt legate de problema sanatatii intrucat o serie de opinii converg spre ideea ca nutritia influenteaza in mod direct sanatatea.

În 1990 a existat la nivelul Comuniatii Europene prin Consiliul ministerelor sanatatii o incercare de a defini un "Program de actiune privind nutritia" iar in S.U.A. autoritatile sanitare au elaborat "Instructiuni nutritionale".

În 1992, Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie a legat ideea de sanatate de cea de securitate alimentara pe care o defineste ca fiind "accesul pentru toata lumea si oricand la hrana necesara asigurarii unei vieti sanatoase". Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca fiind nu doar absenta bolii ci si o "stare de bine fizic, psihic si social".

Preocuparea pentru bugete normative de consum alimentar este foarte actuala in S.U.A. unde atat universitati de prestigiu (Harvard si Cornell) cat si Departamentul pentru Agricultura (USDA) au intocmit o serie de "Piramide nutritionale" in care s-a dat o interpretare geometrica dietei sanatoase prin propunerea de grupe de alimente cu frecventa de servire mai mare la baza si care descresc ca numar cu cat se urca spre varf.

Marketingul prin mijloacele de reclama promoveaza aceste modele contribuind la obisnuirea consumatorului cu aceasta interpretare geometrica a unei diete sanatoase. Expertii nutritionisti sustin ca nu exista o dieta care sa se potriveasca perfect cu toate stilurile de viata, cu diferitele culturi, sisteme de valori, gusturi sau preferinte.

O parte din recomandari militeaza pentru dieta vegetariana, sens in care s-au construit doua tipuri de piramide:

Universitatile Harvard si Cornell prin grupul numit "Metoda Veche" au elaborat "Piramida traditionala" (Figura nr. 7) in care alimentele sunt diferentiate in trei categorii: optionale, consum zilnic, mancare obisnuita si pune la baza activitatea fizica zilnica;

Universitatea Loma Linda din California a construit o piramida ce-I

poarta numele (Figura nr. 8). Piramida Loma Linda diferentiaza recomandarile doar in doua categorii: zilnic si optional.

Constructorii celor doua piramide au avut in vedere studiile intreprinse asupra adventistilor de ziua a 7-a, a caror religie exclude fumatul, consumul de alcool si de carne precum si asupra vegetarienilor care se bucura de o speranta de viata mai mare decat carnivorii si inregistreaza rate mai scazute de imbolnaviri de inima, hipertensiune, diabet de tipul II si de cancer colorectal.

Criticii piramidelor vegetariene arata ca acestea nu trebuie sa ne indemne sa devenim cu totii vegetarieni pentru ca "vegetarianismul poate fi chiar nesanatos, asmeni tuturor dietelor americane ce contin coca-cola, pizza si inghetata". Sunt apreciate insa recomandarile pentru consumul de cereale neprocesate.

Diferenta dintre cele doua piramide vegetariene este mai putin elocventa. De exemplu:

"Metoda veche" incadreaza ouale la categoria de servire cu titlul "optional, ocazional sau in cantitati mici" recomandand albusul de ou cu frecventa "zilnica" in alimentatie. Piramida Loma Linda insa, nu separa albusul de galbenus. "Noi incercam sa ne detasam de gandirea aceasta in termeni de alb si negru - ca ouale sunt rele doar albusul e bun, sustine dr. Cristal Whittan, profesor de nutritie si co-designer la piramida sustinand ca ideea de baza consta in moderatie";

Piramida "Loma Linda" se refera la categoria "optionale zilnice", oferind recomandari pentru cantitatile servite in timp ce "Metoda veche" divide grupurile de alimente in cele trei categorii. Despre a treia categorie - mancare obisnuita (fructe si salate, cereale neprocesate), Lawrence Kushi care a participat la construirea piramidei dupa metoda veche apreciaza ca, delimitarea "hranei obisnuite", astfel este relativ

severa si ca acest punct de vedere s-ar putea sa nu fie real daca mananci in graba.

