DEZVOLTAREA FIZICA SI PSIHICA A PRESCOLARULUI

Obiectivele unitatii de invatare nr. 4

Dupa ce va studia aceasta unitate de invatare, cursantii vor putea:

Dominantele in profilul dezvoltarii copilului prescolar

Despre prescolaritate se spune ca este varsta de aur a copilariei pentru ca se inregistreaza progrese mari in dezvoltarea fizica si psihica ce permit adaptari foarte bune la diverse situatii si asigura copilului o anumita eficienta in activitati, fara ca sa existe inca presiunile grijilor si obligatiilor.

Prescolaritatea, varsta de aur a copilariei

Dominantele in procesul de dezvoltare in acest stadiu sunt:

cresterea deosebita a capacitatilor senzoriale si motrice;

sporirea autonomiei in plan practic prin formarea a numeroase deprinderi igienice de alimentare, de imbracare, de manevrare a obiectelor;

dezvoltarea proceselor psihice complexe care asigura noi caracteristici comportamentelor: anticipare, organizare, reglare voluntara;

mare curiozitate si sete de cunoastere care stimuleaza puternic explorarea mediului, jocul si invatarea;

constituirea constiintei morale primare si cresterea capacitatilor de adaptare la mediul social;

dezvoltarea bazelor personalitatii.

Regimul de viata si dezvoltarea fizica a prescolarului.

Cu privire la regimul de viata al prescolarului vom sublinia aspectele care sunt noi fata de cele din stadiul anterior si anume:

Prescolarul se incadreaza bine in familie si gradinita

copilul are nevoie in continuare, de 10-12 ore de somn in timpul noptii si de 1½ ore dupa amiaza, dar din ce in ce mai multi prescolari nu accepta aceasta cerinta;

mesele sunt diferentiate (mesele principale si gustari) si presupun si comportamente diferite. In plus se formeaza deprinderile alimentare de baza si comportamentul civilizat din timpul desfasurarii lor;

programul de gradinita face parte din viata celei mai mari parti a copiilor de aceasta varsta si aceasta institutie incepe sa joace un rol fundamental in dezvoltarea lor;

parintii cer adesea copiilor sa indeplineasca unele sarcini dirijandu-i si controlandu-i, urmarind indeplinirea unor dorinte sau intarzierea altora, ajutandu-i sa dobandeasca reglaje mai complexe;

copilul incepe sa faca ceva alaturi si impreuna cu parintii permitandu-le sa-si insuseasca numeroase modele de comportare;

impreuna cu familia, copilul ia cunostinta de spectacolul strazi si cu unele institutii culturale cum ar fi teatrul, cinematograful, parcul de distractii, gradina zoologica etc.;

jocul este in continuare o componenta importanta a programului zilnic, devine mai complex, cu durata mai mare, cu efecte formative puternice si se desfasoara impreuna cu cei de aceeasi varsta;

relatia cu cei de aceeasi varsta, prilejuita mai ales de catre gradinita, actioneaza ca un nou factor de dezvoltare psihica.

Crestere fizica mare: . pana la 116 cm . pana la 22 Kg

Cele mai importante aspecte ale cresterii fizice intre 3 si 6 ani sunt urmatoarele:

inaltimea medie la finalul stadiului atinge circa 116 cm iar greutatea medie este de 22 kg. La inceputul stadiului cresterea este usor mai lenta iar catre sfarsit mai accelerata;

osificarile cele mai importante se produc la nivelul oaselor lungi ale membrelor, in zona claviculelor, a toracelui. Curburile coloanei sunt formate dar inca instabile. Incepe schimbarea dentitiei provizorii;

sistemul muscular este mai bine dezvoltat, capabil de tonus mai crescut si de reglari mai fine;

Perfectionarea neurocorticala in zonele limbajului si motricitatii generale

in sistemul neurohormonal, cele mai importante schimbari, sunt: a) intensificarea activitatii tiroidei; b) scaderea activitatii timusului numit si glanda copilariei;

creste greutatea generala a creierului pana la 1200 gr, continua sa se diferentieze functional neuronii si sa se perfectioneze activitatea corticala mai ales in zonele motorii generale si in cele ale limbajului.

Toate aceste transformari organice se exprima in imaginea generala a copilului care se apropie de incheierea acestui stadiu: este relativ inalt, proportionat, cu tenul roz, privirea vioaie si inteligenta, exuberanta motrica si senzoriala deosebite.

Dezvoltarea capacitatilor perceptive, de observare si de reprezentare intre 3 si 6 ani.

