EvoluȚia mijloacelor de publicitate

EVOLUȚIA MIJLOACELOR DE PUBLICITATE

Firma. Din timpul evului mediu apar, ca prime mijloace de pu­blicitate, emblemele taiate in lemn sau in metal, simbolizand activitatea si produsele comercializate de firma respectiva ('La spicul de grau' pentru o firma al carei obiect de comert erau cerealele, "La ciocan' pentru articole de brasovenie, etc). Din nevoia ca firmele sa aiba efect atragator se iveste si elementul de grotesca familiaritate. Acest element, prin nota de bunavoie si veselie, este un indemn direct si o fagaduinta implicita ca publicul va fi satisfacut nu numai din punct de vedere comercial ci si sufletesc. Negustorul vrea sa arate ca vede in client un vechiu prieten, cu care isi inga­duie cele mai distractive sau chiar cele mai piparate glume. Astfel, apar la noi, cam tot in aceleasi timpuri, firmele redactate spiritual, burlesc sau indecent:'La bricul lui Cuza', 'La trei sarmale', 'La trei ochi sub plapuma' etc.

La noi in tara, catre finele secolului al XlX-lea, firmele cuprind inspi­ratii luate din istoria acelor timpuri ('La dorobant', 'Lupta dela Plevna', reduta Grivita'), sfarsind cu imagini care aminteau succesele primilor ostasi: 'La vanator', 'La rotior', 'La dorobantul vesel', etc

In ultimii douazeci de ani, dupa exemplul strainatatii, firmele exprima idei abstracte: 'La comertul modern', 'La patru sezoane', etc, iar de cativa ani incoace, sub curentul de romanizare a comertului, in sens etnic, firmele sunt reduse la numele proprietarilor lor: "" 'La Ghita Serbescu', 'La Fratii Pescaru', sau mai pe scurt:'La Ionica', 'La Tudorache', 'La Radu', etc.

Targurile. O astfel de publicitate, caracteristica timpului, apare inca din secolul XIII si dureaza pana in secolul XVIII. Este epoca targurilor la care isi dau intalnire colportorii si negustorii ambulanti, cari, cutreierand tara in lung si in lat, se instaleaza pe pietele publice ale targurilor, unde, dupa ce-si pun marfurile la vedere, incep prin gesturi, strigate si batai de toba sa atraga atentiunea trecatorilor, imbiindu-i sa cumpere.

A

Publicitatea acestor timpuri era 'glasuita' si mijlocul de atractie era 'strigatul'. In epoca aceasta apare o categorie de tehnicieni in publicitate care aiurea erau stranși in corporații, ei jucand un rol de informare analog celui al anunțurilor de ziare din timpul nostru. Domnii romani aveau crainici cari strigau in piata sau pe ulite vestile Domniei. La ocaziuni solemne era folosit pristavul, care invita supusii prin strigate sa ia parte la diferite ceremonii. Cam in acelasi timpuri isi fac aparitia in targurile Frantei acei racoleurs, in Germania sehlepper-ii, cari se indeletniceau cu trasul de maneca si cu rostirea de vorbe mieroase cat mai convingatoare. Tragatorii de maneca mai sunt si azi, pe la ulite pravaliilor de pe strazile Lipscani, Carol, Selari, Caldarari din Bucuresti. Si 'strigatorilor' si 'tragatorilor' li se incredintau, tot felul de anunturi si de reclame spre a provoca desfacerea anumitor marfuri. De altfel, recla­ma prin viu grai se mai practica si azi prin targuri, balciuri, iarmaroace si chiar pe strazile Bucurestilor, cu ocazia marilor sarbatori religioase, de Pasti si Craciun. Persistența acestor modalitați demonstreaza ca obiceiul pamantului este mai tare decat legea.

Afisul. Catre secolul XVIII, apare in comert si se raspandeste usor, alt mod de publicitate, afisul, care dealtfel nu era o noutate, intrucat el dateaza inca din timpul Greciei antice si Romei. Un papirus vechiu de de ani, descoperit la Teba, ofera o recompensa pentru gasirea unui sclav fugit dela stapanul sau; iar pe zidurile oraselor Pompei si Herculanum, desgropate din lava si cenusa, de vad inca si azi unele picturi in culoare rosie si alba, de forma afisului, prin care sunt anuntate spectacole si lupte de gladiatori, sau altele prin care se face reclama unor bai de ape dulci sau sarate.

In evul mediu, afisul era mijlocul de reclama al regelui, domnului, clerului si boierimei. Unul din cele mai vechi afise ramase ne arata ca fu­sese tiparit de un oarecare William Caxton pe la si prin el se anunta vanzarea unor mobile de biserica. Afisul modem este atribuit francezului Cheret, care pe la rea­lizase adevaratul tip de afis, a carui lature artistica, prin modul cum era materializata.

Presa. Odata cu aparitia ziarului in Olanda, Franta, Anglia si Germania, - la inceputul secolului XVII, - casele negustoresti introduc anumite anunturi comerciale in ziare, care, daca la inceput prin redactarea lor banala nu prea atrageau atentia cititorilor, mai tarziu insa, gratie atat sistematizarii, ingeniozitatii, simtului artistic introdus in publi­citate, cat si desvoltarii tehnice realizate de presa, isi produc in masura evi­denta efectele asteptate de cei ce faceau publicitate.

Primele ziare editate, cari erau in realitate niste foi scrise de mana, cuprinzand anunturi comerciale sub forma de liste, le scoate germanul Fugger din Ausburg mare bancher al vremii, imortalizat de Durer. In Franta, Theophraste Renaudot, medicul lui Ludovic al XVI, scoase in 1630 'La Gazette de France', in care erau publicate oferte pentru diferite mar­furi. Abia dupa aparitia primului cotidian, in 1777, 'Journal de Paris', pu­blicitatea prin presa lua o oarecare dezvoltare. Aceasta devine tot mai prodi­gioasa, paralel cu succesivele perfectionari tehnice ale tiparului, litografiei, fotogravurei, zincografiei si imbunatatirii calitative a hartiei.

In Romania, publicitatea prin presa nu a inceput odata cu aparitia primelor gazete care erau puse in slujba literaturii si culturii romanesti. Nici 'Curierul Romanesc', aparut la Martie prima gazeta romanesca; nici 'Albina Romaneasca' si nici 'Gazeta Transilvaniei', nu aveau anunturi.

Cum era natural, primele informatiuni cu caracter comercial trebuiau sa apara in ziarul unui oras comercial si cu activitatea economica; ele au fost publicate in "Mercur', ziar aparut in 1840, la Galati. Redactat in lim­bile romana si italiana, ziarul anunta sosirile vapoarelor in port si numele importatorilor, ceea ce facea ca negustorii din Bucuresti, Craiova, Iasi si, mai tarziu, din celelalte targuri mai rasarite sa vina la Galati sa se aprovizioneze cu marfuri.