Departamentul pentru Agricultura al S.U.A. (USDA) a intocmit Ghidul Piramida Alimentar in care de asemenea s-a dat o intrepretare geometrica dietei sanatoase prin propunerea a patru grupe de alimente de baza. Acestea sunt cuprinse in "Piramida USDA" (Figura nr. 9):

Paine, cereale, orez, paste pentru 6-11 serviri pe saptamana;

Vegetale din care legume si salate cate 3-5 serviri pe zi si fructe, cate 2-4 serviri pe zi;

Lapte, lactate, carne, oua, boabe uscate cate 2-3 serviri;

Grasimi, uleiuri, dulciuri pentru care recomandarea este de consum redus.

Piramidei USDA i se contesta mai multe aspecte intre care:

Baza piramidei care contine paine, cereale, orez si paste nu este explicita suficient pentru ca nu subliniaza distinctia intre cereale neprocesate, apreciate favorabile pentru reducerea riscului bolilor de inima, diabet si a unor boli canceroase si cerealele rafinate care sunt imbibate consistent cu vitamine, minerale si fibre.

Piramida cuprinde la un loc carne, peste, boabe uscate, oua si nuci si recomanda de la doua la trei serviri pe zi din acest grup de produse alimentare bogate in proteine, recomandandu-se la o singura servire de carne, trei uncii, ceea ce permite consumarea a opt uncii dintr-un hamburger (o uncie = 31,103 gr.). Aceste recomandari nu sunt apreciate sanatoase pentru ca majoritatea portiunilor taiate din carnea rosie sunt incarcate cu grasimi saturate, iar acestea afecteaza circulatia arteriala. Totodata nucile care contin vitamina E si grasimi sanatoase pentru inima (monosaturate) sunt apreciate printre cele mai nutritive alimente emitandu-se ideea ca oamenii care consuma nuci de cinci ori pe

saptamana sunt cu mult mai putin predispusi la riscul imbolnavirii de inima decat cei care nu obisnuiesc acest lucru. În acest sens nutritionistii contesta piramida spunand ca cele doua aspecte divergente nu se compenseaza.

Referitor la laptele proaspat (nepasteurizat) piramida recomanda, in mod expres, variantele cu consum mic in grasimi ale acestor produse cu inalt continut de calciu iar variantele grase sau chiar si cele cu 2 % grasime sunt bogate in grasimi saturate. În acelasi timp piramida grupeaza grasimile, uleiurile si dulciurile la varf, cu usoara avertizare "consumate cu rezerva". În acest sens cercetarile americane sustin ca, grasimile continute de uleiurile de masline si couola (un hibrid de rapita) sunt preventive pentru anumite boli. Aprecierea Piramidei USDA consta in faptul ca ea specifica cantitati de serviri zilnice pentru fiecare categorie de hrana dar prezinta neajunsul ca usor se poate crea confuzie, intrucat unele serviri sunt minimizate si altele maximilizate.

Multe dintre problemele semnalate in Piramida USDA sunt rectificate de catre Piramida Mediteraneana de Nutritie (Figura nr. 10). Aceasta piramida a fost dezvoltata de catre cercetatorii de la Scoala de Sanatate Publica de la Harvard si de la Trustul de Conservare si Schimb de Experienta in domeniul Metodelor Vechi care este o organizatie non-profit cu sediul la Boston si are preocupari pe linie de alimentatie sanatoasa.

Conceperea acestei piramide s-a facut in concordanta cu principii rezultate din cercetarile in domeniul nutritiei vizand obiceiurile de alimentatie proprii grecilor si italienilor la orizontul anilor 60. La aceea vreme rata imbolnavirilor de inima in Grecia era cu 90 % mai scazuta decat in SUA. Aceasta statistica nu poate fi legata in totalitate de dieta intrucat factori precum nivel de stress redus si un sentiment comunitar inalt dezvoltat sunt recunoscuti a avea o contributie hotaratoare rezultatul final favorabil.