Despre prescolar se afirma ca are o deschidere perceptiva speciala asupra spectacolului lumii, ca este avid de a cunoaste, ceea ce stimuleaza in grad inalt dezvoltarea tuturor capacitatilor sale senzoriale si face sa se spuna ca acest studiu are o deosebita importanta pentru toate achizitiile de mai tarziu.

Perceptiile tactile unifica informatia

Perceptiile tactile devin mai fine pentru ca dezvoltarea motricitatii permite nu doar manipularea obiectelor, ci pipairea lor, iar diferentierea functionala a celor doua maini ajuta la identificarea mai usoara a rugozitatii, moliciunii, netezimii suprafetelor obiectelor.

Perceptiile vizuale integreaza celelalte informatii

Creste posibilitatea integrarii intr-un tot a informatiilor tactile si copilul poate recunoaste un obiect familiar chiar daca doar il pipaie. Reuseste acum jocul "saculetul fermecat". Copiii pot verbaliza mai bine insusirile tactile.

Perceptiile vizuale devin cele mai importante componente ale cunoasterii senzoriale. Vazul integreaza toate celelalte informatii de la alti analizatori. Copiii disting mai multe culori si le denumesc foarte corect, diferentiaza vizual particularitati mai fine de forma, percep corect relatiile spatiale, dispun de scheme de explorare perceptiva pentru obiectele familiare si astfel viteza de receptare si identificare creste. Au structuri perceptive stabilizate pentru figurile geometrice principale (triunghi, patrat, "rotund") si au deja mecanismele neurofunctionale ale constantelor perceptive aproape ca ale adultului.

Auzul fonematic se dezvolta foarte mult

Perceptiile auditive progreseaza pe cele trei planuri principale: auz fizic, muzical, fonematic. Prescolarii diferentiaza si mai multe sunete si zgomote naturale si le raporteaza corect la sursa lor. Un baietel de 4 ani diferentia sunetul motorului automobilului parintilor cand acestia se apropiau de casa. Auzul muzical este mai fin si copiii pot asculta dar si interpreta linii melodice mai simple, specifice pentru ei. Cel mai mult se dezvolta auzul fonematic si astfel ei pot receptiona corect mesajele verbale care vin de la altii iar pronuntia cuvintelor si frazelor este evident imbunatatita. Gradinita exerseaza in mod special auzul fonematic pentru a-i pregati pe copiii pentru scoala.

Apare observatia

Pe baza acestor progrese inregistrate la principalele capacitati perceptive si a cresterii rolului reglator al limbajului, la prescolari apare si observatia ca forma superioara de explorare a mediului ambiant. Dar la prescolari aceasta trebuie sa fie condusa din aproape in aproape de catre educatoare. Rezultatele ei se afla la baza insusirii numeroaselor cunostinte, mai ales, despre mediul ambiant, despre viata plantelor si a animalelor, despre ocupatiile adultilor etc.

Imbogatirea reprezentarilor

Reprezentarile care abia au aparut la anteprescolari devin acum componentele de baza ale planului intern mental. De aceea dezvoltarea lor este o sarcina principala a gradinitei.

Cele mai importante particularitati ale reprezentarilor prescolarilor sunt urmatoarele:

au o larga baza perceptiva si de aceea sunt bogate si variate;

pentru ca sunt conditionate de nivelul mental general, se pot forma numai cele ce reflecta obiectele si fenomenele in mod static si reflecta mai slab miscarile si transformarile acestora;

sunt puternic influentate de interventia cuvantului in timpul formarii lor (Sinclair) si mai ales de verbalizari expresive (P. Popescu Neveanu);

devin mai clare si mai precise daca prescolarii pot actiona asupra obiectelor in legatura cu care se vor forma reprezentari (Frank);

cu cat copiii se intalnesc mai frecvent cu anumite obiecte, cu atat reprezentarile lor sunt mai bune (P. Pufan);

cuprind totusi un nivel scazut de generalizare.

Cu toate limitele lor reprezentarile sunt importante atat pentru realizarea celorlalte procese cognitive cat si pentru desfasurarea unor jocuri mai variate si complexe.

Particularitatile gandirii prescolarului

Marea curiozitate, explorarile perceptive ample, insusirea tot mai buna a limbajului, desfasurarea de jocuri tot mai complexe si, mai ales, integrarea in activitatile sistematice din gradinita reprezinta factorii de baza ai dezvoltarii gandirii din acest stadiu.

