Comunicarea emotionala

COMUNICAREA EMOTIONALA

In mod obisnuit noi putem recunoaste sentimentele semenilor nostri prin intermediul vazului si auzului; putem vedea expresiile faciale si asculta tonul vocii ca si insiruirea cuvintelor in propozitii si fraze.

Cercetarile lui Ekman (1980), Ekman & Friesen(1971, 1985) au aratat ca, de fapt, nu toata comunicarea umana se transmite efectiv prin intermediul vorbirii si a cuvintelor scrise. Oamenii comunica emotiile si sentimentele lor prin nuantari in tonul vocii, in expresii faciale, gesturi si postura.

Unele cercetari tind sa confirme ipotezele lui Darwin conform carora expresiile faciale ale emotiilor sunt folosite ca si cand ar fi innascute. Se considera ca exista un repertoriu tipic pentru specia umana folosit prin intermediul expresiilor faciale cu micro- si macro miscari. Membrii unor triburi izolate din Noua Guinee studiati de Ekman si Friesen au demonstrat ca dispun de capacitatea de a recunoaste unele expresii emotionale afisate facial de occidentali. Acesti locuitori nu au avut nici o problema in recunoasterea si producerea expresiilor faciale ca: tristete, dezgust, bucurie si teama. Pentru ca acestia foloseau expresii identice sau similare pentru situatii la care nu au fost efectiv expusi, Ekman si Friesen ajung la concluzia ca expresiile faciale fac parte din tiparele comportamentale neinvatate anterior.

Oamenii din alte culturi folosesc diferite si variate cuvinte pentru a exprima concepte particulare; elaborarea acestor cuvinte nu dezvolta, nu amplifica zestrea de raspunsuri innascute dar ele pot fi invatate.

Cercetari minutioase recente nu au reusit inca sa determine daca alte mijloace de comunicare emotionala (cum ar fi tonul vocii, miscarile mainii etc.) sunt invatate, dobandite ori daca sunt partial innascute.

Studiile lui Bryden si Ley (1983) au aratat ca emisfera dreapta joaca un rol mai important in intelegerea, decodificarea starilor emotionale decat in emisfera stanga. Cu alte cuvinte, studiile lor si ale colegilor lor conchid in acest sens ca fiecare emisfera primeste in mod direct informatii din partea opusa a mediului si emisferele cerebrale schimba informatii prin intermediul corpului calos. In mod vizibil, informatiile dintre cele doua emisfere (transcomisurale) nu sunt la fel de precise si amanuntite precum cele care au fost direct receptionate.

Spre exemplificare, dorim sa aratam ca fiecare emisfera primeste informatii auditive pentru fiecare ureche, proiectiile opuse, laterale fiind mai bogate decat fiecare dintre ele separat. Cand stimulii specifici sunt prezentati in directia campului vizual stang ori urechea stanga, emisfera dreapta primeste informatii mai conturate decat cele date de emisfera stanga, mai diferentiate.

Studiile de psihofiziologia comunicarii urmaresc atat evidentierea functionalitatii specifice a celor doua emisfere cerebrale cat si legatura dintre exteriorizarea vocala, emotionala, faciala si expresivitate ca si mecanismele neuronale implicate.

Revizuirea unor studii mai vechi arata ca recunoasterea cuvintelor ori a insiruirii literelor intr-un cuvant, rolul emisferei stangi este mai mare decat a celei drepte (Bryden si Ley, 1989) stiut fiind ca emisfera stanga este raspunzatoare de functionalitatea verbala a procesului comunicarii. Alte rezultate accentueaza rolul diferentierilor dintre cele doua emisfere cerebrale aratand rolul emisferei drepte in perceperea si detectarea imaginilor vizuale si a emisferei stangi in perceptia si recunoasterea imaginii auditive.