Piramida Mediteraneana a castigat aprecierea expertilor pentru ca, acorda prioritate produselor alimentare inalt proteice care sunt prezente la un loc si in piramida USDA. Boabele de fasole si nucile sunt asezate aproape la baza piramidei si sunt recomandate pentru consum zilnic. Pestele, carnea de pui si ouale sunt permise de cateva ori pe saptamana, insa pestele are o importanta mai mare decat carnea de pui care la randu-I este preferata in aceasta piramida. Acest lucru isi gaseste motivarea in faptul ca pestele este bogat in continut de acizi grasi omega 3, care pot proteja contra imbolnavirii de inima, in timp ce carnea alba de pui apare ca fiind neutra, nici crescand nici scazand riscul de imbolnavire. Ouale pot creste nivelul de colesterol dar nu par a fi creatoare de probleme (pentru nediabetici), in caz ca se consuma pana la sapte oua pe saptamana. Carnea rosie se afla in varful piramidei si se recomanda doar de cateva ori pe luna. Desi consumul de acrne rosie este in mod direct legat de cresterea riscului de boli cardiace si cancer de coloana, nu exista nici o dovada ca daca consumi 12-16 uncii pe luna este mai periculos decat daca nu consumi deloc. Piramida este apreciata pentru ca pune accent pe legume care sunt de obicei bogate in vitamine si aproape in aceeasi masura lipsite de grasimi saturate si imbibate cu nutrienti protectori impotriva diverselor maladii.

Piramida Mediteraneana recomanda activitatea fizica desi nu face in acest sens nici o precizare punctuala.

Criticile aduse acestei piramide se refera la discutata problema a rolului consumului de ulei, la faptul ca nu se face distinctie intre cerealele neprocesate si cele procesate cat si la recomandarea consumului zilnic de vin in cantitati moderate.

Recomandarea pentru consumul zilnic de ulei de masline a diferentiat Piramida Mediteraneana de celelalte piramide, facand-o renumita. Piramida nu

identifica cantitatile de ulei de masline optime necesare a fi consumate, pe motiv ca, sunt cantitati ce variaza pentru a fi compatibile cu o sanatate buna. De exemplu, un om dintr-o regiune rurala din Creta, la nivelul anilor 60, isi asigura 40 % din caloriile necesare pentru viata, din grasimi, iar majoritatea acestor grasimi veneau din consumul de ulei de masline; in acelasi timp, o alta populatie foarte sanatoasa din regiunea Mediteraneana, isi asigura mai putin de 30 % din caloriile necesare din grasimi. Uleiul de masline actioneaza in sensul reducerii nivelului de lipoproteine de unica densitate (daunator), fara a reduce nivelul de lipoproteine de inalta densitate (favorabil). Walter Willet, doctor in stiinte si director al Departamentului de Nutritie de la Harvard, unul dintre "arhitectii" piramidei Mediteranene, sustine ca exclusivitatea in consumul de ulei de masline conduce la saracirea organismului in acid alfa linolenic, un nutrient menit sa scada riscul mortii subite. Acest acid se gaseste in uleiul de soia, alune, seminte de in, cauola.

Unul dintre aspectele controversate ale modelului de Piramida Mediteranean este recomandarea pentru consum zilnic de vin in cantitati "moderate", aproximativ un pahar de vin pe zi. Cecetarea sugereaza o concluzie diametrala: "consumul moderat de alcool poate reduce riscul afecsiunilor de inima, dar in acelasi timp poate favoriza riscul de cancer".

Unii experti nutritionisti cred ca construirea piramidelor bazate pe obiceiurile de consum ale anumitor culturi nu este suficient de convingator pentru a imbunatati nutritia pe "pamantul dominat de Burger King, Snak Well's si Pizza Hut", adica pe pamantul SUA.

Toate piramidele nutritionale prezinta avantaje si dezavantaje astfel ca, activitatea de reconfigurare se finalizeaza cu noi propuneri fara insa sa se gaseasca un model de alimentatie ce sa intruneasca o apreciere unanima.