Contactul cu lucrurile din jur si rezultatele unor actiuni asupra acestora, care pot fi reflectate in minte ii permit copilului sa se orienteze si sa cunoasca ce este in jurul sau, nu numai in masura in care acestea ii satisfac trebuintele asa cum erau la anteprescolari, ci sa le vada ca realitati din afara sa care uneori i se opun si trebuie sa tina seama de ele. De aceea se considera ca in activitatea de gandire a prescolarului incepe sa-si faca loc principiul realitatii.

Intuitivitatea gandirii

O caracteristica principala a gandirii prescolarului este intuitivitatea ei, adica foarte stransa ei legatura cu perceptia si conducerea ei de catre aceasta din urma. Se subliniaza ca, in fapt, "copilul poate gandi ceea ce percepe, dar gandirea lui nu merge mai departe de reprezentarea elementului perceput" (P. Osterrieth). Prescolarul nu poate gandi acum decat cu un mare sprijin perceptiv. Un baietel de 5 ani vrea sa diferentieze oamenii si spune "un baiat mare dar nu om, o fata mare dar nu mama".

Unitatile cognitive cu care opereaza gandirea prescolarului sunt tot preconcepte dar care au acum un mai mare grad de generalitate si un continut mai bogat. Totodata, foarte importante sunt si reprezentarile. Renumitul psiholog elvetian J. Piaget vorbea de "gandirea imagistica" a prescolarului.

Gandirea este preoperatorie

Gandirea prescolarului este preoperatorie pentru ca nu dispune de veritabile operatii ci doar de un fel de "actiuni executate in gand" (J. Piaget). Prin urmare are numai preoperatii si scheme preoperatorii de desfasurare care nu au inca necesitate logica ci se sprijina pe un fel de reglari perceptive sau pe schema actiunilor, care au fost mai inainte practice.

De exemplu, daca li se cere prescolarilor sa realizeze egalitatea dintre un sir de jetoane si un numar de fise ce sunt luate dintr-o gramada, copilul aseaza in dreptul fiecarui jeton cate o fisa, aceasta actiune fiind reglata pur perceptiv prin relatia de corespondenta unu la unu controlata perceptiv. Daca cercetatorul a rasfirat fisele sau le-a apropiat mult unele de altele copilul nu a mai recunoscut egalitate. Cand erau rasfirate zicea ca sunt mai multe, cand erau apropiate, le considera mai putine.

Tipul de rationament ce incepe sa domine este cel inductiv dar care nu are inca rigoare logica si este desfasurat sub conducerea directa a educatoarei. Gandirea prescolarului este in general necauzala, cu exceptia relatiilor simple de acest fel pe care i le explica autorul.

Dezvoltarea limbajului la prescolari

Mare dezvoltare a limbajului

In cursul stadiului prescolaritatii se petrece o spectaculoasa dezvoltare a limbajului. Chiar la 5 ani, unii prescolari ne uimesc prin felul cum vorbesc: corect fonetic si gramatical si cu o deosebita adaptabilitate in raport cu situatiile de comunicare.

Vocabularul pasiv creste catre sfarsitul stadiului pana la 3000-3500 de cuvinte, cel pasiv cuprinde 700-800 cuvinte.

Creatia de cuvinte

Semnificatiile cuvintelor desi inca restranse sunt mult mai clare si mai corecte. Dar sensurile figurate ale structurilor verbale inca nu sunt intelese. Au o mare preferinta pentru diminutive. Isi dezvolta o atitudine importanta fata de limbaj, adica sunt incredintati ca aceste poate folosi ca sa comunice orice si tot ce exista in jur poarta un nume. Daca intalnesc obiecte sau situatii noi si nu stiu cuvintele corespunzatoare nu ezita sa le creeze. Prin urmare, fara nici un fel de retinere, prescolarii creeaza cuvinte noi. Acest fenomen a fost cercetat in psihologia romaneasca de prof. univ. dr. Tatiana Slama Cazacu. Iata cateva dintre creatiile prescolarilor gasite de domnia sa: "urlaret" adica cel ce plange foarte tare, "modrobrete" adica ceva in dezordine. Iata si alte exemple: "armatist" angajat in armata, "insforit" legat cu sfoara, "bananaman" prin analogie cu superman.

Influentele puternice ale gradinitei

Insusirea structurilor verbale se face in primul rand prin imitarea parintilor si apoi prin respectarea modelelor propuse de gradinita. Acestea contin o gramatica implicita si servesc pentru pastrarea corectitudinii vorbirii proprii si pentru corectarea altora. Gradinita transmite prescolarilor cunostinte si formeaza capacitati de flexionare corecta a substantivelor dupa gen, numar, caz iar a verbelor dupa persoana, numar si timp. Totodata, in gradinita este special antrenat auzul fonematic si asigurata insusirea elementelor grafice necesare mai tarziu la insusirea scrisului in scoala.