Ley si Bryden studiaza modalitatile diferentiale de comunicare emotionala interumana. Ei prezinta subiectilor imagini de persoane in ipostaze diferite cu expresivitate faciala variata, iar pe o scala inscriu expresii faciale: negative, de indiferenta si pozitive. Autorii au prezentat imaginile in acelasi timp pentru campul vizual drept si campul vizual stang. Dupa fiecare prezentare ei aratau aceeasi imagine umana sau una diferita in centrul campului vizual -in care se stie ca actiunea ambelor emisfere cerebrale este sinergica si rugau subiectii sa spuna daca le-a fost prezentata aceeasi expresie emotionala. S-a observat ca la prezentarea de catre experimentator a imaginilor de tip indiferenta ("subjects - neutral') ori de expresivitate medie performantele emisferelor cerebrale erau aproximativ aceleasi. Cand experimentatorii prezentau subiectilor expresii faciale puternice rolul emisferei drepte era de mai mare acuratete.

Aceiasi autori au studiat diferentele fiziologice in perceperea tonului vocii - partea procesului de comunicare. Ei au prezentat simultan subiectilor diferite mesaje verbale pe un ton variind de la tristete la bucurie, la fiecare din urechi, intreband subiectii despre participarea mesajului prezentat la o ureche si rugandu-i sa relateze continutul verbal al emotiei. Cei mai multi dintre subiecti au detectat cu mai multa acuratete continutul verbal al mesajului cand acesta era prezentat in partea stanga si era mai bine detectat tonul emotional al vocii cand era prezentat in partea dreapta. Rezultatele sugereaza ca in audierea unui mesaj emisfera dreapta evalueaza expresivitatea emotionala a vocii, iar emisfera stanga evalueaza si apreciaza intelesul si semnificatia cuvintelor.

Observatii empirice sugereaza ca oamenii cand vad imagini care redau emotiile prin miscari ale muschilor faciali in mod obisnuit partea stanga a fetei capata mai multa expresivitate. Sackheim si Gun (1978, 1985) au taiat in doua jumatati fotografii ale oamenilor care aveau intiparite

Fig. 5. Expresii faciale tipic pentru indiferenta

pe fata diverse emotii. Pregateau fiecare din imagini in oglinda, partea dreapta si partea stanga si le prezentau subiectilor impreuna. Ei au gasit ca jumatatea stanga a imaginii era mai expresiva decat cea dreapta, dovedindu-se ca emisfera dreapta este raspunzatoare de expresivitatea mai accentuata, mai fidela decat stanga datorita controlului motor realizat incrucisat (decusatia piramidelor).

Observand in mod natural oamenii in parcuri si restaurante Moscovitch si Olds (1985) conchid ca partea stanga a faciesului reflecta mult mai puternic expresiile emotionale, fapt confirmat, intre altele, de analizarea in laborator a imaginilor video filmate prezentand subiecti care spun povestiri triste ori umoristice.

Cercetatorilor si specialistilor domeniului de anatomofiziologie le-a devenit clara si profitabila inca de multa vreme, ipoteza conform careia aparitia unei leziuni sau tulburari neuronale pregateste terenul pentru studierea atat a implicatiilor psihopatologice dar mai ales a cunoasterii mecanismului normal de functionare a zonei respective. Pacientii cu tulburari neurologice, cu accidente ori disfunctionalitati in emisfera dreapta sau stanga au reprezentat tentatii de studiu pentru neuropsihologie, neurochirurgie etc.

Initiate de Babinski (1914), continuate de Goldstein (1948) si mai recent de Kolb B., Whishaw I.Q. (1985), Kertesz (1988), studii de acest gen din clinicile de neurologie arata ca fiind alterata partea stanga a creierului unui subiect, emisfera dreapta dispune de posibilitati de recunoastere mai reduse si, in consecinta, subiectii exprima tristete sau suparare. Cand partea dreapta este afectata, persoana poate fi apta sa recunoasca deficitul verbal dar nu izbuteste sa reactioneze verbal.

Afectarea emisferei drepte, in special aria posterioara reduce capacitatea de recunoastere a emotiilor exprimate de o alta persoana.