Grupul "Metoda Veche" continua sa construiasca piramide nutritionale, ca de exemplu cea "Asiatica", "Indiana", "Latino-Americana", "Afro-Americana" care se pot vizualiza la adresa www.oldwaus.org. Este in studiu "Piramida Americana Alternativa" iar prin combinarea celor mai bune aspecte ale modelelor deja existente, care nu se regasesc la piramidele existente s-a creat "Piramida Shape" (Figura nr. 11) apreciata ca piramida perfecta fiind usor de aplicat. Fiind foarte variata Piramida Shape se structureaza pe noua nivele, cuprinzand aproape toata gama de produse alimentare, inclusiv apa si alcoolul. Daca recomandarile pentru apa sunt la baza piramidei, deci mai multe serviri pe zi, alcoolul este in varful piramidei sugerand sub trei serviri pe luna.

Cele noua nivele ale piramidei sunt grupate in sase sectoare in functie de numarul de serviri pe zi, saptamana sau luna. Se remarca faptul ca Piramida Shape cuprinde controversele din celelalte piramide si le rezolva prin diferentierea numarului de serviri. Asa de exemplu sunt cuprinse si uleiurile vegetale dar cu un numar mai mic de serviri fata de uleiul de masline. Acelasi principiu se regaseste si in cazul cerealelor neprocesate cat si a celor procesate, a carnii de peste, de pasare si a celei de culoare rosie. Pestele, pieptul de pui fara piele si ouale sunt recomandate de cateva ori pe zi sau saptamana, insa pestele are o importanta mai mare decat carnea de pui. Acest lucru se explica prin faptul ca pestele este bogat in continut de acizi grasi omega 3 care pot proteja contra imbolnavirii de inima, in timp ce carnea alba de pui este considerata ca fiind neutra, nici crescand nici scazand riscul de imbolnavire. Ouale pot creste nivelul de colesterol dar nu par a fi creatoare de probleme (pentru nediabetici), in caz ca se consuma pana la 4-5 oua pe saptamana. Carnea rosie se afla spre varful piramidei si se recomanda doar de cateva ori pe luna. Privitor la carnea rosie, Piramida Shape a luat in considerare punctul de vedere al unuia dintre arhitectii Piramidei Mediteranene, doctorul in stiinte de la Departamentul de Nutritie de la Harvard, Walter Willet care aprecia ca desi consumul de carne rosie este in mod direct legat de cresterea riscului de boli cardiace si cancer de coloana nu exista inca nici o dovada concludenta ca daca se consuma de cateva ori pe luna este mai periculos decat daca nu consumi de loc. Exista o multime de alte cai de reducere a riscului de afectiuni cardiace astfel ca

daca se prefera sau doreste carnea rosie, nu este neaparat necesar sa se renunte la consumul ei. Totodata piramida include la acelasi nivel si structura atat laptele, lactatele cat si laptele soia pe considerentul ca acesta din urma contine aceeasi cinci nutrienti precum laptele obisnuit: riboflavin, proteine, calciu, vitamina D si vitamina B12.

Desigur ca procesul de constructie al piramidelor nutritionale este in continua dezvoltare in SUA preconizandu-se extinderea lui si in alte tari.

Constructia piramidala nu exclude si alte forme de exprimare pentru evaluarea nevoilor de consum ca de exemplu trapezoidul vegetarian. Acest gen de exprimare este la fel de sugestiv ca si exprimarea nevoilor prin Piramida lui Maslow dar cu un continut total diferit. Comun in cele doua forme de exprimare este doar aspectul geometric.

Marketingul utilizeaza cele doua forme de exprimare pentru comensurarea pietei prezente si potentiale, folosindu-se ca instrumente pentru gestionarea strategica a pietei sau a segmentului de piata ce prezinta interes.

La acest mod relativ usor de percepere si intelegere a acestor sisteme de evaluare a nevoilor de consum face adesea apel acea parte a marketingului care vizeaza promovarea respectiv publicitatea. Sistemele piramidale constituie punct de referinta in cautarea celor mai inspirate si convingatoare mesaje de reclama.