Prescolarul poate comunica usor tot ceea ce doreste si poate construi propozitii mai complexe, mai bogate. Daca la inceputul stadiului copilul poate avea un limbaj situativ (amestecand cuvinte cu gesturi, actiuni, onomatopee), incepand cu 4½ - 5 ani ii este specific limbajul contextual caracterizat prin: exprimarea in cuvinte adecvate a tot ce comunica, legaturi logice intre propozitii si fraze, unitate generala a discursului verbal. Atunci cand povesteste ceva prescolarul poate vorbi alternativ in locul eroilor acelor intamplari si poate folosi adecvat si mijloace neverbale de comunicare (gesturi, mimica, miscari, intonatia vocii etc.).

Cand se afla in dialog cu altii reuseste sa se adapteze particularitatilor interlocutorilor. Cu copiii mai mici ca el vorbeste rar, repeta si chiar utilizeaza "limbajul mic al acestora". Cand vorbeste cu cei mai mari vrea sa se faca inteles si-si alege cu grija cuvintele si formeaza propozitii si fraze corecte.

Aparitia limbajului interior

Un alt eveniment important in acest stadiu este aparitia limbajului interior. El este precedat de asa numitul limbaj egocentric (J. Piaget). Copilul se poate afla in apropierea unei alte persoane, adult sau copil, el vorbeste dar fara a avea intentia de a-i comunica acestuia, fara a fi preocupat ca acesta sa receptioneze ce spune el si sa-l inteleaga. Este deci o forma intermediara intre limbajul extern propriu-zis si cel intern.

In fine, cea mai mare parte a problemelor de pronuntie dispar. Pot sa mai existe, la unii copiii, dificultati de pronuntare al lui "r" sau "s". Este bine sa se ceara ajutorul logopedului.

Creste volumul memoriei

Memoria si imaginatia - aspecte caracteristice ale copilului prescolar

Memoria contribuie la functionarea buna a tuturor celorlalte procese psihice iar in prescolaritate ea dobandeste cateva caracteristici noi si anume:

creste volumul memoriei si astfel copilul este capabil sa-si insuseasca multe date de experienta personala si multe cunostinte;

memoria verbala este in evident progres prescolarul intiparind cu succes multe poezii, cantece, povesti, legende, date legate de sine si de familia lui. Dar cele memorate sunt concrete. Nu poate memora idei abstracte si relatii logice complexe;

Incepe sa se constituie amintirile

creste timpul de pastrare de la cateva luni (5-7 luni) la inceputul stadiului la 1 an si mai mult la sfarsitul stadiului. Totodata incepand cu 4½ ani se pot constitui amintirile;

Apare memorarea voluntara

in ceea ce priveste actualizarea aceasta se face ca recunoastere dar din ce in ce mai mult ca reproducere. Prescolarii pot sa povesteasca logic, sa redea succesiunea evenimentelor, sa puna in ordine imaginile care exprima momente diferite ale unei povestiri, tin minte aproape textual felul in care se exprima personajele si chiar le recunosc dupa felul in care se exprima, pot interpreta roluri.

In jurul a 4-5 ani apare memorarea voluntara, mai intai in joc apoi se extinde si la alta activitate. Reproducerea va fi manifestata si voluntar.

- mai intai in joc si apoi in activitatile frontale incepe sa se manifeste memoria voluntara, a carei pondere creste progresiv.

Imaginatia prescolarului apare, in contrast cu stadiul anterior, ca fiind intr-un deosebit avant. Premisele ei cele mai importante sunt: dezvoltarea memoriei care conserva experienta personala si cunostintele, oferind material spre combinare, cresterea rolului limbajului in activitatea mentala in ansamblul ei.

Imaginatia reproductiva este antrenata in ascultatea povestilor si legendelor si insusirea unor cunostinte. Construirea mecanismelor ei de-a lungul stadiului se releva foarte bine prin faptul ca daca la 3 ani copilul cere sa-i spuna mereu aceeasi poveste si se supara daca te abati de la forma ascultata prima data ( ceea ce arata ca acum se formeaza procedeele imaginative care transforma sau asociaza stimulii verbali cu imaginile corespunzatoare) cand creste, la 4 ½ si 5 ani aceste mecanisme functioneaza bine si copilul vrea mereu alta poveste. Dar el combina reprezentarile, formate deja in viata lui de fiecare zi, asa ca atunci cand repovesteste s-ar putea produce un fel de modernizare a povestilor. In cunoscuta poveste "Fata mosului si fata babei", cele doua tinere se intalnesc in loc de "cuptor" cu "aragazul", in loc de "fantana" cu "chiuveta".

