Abordarea comportamentalista - Julian Rotter - Teoria invatarii sociale

Julian Rotter - schita biografica

2. Teoria invatarii sociale

3. Motivatia comportamentului

4. Aspecte de personalitate: localizarea controlului si increderea interpersonala

5. Terminologie in teoria lui Rotter

6. Reflectie critica, recapitulare si consolidare

1. Julian Rotter (nascut in 1916, la New York)

Ca multi alti psihologi contemporani, Julian Rotter nu a scris despre viata sa si nici nu a furnizat biografilor informatii care sa serveasca la interpretarea orientarii sale teoretice, pornind de la experientele din copilarie, asa cum a fost posibil in cazul psihanalistilor, de exemplu.

v    A terminat Colegiul Brooklin in 1937 si a urmat studii de psihlologie la Universitatea din Iowa si din Indiana.

v    A obtinut doctoratul in psihologie in 1941 la Universitatea din Indiana.

v    In studentie a participat la seminarii tinute de Adler, de a carui personalitate si conceptie teoretica a fost puternic impresionat. L-a vizitat chiar si acasa pe Adler, dar aceasta nu i-a schimbat orientarea spre comportamentalism.

v    In timpul razboiului a lucrat in serviciile de specialitate ale armatei, ca psiholog.

v    Dupa razboi a acceptat postul de coordonator al programului de teorie a invatarii sociale la Universitatea din Ohio. A fost coleg cu G. Kelly, care era directorul programului de psihologie clinica.

v    Dupa 1963 a lucrat la Universitatea din Connecticut.

2. Teoria invatarii sociale

Ca si A. Bandura, J. Rotter era in dezacord cu Skinner in privinta faptului ca modelarea comportamentului se realizeaza numai prin intermediul variabilelor externe. El considera ca factorii cognitivi au un rol la fel de important in determinarea comportamentului. Sursa initiala a invatarii este in mediul social: invatam prin experiente sociale nemijlocite.

In privinta proceselor interne, Rotter considera ca ele au o pondere care merita o abordare mai larga decat cea realizata de Bandura. Persoana constienta de sine insasi joaca un rol decisiv in reglarea comportamentului. Inainte de a fi performat, comportamentul este planificat mintal, inclusiv in ceea ce priveste efectul/ efectele. Avem asadar expectante asupra rezultatul comportamentului in termenii intaririi pe care o va furniza, dar estimam totodata, pe baza unor experiente anterioare (directe sau observate) si probabilitatea ca un comportament sa duca la o anumita recompensa si ne reglam comportamentul in functie de toate acestea.

Valoarea intaririlor si gradul lor de importanta sunt estimate in functie de situatie: aceeasi intarire are o importanta variabila de la o persoana la alta si, in cazul aceleiasi persoane, de la o situatie la alta. Personalitatea sufera permanente modificari, prin expunere la noi si noi situatii si evenimente, dar ea are continuitate si stabilitate prin capacitatea de a stoca experientele trecute.

Explicarea mecanismelor comportamentale si a modului in care se formeaza personalitatea se bazeaza pe conceptele fundamentale ale teoriei lui Rotter: potential comportamental, expectanta, valoare de intarire, situatie, libertate de miscare, nivel minimal al tintei, trebuinta, potentialul trebuintei, localizarea controlului, incredere interpersonala.

Potentialul comportamental

Probabilitatea ca un anumit comportament sa se produca intr-o situatie data depinde de o serie de factori: impresia subiectiva a persoanei despre situatie, modul in care interpreteaza comportamentele celorlalti, modul an care opteaza, in plan mintal, intre comportamentele posibile in acea situatie. Potentialul comportamental, ca probabilitate de producere a unui comportament, este influentat atat de factori externi (evenimente-stimul, situatie), cat si de factori interni (selectia constienta si anticipativa, intre mai multe alternative comportamentale, in functie de perceptia subiectiva a situatiei). Considerarea factorilor interni ca variabile care influenteaza comportamentul constituie o prima diferentiere majora in raport cu teoria lui Skinner, pentru care contau numai evenimentele observabile obiectiv.