Nevoile de consum alimentar presupun in general existenta unor limite intre care se incadreaza si care asa cum s-a mai aratat sunt denumite in general norme de consum. Problema normelor de consum centreaza cu precadere evaluarea si masurarea nevoilor de consum pornind de la faptul ca in domeniul nevoilor energetice si proteice exista un prag critic al cheltuielilor energetice de intretinere care reprezinta limita minima pentru o ratie alimentara normala. Specialistii apreciaza ca, ponderea din punct de vedere al nevoilor energetice si proteice a diferitelor alimente pentru o ratie alimentara se diferentiaza pe doua zone geografice ale lumii, dupa ponderea dominanta a diferitelor grupe de alimente, fiind direct legata aceasta pondere de nivelul de dezvoltare economica, conditiile zonale si de traditia de consum a populatiei din aceste teritorii. Cele noua zone sunt:

Zona A: alimente de origine animala;

Zona B: alimente de origine animala si grau;

Zona C: alimente de origine animala si alte cereale;

Zona D: grau;

Zona E: orez;

Zona F: amestec de cereale;

Zona G: mei;

Zona H: porumb;

Zona I: animale, plante radacinoase, cereale si leguminoase.

Romania se incadreaza in zona B in care ratiile alimentare asigura necesarul de calorii in urmatoarea ordine:

39 % cereale;

13 % grasimi si zahar in aceeasi proportie (total 26 %);

11 % carne si peste;

10 % oua si lapte;

7 % radacinoase suculente;

4 % fructe si legume;

3 % leguminoase.

Necesarul de proteine este asigurat dupa cum urmeaza:

39 % cereale;

26 % carne si peste;

22 % oua si lapte;

5 % radacinoase suculente;

4 % legume si fructe in aceeasi proportie (total 8 %).

În general punctele de vedere exprimate privind bazele unei alimentatii rationale sunt nuantate ceea ce dupa parerea noastra este firesc pentru ca problematica sanatatii omului este deosebit de complexa existand domenii neelucidate inca de stiinta in general si de cea medicala in special. De aceea, de exemplu, Raportul Departamentului Britanic al Sanatatii (British Department of Health-Dietaru Reference Values for Food Energy and Nutrients for the United Kingdom - HMSO, London, 1991) este redactat in stil precaut, ocolind ideea de "recomandari" in favoarea expresiei "valori de referinta" subliniind pentru acestea ca nu sunt in mod necesar valabile pentru o anumita persoana. Se remarca ca acest Raport prezinta doua aspecte interesante. În primul rand consumul substantelor nutritive de referinta sunt stabilite la limite mai mari, pe motivul ca utilizarea lor in exces nu are efecte negative, intrucat contribuie la reducerea riscului deficientei. În al doilea rand raportul indica faptul ca necesarul energetic mediu este de 2.550 calorii/zi pentru barbati adulti si de 1940 calorii/zi pentru femeile adulte, atentionandu-se ca excesul poate fi daunator si cu posibilitati de a favoriza o greutate peste limitele normale. Totodata pentru barbati adulti sunt mentionate 55 gr/zi proteine iar pentru femei adulte 45 gr/zi.

Din surse FAO (Quarterly Bulletin of Statistcs nr. 2,3,4/1994), europene (Eurostat Agriculture, Brussels, 1994) si romanesti (Date MAA, 1994) analizarea locului Romaniei in cadrul tarilor membre ale Uniunii Europene in 1994 dupa disponibilitatile alimentare exprimate in calorii pe persoana pe zi ocupam ultimul loc (circa 3000) dupa Marea Britanie si Olanda. Primele trei locuri revin Irlandei, Greciei si Spaniei cu aproximativ 4000 calorii pe persoana pe zi. În clasificarea dupa numarul de grame proteina pe persoana pe zi, Romania (aproape 100 gr) devanseaza Olanda si Marea Britanie (85-90 gr). Primele trei locuri fiind ocupate de Irlanda, Franta si Grecia (circa 120 gr).

