Abordarile dezvoltarii psihosexuale
Investigarea cazurilor clinice il conduc pe Freud la concluzia ca primii cinci ani de viata au un efect permanent asupra dezvoltarii personalitatii. El a tras concluzia ca exista cinci etape ale dezvoltarii prin care copiii trec, cunoscute sub denumirea de stadii psihosexuale, datorita accentului pus de Freud pe sexualitate, ca imbold launtric fundamental in dezvoltare
In timpul fiecarui stadiu satisfacerea este obtinuta pe masura ce libidoul (sau energia sexuala) este directionata spre diferitele parti ale corpului. El s-a referit la "instinctele sexuale" desi in atribuirea acestui termen copiilor, Freud a utilizat termenul sexual mai mult cu sensul de placere fizica. Fiecare stadiu aduce dupa sine un set de probleme care trebuie depasite in raport cu dezvoltarea de mai tarziu. Esecul in negocierea satisfacatoare a unui anumit stadiu - prin frustrare sau suprasatisfactie - determina fixatia sau stagnarea dezvoltarii in acel stadiu, iar cazurile severe vor duce la aparitia nevrozelor in viata de adult.
1. Stadiul oral (0-1 an), are ca zona erogena gura, iar descarcarea libidoului are loc prin actul suptului. In consecinta, placerea suptului se va functiona si dincolo de nevoile alimentare prin sugerea degetelor, a jucariilor, hainelor, ceea ce ii confera o coloratura libidinala. Ortodoxismul psihanalitic repereaza existenta a doua substadii distincte in faza orala:
*cea pasiva, cand copilul se identifica pana la contopire cu mama sa. In aceasta comuniune aproape perfecta, mama beneficiaza de intreaga afectiune a sugarului, caci a iubi mama semnifica a se iubi pe sine insusi. Este ceea ce Freud desemna prin autoerotism.
*cea activa apare din cauza frustrarilor de moment (mama nu raspunde intotdeauna la chemari, nu-i da sa manance de cate ori vrea) ceea ce il obliga pe copil sa realizeze treptat ca el si propria sa mama sunt doua entitati distincte. Acum atitudine fata de mama devine ambivalenta, deoarece aceasta este deopotriva sursa de confort si de disconfort.
Analizand stadiul oral K. Abraham il subdivide in stadiul oral precoce, in care predomina activitatea de supt si stadiul sadic oral, care se instaleaza odata cu aparitia dintilor, cand primatul il detine placerea de a musca. Daca pima etapa este mai satisfacatoare, copilul devine dependent, pasiv si extrem de credul (bun sa inghita orice). Daca insa principala placere provine din muscat si mestecat, copilul devine extrem de agresiv, verbal si fizic.
Marea problema a stadiului oral este intarcarea, care genereaza nu numai o frustrare asupra zonei erogene si o schimbare a modului de alimentare, ce confera copilului un spor de independenta avand profunde efecte pe plan afectiv. Freud considera ca intarcarea brutala poate fi sursa unor traume dramatice pe plan psihic, deoarece pana acum, mama ca destinatar al iubirii si cea care hraneste formau un tot unitar, ori pierderea ultimei ipostaze are repercursiuni asupra celei dintai. Acesta e motivul pentru care psihanalisti pledeaza pentru o derulare lina a acestui eveniment.
Intarcarea brutala se poate materializa prin doua consecinte majore:
a) fenomenul de fixare la stadiul oral care determina o conservare a formelor sale, pe parcursul evolutiei viitoare a individului. Astfel este lezata capacitatea individului de a urma succesiunea fireasca a stadiilor ontogenetice, in drum spre maturitate.
b) fenomenul de regresare ce apare in cazuri extreme, datorita unei intamplari existentiale dramatice care il determina pe individ sa se intoarca la serenitatea varstei orale. Aici se proate opera o noua subdiviziune:
- regresiune libidinala - pierderea mamei din diverse motive si neinlocuirea ei de o alta persoana poate genera melancolii profunde care pot duce chiar la suicid. Exista si situatii in care subiectul se autoclaustreaza in pasivitatea specifica stadiului oral
- regresiunea obiectuala, cand prilejul sublimei bucurii existentiale redevine hrana, de unde si o aviditate exagerata pentru satisfactii de ordin nutritiv. Uneori poate aparea si reversul, cand individul refuza total sa se hraneasca, chiar cu riscul de a-si prejudicia viata.
Faza orala poate lasa reziduuri pentru intreaga viata a individului: atractia deosebita pentru dulciuri, bomboane sau mancare in general, pasiunea pentru fumat, alcool sunt simptomatice in acest sens.