Viziunea lui Rotter despre determinarea comportamentului include nu numai actele observabile obiectiv, ci si procesele cognitive, care includ rationalizarea, represia, evaluarea alternativelor si planificarea, procese care, in viziune comportamentalismului "ortodox" nu erau considerate ca variabile comportamentale. Comportamentele implicite, interne, pot fi observate si masurate in mod indirect, deducandu-le din comportamentele externe. Acestea din urma cuprind toate variabilele interne, neobservabile direct, dar care influenteaza comportamentul explicit. Principiile care guverneaza comportamentul implicit sunt aceleasi cu cele care guverneaza comportamentul explicit, potentialul comportamental depinzind, in mod egal, de amandoua.

Expectanta

Individul anticipeaza efectele comportamentului: expectanta este credinta individului ca un comportament va produce o anumita recompensa, exprimata in probabilitatea ca acea intarire sa survina. Gradul de expectanta depinde de mai multi factori:

"Istoricul" intaririlor anterioare (modul in care intaririle au survenit in situatii similare): daca intarirea a survenit intotdeauna sau doar uneori, daca evenimentul s-a produs mai recent sau mai demult, daca intarirea este banala sau rara.

Generalizarea - gradul in care intarirea a functionat in situatii similare, dar nu identice. Este astfel implicata masura similaritatii dintre comportamentul actual si cele trecute (experienta), similaritate deosebit de importanta pentru situatiile noi, in care expectanta (predictia asupra probabilitatii si oportunitatii producerii recompensei) se face in functie de gradul de similaritate al situatiei actuale cu unele din situatiile anterioare.

Valoarea de intarire

Aceeasi recompensa are importante diferite de la o persoana la alta: fiecare individ are preferinte pentru anumite intariri, comparativ cu altele care au aceeasi probabilitate de producere. Aceasta variabilitate a valorii de intarire deriva din experienta, ea fiind rezultanta asocierii intaririlor trecute cu cele prezente.

Nu exista in mod necesar o interdependenta intre expectanta si valoarea de intarire, dar de obicei ele sunt asociate, una servind drept indice pentru cealalta. Expectanta nu este intotdeauna proportionala cu valoarea de intarire, dar chiar in cazul in care sensul variatiei difera, relatia dintre ele se pastreza.

Libertatea de miscare

Concept asociat cu cel de expectanta, libertatea de miscare exprima gradul de expectanta al unei persoane de a obtine o anumita intarire ca urmare a unui comportament: atunci cand expectanta este mare, persoana are o mai mare libertate de miscare decat atunci cand expectanta este redusa. La nivelul unei populatii, exista tendinta de distributie a indivizilor intre acesti doi poli ai libertatii de miscare, care poate fi considerata astfel o variabila de personalitate.

Libertatea de miscare mare este, de fapt, o anticipare a reusitei actiunilor persoanei, in timp ce libertatea de miscare redusa este o anticipare a nereusitei actiunilor sau a pedepsei, pe fondul unei atitudini defensive generalizate. Libertatea de miscare redusa este punctul de plecare al unui cerc vicios: comportamentul defensiv este urmat de intariri negative (pedepse), dar persoana il alege, dintre alte comportamente posibile, pentru ca se asteapta la "pedepse" mai mari pentru eforturile pozitive decat pentru cele negative.

Cauzele libertatii de miscare reduse sunt multiple, ele actionand, de regula, convergent: lipsa de cunostinte despre cum se atinge un anumit scop si/ sau lipsa abilitatilor, interpretarea gresita a situatiilor au generat probabil, in istoria individuala, tendinta defensiva, pe fondul unor "pedepse" survenite ca efect al actiunilor proprii. Persoana va astepta si in viitor dezaprobari pentru majoritatea comportamenteleor sale, pe care le va interpreta ca esecuri.