Instructiunile nutritionale la nivel european se refera in principal la:

cantitatea totala de alimente folosite ca hrana nu trebuie sa fie mai mare decat este necesar pentru consumul de energie;

deoarece grasimea este o sursa de energie concentrata, cantitatea totala de grasime consumata trebuie redusa; deoarece s-a constatat o legatura suspecta intre bolile cardiace coronariene si grasimea "saturata" (in special grasimile animale), aceasta trebuie sa fie partial inlocuita cu grasime "polinesaturata";

zaharul este si el o sursa de energie concentrata si o cauza a cariei dentare. De aceea, trebuie evitat consumul excesiv;

celuloza in alimentatie ajuta la prevenirea anumitor boli gastrointestinale si, de aceea consumul trebuie marit;

sarea excesiva contribuie la bolile sistemului circulator si in concluzie consumul trebuie redus.

Serviciile de marketing ale producatorilor si ale comerciantilor luand in considerare aceste Instructiuni nutritionale si-au reconsiderat strategiile si astfel efectele au putut fi destul de repede observate in magazinele alimentare si in modul de concepere si prezentare a reclamei comerciale. Oferta de vanzare a inceput sa cuprinda tot mai multe produse cu continut redus de colesterol, produse lactate degresate, margarina produsa din ulei de floarea soarelui, paine din faina integrala sau orez nedecorticat cu seminte incorportate sau in décor s.a.m.d. Magazinele sau raioanele lor au inceput sa se specializeze in alimente naturale".

Pe de alta parte nevoia de a fi respectate aceste Instructiuni nutritionale nu mai este observata in randul tinerilor care apreciaza reclamele comerciale care incurajeaza obiceiul acestora de a consuma "din mers" (junk.foods) si nu in timpul meselor a diferitelor produse cum ar fi oferirea in locurile frecventate de acestia a cartofilor prajiti (care au un continut ridicat si de grasime si de sare), a bauturilor racoritoare indulcite s.a.m.d.

La o prima analiza s-ar putea reprosa marketingului ca inca nu face suficient in domeniul nevoii prin mijloace persuasive de a constientiza tinerii spre preocupari de mentinerea sanatatii. O explicatie a acestui aspect contradictoriu se poate regasi in faptul ca desi aceste Instructiuni nutritionale se bazeaza pe studii elaborate de experti, nici una dintre aceste "sugestii" nu este necontroversata in intregime. De exemplu din datele publicate putem retine cel putin doua opinii privind acoperirea nevoii de regim de alimentatie rationala sau normocaloric:

25-30 % grasimi alimentare;

11-13 % proteine, din care 1/3-1/2 de origine animala;

55-60 % glucide, din care cantitati cat mai mici de produse rafinate de tipul zaharurilor.

Carne si produse din carne, 4-8 %;

Lapte si derivate lactate, 30-35 %;

Oua, 3-4%;

Grasimi (in afara de cele din carne, lapte si oua) 12-17 %;

Cereale si derivate, 25-45 %;

Legume si fructe, 14-17 %;

Zahar si produse zaharoase, 7-8 %;

Bauturi nealcoolice, 2-3 %.

Analizat locul Romaniei in cadrul tarilor din Uniunea Europeana (1994) s-a constatat ca ne situam pe locurile 6-12 la consumurile de cartofi, legume, fructe, lactate proaspete si carne (ultimul loc) si ocupam primul loc la consumul de cereale in echivalent faina pe locuitor, ceea ce s-ar exprima de catre unii comentatori ca o structura deficitara a consumului alimentar.

În acelasi timp se poate aprecia ca aceste clasificari au la baza atat potentialul agriculturii si a economiei in general al tarilor respective cat si al obiceiurilor si traditiilor alimentare, astfel ca, acestor concluzii li se poate atribui o nota de relativitate. De exemplu, raportat la Marea Britanie, Romania ocupa locuri superioare la legume, fructe si desigur la cereale iar fata de Germania la legume si aproximativ acelasi consum circa 10 kg/locuitor la lactate proaspete.