2. Stadiul sadic anal (1-3 ani), in acasta faza are loc o deplasare a zonei erogene spre o alta regiune a corpului - mucoasa anala. Dezamorsarea libidoului are loc prin doua procese antagonice - expulzia si retentia materiilor fecale. Astfel, eliminarea excrementelor provoaca mucoasei anale o vie excitatie oferind copilului o noua sursa de placere. Aceasta este varsta la care copilul va fi deprins cu olita si Freud considera ca aceasta deprindere ar putea influenta personalitatea ulterioara a copilului. Daca parintii copilului sunt prea severi, copilul ar putea deveni anal-retentiv, facandu-I placere sa retina materialele fecale in loc sa ceara imediat olita. In acest caz, dupa Freud, va deveni in viata un tip egoist, lacom si incapatanat. Pe de alta parte daca folosirea olitei I se pare deosebit de placuta, ar putea deveni anal-expulziv si in viata va deveni extrem de darnic, risipitor, dezorganizat.
In plus daca deprinderea cu olita a avut loc prea devreme sau prea tarziu, copilul ar putea capata o fixatie anala, care I-ar putea afecta si caracterul. Personalitatea anala dupa Freud, este caracterizata printr-o obsesie pentru curatenie si pentru ordine, avaritie, ritualism si de prea putina spontaneitate, creativitate.
3. Stadiul falic (de la2-5/6ani) reprezinta apogeul sexualitatii infantile. Din dorinta de a conserva afectiunea parentala, copilul renunta progresiv la erotismul anal,dar libidoul cauta un alt plasament. Zona erogena devine organul genital al copilului iar detensionarea sexuala se produce prin masturbare. Masturbarea in stadiul falic cunoaste cateva particularitati:
- copilul manifesta o curiozitate deosebita pentru propriile organe genitale
- prin intermediul unor manevre speciale centrate pe aceasta zona, el isi procura o intensa placere erotica
- masturbarea nu este numai un instrument aducator de placere ci si o modalitate de a-si cunoaste propria entitate anatomica
Cauzele masturbarii pot fi multiple:
- abandonul afectiv al copilului sau diluarea atntiei parentale la aparitia unui nou nascut in familie
- prostul obicei al parintilor de a mangaia sexul copilului pentru a-l linisti
- practica neinspirata a adultilor de a-si etala nuditatea in fata copiilor
- surprinderea de catre copil a raporturilor sexuale dintre parinta(asa numita scena originara sau primitiva)
Penalizarea cu duritate, de catre familie a copilului pentru practicile sale onaniste poate genera tulburari patologice, adeseori cu ecou pe termen lung.
Tot in stadiul falic apare curiozitatea de coloratura sexuala ce imbraca mai multe forme. Mai intai apare atractia pentru explorarea propriului corp (chiar cu tendinta de a pune intrebari indirecte prin dezgolirea propriului corp), mai apoi germineaza interesul pentru problema diferentei dintre sexe, cea dintai ipoteza in aceasta privinta e monocolora intrucat individul, indiferent de apartenenta lui sexuala crede in universalitatea organului masculin.
Pe acest fond, Freud a definit problemele cele mai importante din acest stadiu ca fiind complexul Oedip, in care fanteziile baietelului include dorintele unei intimitati sexuale cu mama lui. Datorita acestui fapt isi percepe tata ca pe un rival si doreste sa scape de el, desi fata de acelasi tata nutreste si sentimente pozitive - o ambivalenta afectiva. Totusi tatal este mult mai mare si mai puternic astfel incat copilul incepe sa se teama ca vazandu-l ca rival, tatal sau l-ar putea castra (acest lucru provine din faptul ca baiatul observa inexistenta penisului la fetite si fantasmarilor sale ca acestea au fost castrate)
Solutia reparatorie gasita pentru anularea culpabilitatii e mecanismul defensiv al "identificarii cu agresorul" cand copilul preia modelul comportamental al tatalui, punand in valoare toate aspectele prin care se aseamana cu tatal sau, adoptandu-I atitudinile, manierele si actiunile cu simtamantul ca daca tatal sau il considera similar, nu il va mai privi cu ostilitate. Prin acest proces de identificare, crede Freud, se realizeaza identificarea sexuala a baiatului si daca acest proces nu are loc ar fi posibil ca baiatul sa devina homosexual.
Evaluarea progresului copiilor de sex feminin din stadiul falic nu este bine conturata, Freud propunand explicatii alternative pentru eventuala identificare a fetitei cu mama. Probabil cel mai des raportat - complexul Electra - este acela ca fetita, considerandu-se deja castrata, deoarece nu poseda penis, sufera de invidie de penis. Aceasta favorizeaza cautarea unui puternic atasament de iubire fata de tata, iar in final se identifica cu mama pentru a fi ca ea.