Intre libertatea de miscare redusa si valoarea de intarire ridicata a unui scop se pot naste conflicte: ca urmare, persoana va avea comportamente de evitare a situatiei, de realizare substituita, de retragere in fantezie, evitand in acest mod riscul pedepsei. Comportamentele deviante pot fi explicate ca o incercare de prevenire a a conflictului dintre libertatea de miscare redusa si scopurile importante pentru persoana.

Situatia psihologica

Comportamentul nu depinde numai de variabile interne (abilitati, expectante, experienta, localizarea controlului s.a.) ci si de factori externi, de natura situationala. J. Rotter este de parere ca, in permanenta, noi reactionam in functie de imprejurari interne si externe. Mai mult, fiecare dintre acestea le influenteaza constant pe celelalte. Nu raspundem numai la stimulii externi in sine, ci si in functie de cele doua categorii de imprejurari, care formeaza "situatia psihologica". Situatia este considerata "psihologica" pentru ca reactionam la ea in termenii perceptiei noastre despre stimulii externi, care, la randul ei, depinde imprejurarile interne si externe.

Comportamentul poate fi prognosticat nu in functie de trasaturile de personalitate, pe care Rotter le considera ca structuri ipotetice, ci in functie de cunoasterea celor doua categorii de factori implicati in determinarea lui: stimulii si imprejurarile (interne si externe). Fiecare situatie contine indici care, raportati la experienta anterioara, ne fac sa avem o anumita expectanta a intaririi, ca efect al comportamentului.

Faptul ca acelasi stimul poate produce comportamente diferite de la o situatie la alta nu poate fi explicat ignorand expectantele si celelalte variabile cognitive. Numai considerarea comportamentului ca raspuns adaptativ intr-o situatie anume, cu toate variabilele interne si externe care il conditioneaza in acel context putem intelege complexitatea determinismului.

Nivelul minimal al scopului

Intarirea obtinuta ca urmare a unui comportament poate fi satisfacatoare sau nu. Aceasta estimare a efectului influenteaza initierea si finalizarea comportamentului: daca efectul este anticipat ca satisfacator, comportamentul va fi performat. Nivelul minimal al scopului este cel mai scazut nivel al intaririi potentiale care, intr-o situatie data, poate produce satisfactie. Intaririle prezinta o paleta larga, de la cele inalt dezirabile la cele derizorii sau inalt indezirabile. Pe acest continuum, punctul in care intarirea dezirabila devine indezirabila reprezinta nivelul minal al scopului (minimal goal level).

Echilibrul emotional al persoanei depinde, in buna masura, de nivelul scopurilor pe care si le propune.

Daca persoana isi propune scopuri inalte (nivel minimal ridicat), dar nu obtine intaririle la acest nivel asteptat, ea are o libertate de miscare redusa. Nivelurile de asteptare nerealiste duc la esec si, daca persoana nu-si repozitioneaza nivelul minimal al scopului, ea va fi din ce in ce mai nemultumita si mai nenechilibrata emotional.

Daca persoana isi propune un nivel scazut al scopului, aceasta poate duce la un sentiment de multumire si la o libertate de miscare mai mare, dar nu duce la dezvoltarea potentialului psihologic, deoarece persoana nu este stimulata sa depuna eforturi de autodepasire.

3. Motivatia comportamentului

Orice comportament este orientat spre un scop, are un aspect directional, care deriva din efectele intaririi anticipate. Orientarea spre un anume scop dintr-o gama de scopuri posibile, exprima capacitatea persoanei de a raspunde selectiv la indicii ambientali, de a-si alege comportamentele pe care le evaluaeza ca fiind cele mai adecvate. Rotter este de parere ca indivizii sunt motivati sa-si maximizeze satisfactia in orice situatie.

Conditiile externe actioneaza atat ca scopuri sau intariri, in timp ce conditiile interne actioneaza ca trebuinte. Existenta trebuintelor si a scopurilor poate fi deusa din modul in care individul interactioneaza cu mediul sau.