Imaginatia reproductiva functioneaza foarte bine

Dar legaturile dintre imaginatie si gandire inca nu sunt stabilizate si aceasta din urma nu-si joaca rolul reglator corespunzator. In aceste conditii, imaginatia creatoare a prescolarului aluneca repede in fantastic.

Cercetarile facute asupra produselor imaginative creatoare ale prescolarului au dus la urmatoarea concluzie: "Fantezia ingaduita si cultivata la prescolaritate, va genera fortele creatore de mai tarziu".

	Exuberanta imaginatiei creatoare

Imaginatia creatoare se manifesta la copilul prescolar in desen, modelaj, constructii, colaje. Placerea pentru aceste activitati stimuleaza combinatiile imaginative. Construieste cu pasiune intrecandu-se cu cel de alaturi. Desenele sunt pline de spontaneitate, culorile sunt folosite cu sinceritate si fara prejudecati si totodata cu un interesant simt al culorii.

Particularitatile atentiei prescolarului

Atentia in mare progres: . volum . stabilitate . reglare voluntara

Ca o conditie energizatoare de baza, mai ales pentru procesele cognitive, atentia dobandeste la prescolari cateva proprietati a caror cunoastere este indispensabila in munca de educatie de la aceasta varsta:

la inceputul stadiului se manifesta numai atentia involuntara care este sustinuta de marea curiozitate a copilului. Ea se manifesta fata de persoane, lucruri, fenomene , diapozitive, filme, carti;

creste usor volumul atentiei;

stabilitatea ajunge pana la 25 minute la grupa mare;

gradul de concentrare este mai crescut comparativ cu anteprescolarii;

apare atentia voluntara care sustine cel mai mult desfasurarea activitatilor frontale din gradinita.

Transformari semnificative ale afectivitatii intre 3 si 6 luni.

Dupa criza afectiva de la 2 ani si jumatate - 3 ani, prescolarul pare mult mai linistit, mai plin de placeri si satisfactii. Dar autorii psihanalisti au atras atentia si asupra unor dificultati afective caracteristice copilului prescolar.

In comparatie cu anteprescolarul trairile afective ale prescolarului sunt mai bogate si mai diversificate pe masura ce capacitatile lui cresc si interrelationeaza mai complex cu ambianta (familia, gradinita, jocul, intalnirea cu covarstnicii, temele de invatare din gradinita sunt surse de variate emotii si sentimente).

Din ce in ce mai buna adaptare la mediu face sa se accentueze pozitivarea emotiilor si dispozitiilor afective si prescolarul poate ramane ore intregi cu o tonalitate afectiva favorabila.

Trairile afective au mecanisme mai complexe

Emotiile prescolarului raman totusi situative adica legate de prezent si de "aici si acum" si de aceea se zice ca in general copilaria este lipsita de griji.

Spre deosebire de anteprescolar, la copilul de 3-6 ani emotiile si sentimentele au un mecanism mai complex de realizare incluzand si elemente de memorie afectiva si un nivel mai bun de intelegere a situatiilor. Cel mai bun exemplu pentru acest mecanism complex este asa numitul "sindrom al bomboanei amare", adica prescolarul isi da seama ca recompensa primita care-i place, nu corespunde de fapt rezultatului pe care l-a obtinut la un joc sau activitate de invatare.

	Incepe reglarea comportamentelor emotinal-expresive

Prescolaritatea este stadiul cristalizarii sentimentelor pentru parinti si chiar a dobandirii unei anumite maturitati in trairea lor. De exemplu la 3 ani copilul o iubeste pe mama foarte intens, acaparator, incarcat de gelozie, dar dupa 5 ani, dupa ce are deja o experienta a relatiilor cu parintii, dragostea lui pentru mama va fi puternica dar calma si insotita de respectarea independentei ei.

Catre sfarsitul stadiului copiii reusesc sa-si regleze intr-o anumita masura comportamentele emotional expresive. Nu mai plang totdeauna cand cad si se lovesc, refuza gesturile de alint manifestate de parintii sai, atunci cand sunt de fata colegii de gradinita.