2 Bugete de familie

Bugetele de familie reprezinta o balanta de venituri si cheltuieli ale unei familii pe un an si exprima nevoile tot indirect, prin intermediul cererii satisf[cute respectiv a consumurilor. Acestea sunt insa diferentiate pe categorii de populatie in functie de ocupatie, de mediul de viata (urban, rural), de nivelul veniturilor, marimea familiei etc. Bugetele de familie cuprind cronologic veniturile pe surse si cheltuieli pe destinatii permitand consumurilor sa poata fi grupate si pe clase de venituri dand posibilitatea identificarii nevoilor reale, neafectate de gradul de solvabilitate.

În Romania datele privind veniturile, cheltuielile si consumul populatiei sunt obtinute din Ancheta Integrala in Gospodarii , cercetare multifunctionala realizata de Institutul National de Statistica si publicate in fiecare an pentru anul precedent. Esantionul anchetei este reprezentat la nivelul tarii si cuprinde aproximativ 36000 locuinte amplasate in 501 centre de cercetare din localitati urbane si rurale, probabilitatea estimarilor fiind de 97 % si o eroare de 3 %.

Datele sunt prezentate pe total si pe categorii de gospodarii:

Salariati,

Patroni,

Tarani (lucratori pe cont propriu in agricultura si membri in asociatii agricole),

Someri,

Pensionari

urmarindu-se aspectele ce vizeaza principalele coordonate ale nivelului de trai:

Componenta gospodariilor,

Bugetul cheltuielilor de consum,

Structura cheltuielilor de consum,

Cheltuielile banesti pentru cumpararea produselor alimentare, nealimentare si pentru plata serviciilor,

Consumul alimentar in expresie fizica si calorica.

Transcrise grafic aceste informatii sunt utile in activitatea de marketing mai ales pentru a se identifica segmentul de piata. De exemplu: urmarind curba consumurilor se poate observa ca pe masura ce inaintam pe scala veniturilor curba are, pentru anumite produse sau servicii, tendinta de aplatizare conducand la concluzia ca se identifica consumul efectiv cu nevoile de consum adica apare o saturatie de consum. Optica de marketing in aceasta situatie propune corelarea programului de productie pentru mentinerea produselor si serviciilor ce-si gasesc realizarea imediata pe piata fara a mai fi necesar a se aloca resurse in sporirea productiei acestora.

Anchetarea consumatorilor pentru depistarea nevoilor nu este o operatie prea usor de realizat pentru ca de cele mai multe ori consumatorii nu constientizeaza asupra nevoilor lor nu au o imagine clara asupra acestora mai laes asupra celor nesolvabile, in timp ce exista si nevoi abia in curs de formare care nu au dobandit o individualizare precisa. De obicei asemenea anchete sunt organizate in diferite institutii sau societati de consultanta in probleme de marketing si in mai putine cazuri sunt efectuate de catre unitatea economica.

Anchetele organizate pe baua sondajelor statistice pot avea o paleta larga atat in ceea ce priveste natura consumatorilor intervievati cat si a obiectivelor ce si le propun.

Informatiile culese prin anchete cat si cele din bugetele de familie sunt deosebit de utile in activitatea practica de marketing intrcat ele contureaza o serie de raspunsuri la obiective precum:

Stabilirea gradului de intensitate a nevoilor;

Întocmirea ierarhiei nevoilor in functie de intensitatea lor sau de ordinea procurarii bunurilor. În acest din urma caz, locul ocupat in ierarhie poate sugera nivelul puterii de cumparare;

Depistarea intentiilor de cumparare a diferitelor produse, urmarindu-se pe baza datelor culese prezenta nevoii si momentul satisfacerii;

Destinatia pe care consumatorii ar da-o unui spor ipotetic de venit;

Grupele de produse pentru care consumatorii sunt dispusi sa faca economii,

Inventarierea nevoilor nesolvabile urmarindu-se cunoasterea acestora si ierarhizarea lor.