Rezolvarea satisfacatoare a complexelor Oedip si Electra are ca efect identificarea copilului cu parintele de acelasi sex. Din aceasta identificare rezulta doua consecinte importante:
-copilul adopta rolul de gen ce va fi asumat in viata
-copilul adopta standardele morale ale parintilor, atitudinile si interdictiile impreuna cu normele morale ale societatii. Prin urmare se naste supraeul, iar valorile si credintele unei culturi sunt transmise de la o generatie la alta.
Un alt subiect ce polarizeaza curiozitatea infantila din stadiul falic este in legatura cu relatiile sexuale dintre parinta, interpretate adeseori de copil ca fiind acte agresive, socante. Participarea intamplatoare sau deliberata in copilarie la scena primitiva are adeseori pentru individ efecte patogene.
Dar marea enigma a varstei este legata de fenomenul nasterii. Solutiile propuse de copii sunt dintre cele mai inocente si mai ingenioase: copiii apar prin san, prin subsuoara, prin despicarea abdomenului, etc. O trasatura importanta a acestei perioade este aceea ca in toate aceste explorari de natura sexuala individul este intotdeauna solitar, predispus la fantasmari.
In mod normal catre varsta de 5/6 ani complexul Oedip dispare treptat, odata cu functionarea mecanismului de identificare al copilului cu parintele de acelasi sex. Modul concret de desfasurare imbraca scenarii diferite in functie de sex, la baiat acest lucru se petrece brusc, datorita fricii de castrare dar si a dorintei de a semana cu tatal sau. La fata, in faza de apogeu aluneca spre fantasmarea obtinerii unei compensatii pentru penisul absent - aceea de a-I naste un copil tatalui. Avand in vedere aceasta conjunctura este dificil de apreciat care e momentul de disolutie a complexului oedipian feminin. Cert e ca in procesul de disolutie se pun bazele edificarii Supraeului.
Daca printr-o abordare fara tact, insensibila a parintilor la aceasta varsta, copilul nu rezolva satisfacator complexele Oedip si Electra, problemele continua si dupa aceasta varsta. Psihanalistii cred ca fixatia in stadiul falic sta la baza majoritatii nevrozelor din perioada adulta. Fixatia se poate manifesta printr-o multitudine de fatete, stradania de a gasi un partener sexual care sa reediteze imaginea parintelui preferat, atractia pentru persoane cu trasaturi specifice estompate, inapetenta pentru orice tip de autoritate, caci aceasta evoca imaginea parintelui excesiv de autoritar, etc.
Persistenta crizei oedipiene dincolo de limitele admise e determinata in primul rand de atitudiea parentala deficitara- mama care, in compensatie pentru esecul marital incurajeaza atasamentul preferential manifestat de fiu fata de ea, sau tatal care afiseaza o atitudine glaciala sau agresiva fata de copil fac parte din cauzele nevrozelor pacientilor cu care Freud se confrunta.
4.Perioada de latenta - 5/6ani pana la pubertate. Chiar denumirea propusa evoca o pauza a puseului libidinal. Relaxarea inregistrata in planul sexual nu inseamna o disparitie totala a manifestarilor erotice; ceea ce se intalneste acum reprezinta doar niste reziduuri din perioada precedenta. Debutul acestui stadiu ontogenetic "de decarnalizare" se face pe fondul lichidarii complexului Oedip si al fortificarii mecanismelor de refulare. Universul afectiv al copilului se diversifica si se nuanteaza, tandretea va domina instinctele sexuale, in plus isi fac aparitia sentimentele de pudoare si de dezgust. Din cauza interdictiilor impuse de ambianta sociala, mai ales cea familiala, se produce amnezia infantila, care invaluie in uitare primii ani ai copilariei.
Scoala va genera o restrangere a pozitiei detinute de egocentrismul infantil, deoarece "eul" trebuie sa se restanga in fata lui "noi". Copilul invata astfel la scoala ca el este centrul de gravitatie al acestei lumi, ca un altul are drepturi similare. Datorita progreselor inregistrate pe linia echilibrarii eului individual se elibereaza o mare cantitate de energie care va fi fructificata intr-o gama larga de activitati.
5. stadiul genital - care debuteaza in pubertate. Concomitent cu maturizarea organelor genitale, consecinta a puseului pubertar, sexualitatea, dupa toate avatarurile traversate pana acum va cunoaste o forma noua de manifestare, si anume genitalitatea. Primatul zonei genitale semnifica de data aceasta dezvoltarea deplina a sexualitatii. Apare un nou obiect, o persoana diferita d sine insusi si apartinand sexului opus, precum si un nou scop - actul sexual normal. Zonele erogene ce au fost frecventate in stadiile anterioare se subordoneaza climatului zonei genitale.
.com | Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
Baltagul – caracterizarea personajelor |
Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
Caracterizarea lui Gavilescu |
Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
Actionare macara |
Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
Turismul pe terra |
Vulcanii Și mediul |
Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
Termeni si conditii |
Contact |
Creeaza si tu |