In viziunea lui Rotter, toate trebuintele psihologice sunt invatate. Trebuintele psihologice timpurii deriva dinevenimentele asociate cu satisfacerea unor trebuinte bazale (foame, sete, absenta durerii, stimulare senzoriala). Ulterior, achizitionarea limbajului si a abilitatilor cognitive duce la aparitia unor noi trebuinte psihologice, care deriva intr-o mica masura din asocierea cu trebuintele fiziologice, dar in mai mare masura din asocierea cu alte trebuinte psihologice, invatate, la randul lor.

Trebuintele psihologice sunt de origine sociala si sunt in intregime invatate. In pruncie, ele se nasc din asocierea trairilor cu intaririle produse de reflexe sau alte comportamente neinvatate (miscari spontane, intamplatoare), inclusiv trebuintele fiziologice, bazale, fiind conditionate de dependenta copilului de ceilalti in satisfacerea acestor din urma trebuinte. Mai tarziu, copilul depinde intr-o masura mai mare sau mai mica de membrii familiei, de prieteni, de colegi, ceea ce se reflecta in plan psihic prin invatarea trebuintelor de recunoastere, statut, prietenie, dragoste.

Potentialul trebuintei

Trebuintele sunt interrelationate sistemic, astfel incat comportamente diferite pot duce la acelasi scop. Potentialul trebuintei reprezinta posibilitatea ca diferite comportamente sa produca intariri similare in orice moment. Aceste comportamente, ce includ o gama larga, de la acte manifeste la acte deghizate, pot fi organizate ierarhic, in sisteme functionale. Trebuintele cu un potential mai mare include trebuinte cu un potential mai scazut. De exemplu, trebuinta de recunoastere (cu un potential mare) include categorii de trebuinte cu un potential mai restrans, cum ar fi trebuinta de recunoastere, de catre colegi, pentru meritele profesionale, trebuinta de recunoastere a calitatii de prieten devotat etc.

Sistemul de trebuinte psihologice, in viziunea lui Rotter, include 6 categorii:

Trebuinte de recunoastere si statut - de a fi considerat competent intr-un anumit domeniu, de a dobandi o pozitie precisa intr-un grup, de a fi mai bun decat ceilalti dintr-un punct de vedere oarecare.

Trebuinte de protectie/ dependenta - de a avea o persoana sau un grup care sa-l apere de frustrare sau pedeapsa sau sa-l ajute la satisfacerea altor trebuinte.

Trebuinte de dominatie - de a controla sau directiona actiunile celorlalti (membrii de familie, prieteni, colegi).

Trebuinte de independenta - de a decide singur, de a avea incredere in sine, de a realiza ceva fara ajutorul celorlalti.

Trebuinte de dragoste si afectiune - de a fi acceptat, placut, iubit de altcineva, fara legatura cu pozitia sociala sau profesionala; este diferita de trebuinta de recunoastere.

Trebuinte de confort fizic - deriva din asocierea repetata (invatare) a satisfacerii fizice cu o mai mare placere si securitate.

In conceptia lui Rotter, trebuintele nu se refera la situatii de deprivare fiziologica sau psihologica (trebuinte de deficit), asa cum au fost ele definite de alti teoreticieni, ci la orientarea comportamentului, asa cum rezulta ea din efectele intaririlor asupra comportamentului. Utilizarea termenului de trebuinta include si conceptele subsumate: potentialul trebuintei, libertatea de miscare si valoarea trebuintei si, prin ele, conceptele de potential comportamental, expectanta si valoare de intarire.

4. Aspecte de personalitate: localizarea controlului si increderea interpersonala

Localizarea controlului

Oamenii difera in functie de modul in care localizeaza sursa intaririlor: unii cred ca ea se afla in ei insisi, altii ca este in puterea celorlalti, a intamplarii, a destinului. Localizarea controlului este o forma generalizata de expectanta, de o maxima cuprindere, referitoare la pozitia interna sau externa a intaririlor in raport cu propria persoana, care se constituie ca variabila de personalitate. Localizarea controlului influenteaza nu numai totalitatea expectantelor persoanei, ci si starea sa fizica si emotionala.