Dezvoltarea afectiva a prescolarilor este puternic influentata de climatul familial si stilul educational al parintilor.

Motricitate - vointa - motivatie - particularitati specifice prescolarilor

Exuberanta motrica

Progresele in planul motricitatii sunt foarte importante si cercetatorii au numit prescolaritatea "varsta de gratie motrica".

Copilul dispune de energie pe care si-o manifesta prin fel de fel de miscari si printr-un "neastampar" caracteristic, fara sa oboseasca. Libertatea, spontaneitatea, dezinvoltura dar si buna coordonare si armonie generala a miscarilor sunt caracteristicile acestei varste.

In cursul acestui stadiu se formeaza un mare numar de deprinderi ce pot fi considerate de baza pentru fiecare plan al manifestarilor copilului: deprinderi igienice, cele ce tin de comportamentul alimentar, de manipularea a numeroase obiecte si instrumente, de desenare, modelare, constructii etc.

Totodata prescolarii manifesta placere cand executa fel de fel de miscari si mandrie pentru ce reusesc.

Apare vointa la 4-5 ani

Vointa isi construieste mecanismele initiale tot in cursul prescolaritatii. Premisele ei cele mai importante sunt reprezentate de dezvoltarea functiei reglatorii a limbajului si de perfectionarea ariilor cerebrale cu roluri integratoare. Jocul este contextul in care apare prima data reglajul voluntar, pentru ca acesta i se potriveste copilului si-l ajuta sa inteleaga relatia dintre atingerea unui scop si mobilizarea si incordarea energiei sale. Apoi si in afara jocului copilul isi va propune scopuri si va actiona orientat si reglat pana le va atinge. Aceasta posibilitate apare la prescolarul mijlociu si progreseaza semnificativ pana la sfarsitul stadiului. Se constata deja la el fazele principale ale actelor voluntare, adica cea de pregatire si cea de realizare sau executiva. Numai ca la 4-5 ani unitatea lor este inca fragila si usor de dezorganizat daca intervine ceva neprevazut. La prescolarul mare aceasta unitate este stabila si copilul reuseste, din ce in ce mai bine, sa isi atinga scopurile.

Dezvoltarea vointei este o latura importanta a pregatirii copilului pentru scoala.

Se formeaza si devin active trebuintele sociale si spirituale

Motivatia se dezvolta mult in stadiul prescolaritatii si se deosebeste clar de cea a anteprescolarului.

In primul rand, motivatia biologica trece intr-un plan secund si devin mai active trebuintele sociale si spirituale. Prescolarul amana de multe ori satisfacerea trebuintei de hrana sau de odihna datorita curiozitatii si placerii pe care i-o produc jucariile, filmele, calculatorul etc.

Curiozitatea epistemica este unul din cele mai puternice motive care explica aderarea imediata a copilului la activitatile propuse de educatoare sau il face sa priveasca atent plantele, animalele, activitatile umane. Intr-un anumit timp sens poate spune ca manifesta chiar interese cognitive si sunt dornici sa stie si totodata, mandri pentru ceea ce au achizitionat in planul cunoasterii.

Apare interesul pentru scoala

Interesul pentru joc, se poate spune ca este la apogeu si se satisface pe deplin in acest stadiu.

Catre sfarsitul stadiului apare interesul pentru scoala si prescolarii vor sa afle cum este la scoala, sa lucreze ca elevii, chiar se joaca de-a scoala.

Dezvoltarea motivatiei pentru activitatea scolara este o alta importanta latura a pregatirii copilului pentru solicitarile deosebite din urmatoarele stadii.

Prescolaritatea si construirea bazelor personalitatii

Factorii care construiesc bazele personalitatii

Este usor de constatat ca o componenta importanta a personalitatii care este temperamentul se manifesta inca din primul an de viata dar cele semnificative si care au caracteristica umana apar in prescolaritate. Premisele dezvoltarii personalitatii se afla in toate progresele pe care le-a inregistrat copilul in cognitie, afectivitate, vointa. Factorii care au cea mai mare importanta pentru formarea personalitatii sunt: noua etapa de maturizare neurofunctionala, stimulari bogate si variate si relatii mai complexe cu familia, apogeul desfasurarii jocului care este activitatea fundamentala, influentele sistematice, organizate si de durata exercitate de gradinita, atractia si interelationarea cu cei de aceeasi varsta. Sub influenta tuturor acestor factori apar si se manifesta urmatoarele componente ale personalitatii:

Manifestarea initiala a aptitudinilor

manifestarea initiala a aptitudinilor la cei care au premise native specifice ca: a) receptivitate deosebita fata de anumite categorii de stimuli; b) praguri senzoriale scazute; c) atractie evidenta spre activitati in legatura cu care vor apare aptitudini. Domeniile de manifestare sunt: desen, muzica, coregrafie, gimnastica, limbi straine. Copiii supradotati pot obtine deja rezultate semnificative.

