Conceptul de sine

CONCEPTUL DE SINE

Informatiile despre propria persoana stocate in memorie= conceptul de sine.

Schemele si sinele. Markus (1977) afirma ca schemele de sine sunt retele de informatie despre noi insine si sunt asociate pentru a forma conceptul de sine. Diferentiaza intre:

-- Schematici in raport cu anumite atribute despre ei insisi - sunt preocupati de un aspect particular referitor la ei insisi si au scheme bine construite despre aceste aspecte. In general scheme stereotipic masculine sau scheme stereotipic feminine. Acestia sunt oameni pentru care asumarea masculinitatii sau feminitatii are o importanta covarsitoare pentru modul in care se percep ei insisi.

--Aschematici - cei fara un set intarit de scheme legate de masculinitate sau feminitate, cei care sunt efectiv neutri.

--Androgini - cei fara un set intarit de scheme legate de masculinitate sau feminitate, cei care sunt efectiv neutri.

Breckler et al. (1991) au ilustrat aceste scheme despre sine sub forma unor retele compuse din noduri care sunt specifice contextului. In unele imprejurari oamenii si-au dezvoltat scheme foarte clare despre sine, in altele nu. Toate acestea depind de propriul sistem de valori al individului.

Numarul schemelor de sine este relativ mare. Linville (1987) afirma ca acest fapt este benefic prin aceea ca el ofera un tampon care limiteaza lezarea conceptului de sine al persoanei datorita evenimentelor de viata negative.

Schemele de sine si aspiratiile. Sub acest raport Higgins (1987) a sugerat ca detinem trei tipuri de scheme despre sine:

sinele actual - cum ne vedem ca suntem in prezent

sinele ideal - cum am vrea sa fim

sinele dezirabil- cum consideram ca ar trebui sa fie

Motivatia pentru schimbare reduce discrepantele acolo unde acestea exista.

Esecul in rezolvarea prapastiei dintre actual si ideal produce dezamagire, dintre actual si cum ar trebui sa fie produce anxietate sau manie.

Rogers (1951, 1961) considera ca conceptul de sine al unei persoane ia nastere din interactiunile cu alti oameni, rezultate din conditiile de valoare interiorizate. Daca se primeste o recompensa pozitiva neconditionata, sinele ideal si sinele actual sunt mai apropiate. Daca nu este primita recompensa, exista teama de a nu primi aprobarea celorlalti. Rezulta o apreciere de sine scazuta. In aceasta valoare umanista asupra sinelui, Rogers a oferit terapia centrata pe client (clientii se exploreaza pe sine).

Sinele si atribuirea. Bem (1967, 1972) a emis o teorie a autoperceptiei care postuleaza faptul ca nu exista diferente esentiale intre judecatile provenind din autoatribuire si atribuirile de caracter pe care le facem la adresa altora.

Teoria lui Bem are implicatii foarte puternice pentru motivatie. Putem desfasura o activitate la presiunile exterioare ale celorlalti sau pentru ca ne place. In ultimul caz motivatia creste, in primul este redusa. Condry (1977) a aratat insa ca primirea unei recompense exterioare pentru o activitate care in trecut a fost efectuata cu succes tocmai datorita placerii de a munci, in prezent scade performanta. Aceasta poarta denumirea de efect de suprajustificare.

Teoria autoatribuirii - Weiner (1979, 1985 1986) a atribuit succesul si esecul intr-o sarcina, cauzelor si consecintelor atribuirilor facute pentru acel succes sau esec. Exista trei factori care pot favoriza performanta viitoare a aceleiasi sarcini:

Locusul cauzei (intern sau extern)

Stabilitatea cauzei ( a pierdut examenul din cauza neputintei de a controla situatia - o cauza foarte stabila)

Controlabilitatea (traficul aglomerat nu putea fi controlat)

Rotter (1966) - teoria stilului atributional - locus extern de control

--locus intern de control

O alta fateta a aprecierii de sine este valoarea pe care ne-o atribuim noi insine. Exista doua laturi ale acesteia:

Imaginea de sine este factuala - cineva se poate vedea gras sau inteligent pe baza unor fapte, date.