Localizarea interna a controlului este credinta ca intaririle se afla sub control propriu - persoana poate controla rezultatele/ efectele comportamentelor sale. Persoanele cu localizare externa a controlului, atribuind unor factori externi intaririle pentru comportamentele lor, au tendinta de "a se lasa in voia sortii", de a nu depune efort pentru a-si imbunatati situatia sau performantele.

Localizarea externa a controlului este credinta ca rezultatele / efectele comportamentelor proprii depind/ sunt controlate de altii (persoanele din mediul apropiat sau societatea in ansamblul sau). Persoanele cu localizare interna a controlului se considera responsabile pentru ceea ce li se intampla, sunt mai putin influentabile, mai increzatoare in propriile capacitati.
Spre deosebire de persoanele cu localizare externa a controlului, care sunt mai dependente de exterior, persoanele cu localizare interna a controlului au o deschidere mai mare fata de ceilalti, interactioneaza cu ei de pe o pozitie de independenta. In randul lor, frecventa nevroticilor este mult mai mica decat in prima categorie.

Ca forma generalizata de expectanta, localizarea controlului este o componenta relativ stabila a personalitatii si poate fi considera trasatura de personalitate.

Increderea interpersonala

O alta forma de expectanta generalizata este increderea interpersonala, definita ca o credinta te poti baza pe ceilalti, ca isi vor tine cuvantul, promisiunea. Persoanele cu un nivel ridicat al increderii nu obisnuiesc sa minta, nu inseala, respecta drepturile celorlalti, "le dau o a doua sansa". Totusi ei pot fi inselati cu usurinta pentru ca atribuie celorlalti aceeasi atitudine si se incred cu prea mare usurinta. Personalitatea lor este armonioasa, rareori sunt nefericiti si neadaptati din aceasta categorie.

Persoanele cu incredere interpersonala redusa dunt suspicioase, mint si inseala "preventiv" pentru a se apara de eventuale manevre similare atribuite celorlalti, sunt macinate de conflicte, nefericite si nu prea au prieteni.

Spre deosebire de ceilalti comportamentalisti, Julian Rotter acorda o mare importanta variabilelor cognitive si liberului arbitru: oamenii pot modela actiunea variabilelor externe. Istoria intaririlor produse ca efect al propriilor comportamente joaca un rol important in formarea unor caracterisitici relativ stabile ale personalitatii (localizarea controlului, increderea interpersonala).

Socialul joaca un rol esential in formarea si functionarea personalitatii. Toate aspectele psihice specific umane sunt rezultatul invatarii, ca rezultanta a interactiunii dintre individ si mediul social, incepind cu trebuintele psihologice, expectantele, scopurile, marea majoritate a comportamentelor. Spre deosebire de alti teoreticieni, Rotter nu acorda o importanta prea mare experientelor timpurii - nu suntem victimele propriului nostru trecut intrucat, in fiecare moment ne orientam spre noi scopuri, dorim maximizarea recompenselor si minimizarea pedepselor si, in consecinta, alegerea comportamentului ne apartine.

5. Terminologie in teoria lui Rotter

6. Reflectie critica, recapitulare si consolidare

1. Identificati in teoria lui Rotter enunturile referitoare la nucleul, dezvoltarea si periferia personalitatii.

2. Evaluati viziunea lui Rotter despre natura umana si argumentati orientarea sa.

3. Incadrati teoria in functie de conceptia sa asupra raportului ereditate - mediu si a rolului fiecaruia in formarea personalitatii.

4. Care este locul si rolul educatiei, ca influenta sociala formativa, in aceasta viziune?

5. Care sunt caracterisiticile distinctive ale personalitatii mature in viziunea lui Rotter?

6. Ce fel de influente educative ar putea produce o personalitate matura, echilibrata emotional?

7. Analizati asemanarile si deosebirile dintre teoria lui Rotter si teoriile lui Skinner si Bandura.

8. Care sunt elementele originale ale viziunii lui Rotter asupra motivatiei?

9. Care este rolul factorilor cognitivi de personalitate in determinarea comportamentului?