Scholes, Watson et al. (1975, 1983) au prezentat pacientilor care aveau leziuni pe partea dreapta sau stanga din zona temporo-parietala propozitii cu un continut neutru. Aceste propozitii erau exprimate pe rand cu un ton al vocii care exprima bucurie, tristete, indiferenta. S-a observat ca pacientii cu emisfera dreapta afectata dispuneau de o mai redusa capacitate de a aprecia emotiile care au fost exprimate. In acelasi sens, De Kosky, Heilman, Bowers & Valenstein (1981) au facut numeroase cercetari care au intarit cunostintele privind capacitatea de recunoastere a emotiilor.

Recunoasterea vizuala si auditiva a emotiilor reprezinta o disponibilitate mai degraba a emisferei drepte decat a functionalitatii emisferei stangi. Bowers, Bowers si Heilman (1981) aratau ca recunoasterea diferitelor expresii emotionale si a variatelor ipostaze mimico-faciale desi au baze anatomice diferite intra, de fapt, in sarcinile bazale ale emisferei drepte.

Buck si Duffy (1981), preluand cunostintele mai vechi, considera ca functionalitatea din emisfera stanga, in mod obisnuit, nu afecteaza capacitatea de expresivitate emotionala. O persoana cu afazie Wernicke isi poate modula vocea in functie de stare, de dispozitia afectiva. Chiar persoane cu afazie de tip Broca cu deficit de tip prosodic (prosodie = expresia supernuantata a tonului vocal, ritmului si accentelor vocale) pot sa rada si sa isi exprime emotiile prin tonul vocii doar cand emite cuvinte fara rol sintactic. Concluzia autorilor sus-mentionati este foarte clara: persoanele care au emisfera dreapta afectata dispun de o gama mai restransa de expresii emotionale. Pe aceeasi linie, Morrow, Kim, Boller, Urtunski (1985) s-au ocupat de pacientii care aveau leziuni in emisfera dreapta aratand ca tendinta de "deschidere' a raspunsurilor emotionale nu se reduce doar la expresivitatea faciala (experiente de evaluare a controlului motor fata de stimulii emotionali care ofera raspunsul la nivelul conductibilitatii pielii). Studiind pacientii cu diferite tipuri de tulburari neurologice, Ross E.D. (1981) sugereaza ca intelegerea si expresivitatea emotiilor este realizata de circuitele neuronale din emisfera dreapta intr-o maniera similara modului in care emisfera stanga realizeaza intelegerea si expresivitatea vorbirii. Mentionam ca de fapt cercetarile lui Ross aduc similaritati importante in fiziologia emisferelor cerebrale privind diverse tipuri de informatii.

Fig. 6. Reactii de raspuns caracteristice pentru stimulare pozitiva

Fig. 7. Reactii de raspuns caracteristice pentru stimulare negativa.

Fata de aceste cercetari si sugestii teoretico-metodologice propunem cateva scurte concluzii:

1. Aria Wernicke dispusa in cortexul de asociatie auditiva al emisferei stangi are un rol foarte important in perceperea (observarea si intelegerea) cuvintelor si elaborarea semnificatiei vorbirii.

2. Aria Broca asezata in lobul frontal stang are un rol foarte important in articularea cuvintelor si realizarea intelesului constructelor gramaticale.

3. Intelesul cuvintelor - ca activitate functionala este localizat in circuitele neuronale care se gasesc in creierul uman.

4. Afectarea - lezarea creierului poate determina o varietate de tulburari de scris, citit, intelegere. Studierea acestor tulburari ajuta investigatiilor de descoperire a functionalitatii creierului atat in comportamentele normale cat si in cele patologice.

5. Expresivitatea si decodificarea sensului emotiilor care sunt parte a procesului complex de comunicare (alaturi de vorbit, scris, citit) reprezinta un mod important de transmitere a informatiilor realizata prin mecanisme neuronale specializate la nivelul speciei umane si dispuse in emisfera dreapta.