Aceasta fateta este interpretata - daca ti se par dezgustatoare, aducatoare de nenoroc acele trasaturi - imaginea de sine este scazuta.

Coopersmith (1968) a efectuat experimente asupra imaginii de sine a unui grup de baieti americani cu varste cuprinse intre 10-11 ani pe baza:

--propriei evaluari a baietilor

--rapoartele profesorilor

--teste psihologice.

A distins trei grupuri unde aprecierea de sine este - inalta, medie, scazuta. Diferentele constatate intre cele trei grupuri sunt:

Grupul de baieti cu apreciere scazuta - parintii lor se ocupau mai putin de ei si aveau un nivel de aspiratii reduse pentru ei. Nu au incercat sa-si fixeze obiective importante si rata lor de succes a fost scazuta. In copilarie fusesera suferinzi de diferite boli.

Grupul cu apreciere de sine medie - apropiat de cel cu apreciere inalta. Baietii erau optimisti si acceptau critici din partea altora. Ei au fost insa cei mai conventionali si aveau tendinta sa se ralieze mai mult la opiniile altora.

Cei cu apreciere de sine inalta erau activi, se exprimau pe sine adecvat si obtineau succes in ceea ce faceau. Parintii erau in general preocupati de copiii lor, restrictivi si fixau limite clare pentru comportamentul baietilor.

Coopersmith a ajuns la concluzia ca sursele unei aprecieri de sine inalte sunt complexe iar stilurile parentale sunt la fel de importante ca si fixarea obiectivelor. Este important ca baietii sa fie respectati, sa aiba valori bine definite si sa fie orientati spre rezolvarea problemelor.

Cultura si sinele - se refera la raportarea grupurilor din care face parte individul - grup familial, clasa sociala, grup religios, gen.

Dupa Hsu (1985) sinele este incastrat intr-un model multistratificat: din centru:

--Psihicul inconstient (Freud)

-Constientul freudian

--Constientul neexprimabil

--Constientul exprimabil

--Societate intima si cultura

--Societate operativa si cultura

--Societate de ansamblu si cultura

--Lumea exterioara

Hsu sustine ca nivelul reprezentat de societate intima si cultura este foarte rezistent la schimbare. Ex. intelectuali de prima generatie.

Teoria identitatii sociale postulata de Taifel si Turner (1986) sustine a grupurile carora le apartinem constituie o parte integrala a conceptului nostru despre sine.

Categoriile sociale - natiunile, religiile sau grupurile mai mici - cluburile, asociatiile profesionale (sustin Abrams si Hogg, 1990) asigura membrilor o identitate sociala. Ea presupune urmatoarele:

--defineste si evalueaza

--prescrie comportamentul adecvat.

Ex. propaganda facuta categoriei de muncitor, bunului roman etc.

Hayes (1993) a descris unele concepte despre sine divergente. Un membru de trib african se identifica cu comunitatea sa si actioneaza in legatura cu ea in opozitie cu conceptia europeana de a controla natura si de supravietuire a celui mai bun. Bharati (1985) a descris modul in care un hindus echivaleaza sinele cel mai profund nu cu comunitatea sau cu contextele sociale ci cu unicitatea lui Dumnezeu - sinele se poate realiza prin meditatie si autodisciplina. Devos (1985) descrie legatura intima a sinelui din cultura japoneza cu interactiunea sociala si relatiile sociale (daca facem rau cuiva, o karma negativa). Copiii japonezi invata de la o varsta foarte mica sa-si dea seama de efectele pe care actiunile lor le au asupra altora. Satisfactie mare au prin apartenenta la grup. Acest simt al sinelui este intim asociat cu constiinta faptului ca actiunile lor au repercusiuni asupra altor indivizi.