Construirea bazelor caracterului

- dezvoltarea bazelor caracterului se realizeaza sub influenta preponderata a familiei ("cei sapte ani de acasa") si a gradinitei. S-a constat ca premisele pentru formarea caracterului sunt: construirea reglajelor voluntare, cristalizarea sentimentelor fundamentale mai ales fata de parinti, dezvoltarea capacitatilor de a fi receptivi la cerintele acestora si la modelele pe care ei le ofera, dezvoltarea constiintei morale primare. Prin urmare, sub influenta acestor factori se formeaza premisele pentru insusiri caracteriale cum ar fi: respectul fata de altii; increderea in sine, curajul si perseverenta etc.

S-a demonstrat ca exista o puternica legatura intre climatul familial si tendinta spre formarea anumitor insusiri caracteriale. Astfel copiii care cresc intr-o familie caracterizata prin armonie, dragoste si respect reciproc, isi formeaza cu usurinta insusiri cum ar fi: incredere in sine, initiativa, independenta, respect de sine si de altii. Din contra, copiii care nu sunt iubiti si acceptati de parinti, sunt total dominati de acestia se vor caracteriza prin: pasivitate, lipsa de curaj si de independenta, dificultate in relationare cu altii etc.

Apare constiinta morala primara

- cristalizarea constiintei morale primare a fost cercetata de psihologul elvetian J. Piaget care i-a relevat urmatoarele particularitati:

este o morala primara pentru ca rezulta din interiorizarea simpla a cerintelor si modelelor comportamentale parentale;

se intemeiaza pe dragostea copiilor pentru parintii lor si pe autoritatea acestora (aceasta este cheia de bolta a acestei morale, subliniaza J. Piaget);

este concreta, adica implicata in situatiile reale de viata ale copilului si presupunand o intelegere a normelor morale concordanta cu dezvoltarea cognitiva a copilului prescolar. Pentru prescolar, a fi copil bun inseamna, de exemplu, "a manca tot la masa".

este dominata de ceea ce J. Piaget a numit "realism moral", adica prescolarii evalueaza faptele oamenilor nu dupa intentii ci dupa consecinte.

Intensificarea contiintei de sine si cristalizarea initiala a imaginii de sine.

- intensificarea constiintei de sine si cristalizarea imaginii de sine, catre sfarsitul stadiului.

chiar de la 3 ani prescolarul incepe sa fie atent la diferentele dintre fetite si baieti si ajunge sa-si clarifice apartenenta lui la sex afirmand hotarat si cu convingere ca: "eu sunt baietel", "eu sunt fetita". Se recunoaste bine in oglinda si in fotografii, isi stie numele, prenumele, varsta si al cui este, unde este locuinta, care-i sunt jucariile, imbracamintea, etc.

este receptiv la aprecierile la adresa sa ale parintilor si educatoarei le interiorizeaza si motiveaza pe baza lor, calitatile pe care crede ca le are.

incepe sa se schiteze o imagine de sine care este mai evidenta catre 6 ani si care are urmatoarele planuri principale: eul fizic (insusiri corporale si fiziologice), eul spiritual (unele insusiri cum ar fi ca este istet, indraznet etc.), eul social (cam ce loc ocupa printre cei de varsta lui).

Chiar daca structura personalitatii se afla abia in fazele de inceput ea da noi caracteristici comportamentelor copilului adica le orienteaza mai bine, le regleaza adecvat cu imprejurarile, le face mai eficiente, le sustine mai bine din punct de vedere energetic. Toate acestea reprezinta alte aspecte ale pregatirii copilului pentru urmatoarele stadii pe care le va parcurge.

Rezumatul acestei unitati de invatare

Recomandari si comentarii la probele de autoevaluare

Iti recomand sa rezolvi imediat fiecare proba de autoevaluare pentru ca cele mai multe iti cer aplicarea cunostintelor la situatii concrete. In cele ce urmeaza, iti voi face unele propuneri si sugestii care sa te ajute sa le rezolvi.

Tema de reflexie nr.1

Sa te gandesti la faptul ca parintii sunt factori de ingrijire, de comunicare, de securizare afectiva, de transmitere de cunostinte si de modele comportamentale etc.

