Cazul autismului

Cazul autismului

A doua enigma de luat in considerare este autismul. Boala de autism este descrisa de DSM-IV (Asociatia Americana de Psihiatrie, 1994) ca "prezenta unei dezvoltari evident anormale sau deteriorate in interactiunea si comunicarea sociala si a unui repertoriu vizibil restrictionat al activitatilor si intereselor" (pag. 66). Aceasta tulburare este o enigma in raport cu psihopatia, dar nu datorita faptului ca autismul ar fi in stransa comorbiditate cu psihopatia. De fapt, nu este. Ba, chiar, cateva trasaturi ale autismului, cum ar fi retragerea sociala, sunt atat de diferite de stilul incantator de interactiune al multor indivizi cu psihopatie, incat comorbiditatea ar putea parea aproape o imposibilitate. Cu toate acestea, autismul, ca si psihopatia, este o tulburare a cognitiei sociale. In plus, asemenea psihopatiei, si autismul a fost legat de dereglari observate in functionarea amigdalei (Baron-Cohen et al., 2000).

Exista dovezi de anormalitate structurala a amigdalei la indivizii cu autism. Dar, in contrast cu volumul scazut al amigdalei raportat la indivizii cu psihopatie (Tiihonen et al., 2000), la pacientii adolescenti si adulti cu autism au fost observate de regula volume crescute al amigdalei (Abell et al., 1999; Howard et al., 2000; Sparks et al., 2002), desi a existat un studiu care a sugerat volume reduse al amigdalei (Aylward et al., 1999) si un altul care a sugerat ca nu exista diferente de grup (Haznedar et al., 2000); pentru o trecere in revista vezi Brambilla et al. (2003).

Din punct de vedere functional, situatia este complexa , dar poate permite o clarificare a enigmei. Asa cum am discutat in Capitolul 8, amigdala este implicata in formarea asocierilor stimul-pedeapsa si stimul-rasplata, precum si a catorva componente cu incarcatura emotionala ale cognitiei sociale. Vom aborda mai intai abilitatea de a forma asocieri stimul-pedeapsa. Sugestia noastra este ca la indivizii cu psihopatie sensibilitatea la pedeapsa si, in consecinta, abilitatea de a forma asocieri stimul-pedeapsa, sunt disproportionat de deteriorate (Blair et al., prezentata a). Dar nu sunt motive sa credem ca asa stau lucrurile si la indivizii cu autism. Intr-adevar, indivizii cu autism prezinta un risc crescut de a manifesta anxietate (Gillott et al., 2001; Rumsey et al., 1985), fata de riscul scazut observat la indivizii cu psihopatie (Frick et al., 1999; Patrick, 1994; Verona et al., 2001). Pe scurt, in timp ce indivizii cu psihopatie prezinta dereglari la formarea asocierilor stimul-pedeapsa, indivizii cu autism, nu.

Ce se poate spune despre componentele cu incarcatura emotionala ale cognitiei sociale? In Capitolul 8, am analizat doua teste care masoara aspecte de incarcatura emotionala ale cognitiei sociale. Acestea erau testul legat de zona oculara si cel de apreciere a increderii pe baza expresiei faciale (Adolphs et al., 2001; Baron-Cohen et al., 2001). Indivizii cu psihopatie nu prezinta semne de performanta scazuta la aceste teste (Richell et al., 2003, in curs de publicare). In contrast cu aceasta, pacientii cu autism prezinta dificultati la indeplinirea ambelor teste (Adolphs et al., 2001; Baron-Cohen et al., 2001).

Pe scurt, dificultatile observate la indivizii cu autism sunt surprinzator de diferite de cele observate la indivizii cu psihopatie. Este posibil ca ambele tulburari sa fie asociate cu disfunctii la nivelul amigdalei. Noi consideram ca se poate argumenta cu tarie acest lucru in cazul psihopatiei (vezi Capitolul 8). In ceea ce priveste autismul, studii neuro-imagistice recente au demonstrat o reactie a amigdalei la versiuni ale ambelor teste, legate de zona oculara (Baron-Cohen et al., 1999) si de incredere (Winston et al., 2002). Pe deasupra, si ceea ce este decisiv, pacientii cu leziuni la nivelul amigdalei prezinta dificultati in indeplinirea ambelor teste (Adolphs et al., 2001; Stone et al., 2003). Daca ambele tulburari sunt marcate de disfunctia amigdalei, este important de mentionat ca dereglarea functionala gasita la ambele populatii este notabil diferita. Indivizii cu psihopatie prezinta dereglari in formarea asocierilor stimul-pedeapsa, dar nu si in formarea componentelor cu incarcatura emotionala ale cognitiei sociale. Indivizii cu autism prezinta deteriorari la nivelul componentelor cu incarcatura emotionala ale cognitiei sociale, dar nu si in formarea asocierilor stimul-pedeapsa.

Desigur, este posibil ca dereglarile in formarea componentelor cu incarcatura emotionala ale cognitiei sociale observate la indivizii cu autism sa nu reflecte disfunctia propriu-zisa a amigdalei. Este posibil ca ele sa fie consecinte de dezvoltare ale reprezentarii deficitare a fetelor sau consecintele on-line ale reprezentarii deteriorate a fetelor. Fara indoiala, exista pareri ferme despre deteriorari la indivizii cu autism in regiuni cum ar fi girusul fusiform si santul temporal superior implicate in reprezentarea fetei (Schultz et al., 2003). Aceasta problema va necesita noi investigatii.