Tema de reflexie nr.2

Fiind vorba de crestere fizica, trebuie sa faci comparatii privind statura, greutatea, osificarile, musculatura, etc.

Tema de reflexie nr.3

Ca sa raspunzi la aceasta intrebare trebuie sa te gandesti si sa faci, in minte, un fel de inventar al surselor de sunete si zgomote din cele doua tipuri de localitati umane si sa tragi niste concluzii. Gandeste-te ca cei de la tara pot sa diferentieze mai bine cantecul pasarilor.

Tema de reflexie nr.4

Trebuie sa ai in vedere faptul ca cercetatorii au demonstrat: felul in care un copil deseneaza figura umana, exprima si nivelul inteligentei lui.

Tema de reflexie nr.5

Fa legatura cu natura preoperatorie a gandirii prescolarilor, citeste cu atentie paragraful corespunzator.

Tema de reflexie nr.6

Trebuie sa ai in vedere calitatea relatiilor cu mama si mai ales legatura afectiva si de durata cu aceasta.

Tema de reflexie nr.7

Sa ai in vedere functia de comunicare a limbajului si importanta ei pentru integrarea in activitate si in colectivitatile umane.

Tema de reflexie nr.8

Ai in vedere efectul puternicei impresii pe care i-a facut-o spectacolul si faptul ca un factor puternic de excitatie este urmat totdeauna de unul tot atat de puternic, de inhibitie.

Tema de reflexie nr.9

Sa nu ironizeze copilul, sa nu rada de el, ci sa-i explice diferentele intre ce spune el despre ceea ce este vorba in poveste.

Tema de reflexie nr.10

Nu trebuie sa-l ironizeze, sa-l critice, ci sa afle ce l-a facut sa foloseasca respectiva culoare. Raspunsul copilului poate fi extrem de interesant.

Tema de reflexie nr.11

Sa te gandesti la formele atentiei prezente la prescolari si la factorii care le stimuleaza.

Tema de reflexie nr.12

Trebuie sa ai in vedere ca de la 3 la 5 ani copiii pot sa-si dezvolte capacitatile mentale si sa-si mareasca volumul de cunostinte.

Tema de reflexie nr.13

Daca citesti cu atentie paragraful de mai sus, gasesti usor raspunsul.

Tema de reflexie nr.14

Tine seama de faptul ca prescolarii isi insusesc numai elementele de scriere.

Tema de reflexie nr.15

Sa ai in vedere, pe de o parte, marea lor curiozitate pe de alta parte, capacitati mentale mai mari.

Tema de reflexie nr.16

Ca sa raspunzi, reciteste paragraful anterior.

Tema de reflexie nr.17

Sa te gandesti la faptul ca toti adultii din jurul acelui copil tind sa-si manifeste dragostea si sa-i satisfaca dorintele.

Tema de reflexie nr.18

Aplica aici ceea ce J. Piaget a numit "realism moral".

Tema de reflexie nr.19

Constata aici o caracteristica a moralei prescolare pe care J. Piaget a numit-o primara.

Lucrarea de verificare nr.4 si modul de evaluare

Elaboreaza o lucrare de maximum 4 pagini si transmite-o tutorelui.

Se acorda un punct pentru raspunsurile corecte la intrebarile: 5,8,9,13

Se acorda doua puncte pentru raspunsurile corecte la intrebarile: 1,2,4,6,10,12,14

Se acorda trei punte pentru raspunsurile corecte la intrebarile: 3,7,11,15

Punctaj maxim: 30 puncte. Se impart la 3 si se obtine o nota in scara 1-10.

Bibliografie minimala

ATKINSON L. RITA, ATKINSON R.C., SMITH E.E., BEM D.L.,

Introducere in psihologie, 2002, Editura Tehnica, Bucuresti, p. 107- 111

BIRCH ANN, ., Psihologia dezvoltarii, 2000, Editura Tehnica, Bucuresti, p.92-102

BONCHIS ELENA, Psihologia copilului, 2004, Editura Universitatii din Oradea, p.69-75

CRETU TINCA, Psihologia varstelor, 2001, Editura Credis, Bucuresti, P. 151-160

MUNTEANU ANCA, Psihologia copilului si a adolescentului, 1998, Ed. Augusta, Timisoara, p.191-198

OSTERRIETH P., Introducere in psihologia copilului, 1976, Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti, p.88-98

SCHIOPU URSULA, VERZA E., Psihologia varstelor, 1995, Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti, p.130-137