Experimente privind diferentele individuale si dezvoltarea

"Teoretic, putem distinge intre invatare si crestere, dar practic ele sunt inseparabile" (Donald Hebb)

Studiul diferentelor individuale s-a realizat din ratiuni practice, dar aceasta problema a fost in general ignorata de catre experimentalisti.

Introducerea variabilelor:

Vom considera doar inteligenta pentru ilustrarea diferentelor individuale, dar principiile generale sunt aceleasi pentru alte diferente.

Variabile dependente:

Variabilele dependente in studiul inteligentei sunt masuri ale inteligentei utilizate de catre experimentator. Din moment ce notiunea de inteligenta difera destul de mult de la un experimentator la altul, este dificil sa vorbim despre o singura masura acceptata de catre toti. Conceptiile empirice sunt in general bazate pe observatii asupra copiilor care, pe masura ce cresc sunt capabili sa realizeze sarcini din ce in ce mai dificile. Pentru subiecti de o anumita varsta, nivelul mediu al performantei pentru o anumita sarcina poate fi determinat prin testarea unui esantion reprezentativ. Sarcinile particulare sau itemii testului vor fi selectati pe baza corelatiilor lor cu criteriile obiective ale succesului in scoala cum ar fi notele, dar si cu criterii subiective - evaluarile profesorilor. La o anumita varsta, copilul poate efectua cu succes un anumit numar de itemi. Daca un copil de 7 ani rezolva un numar de itemi specific varstei de 9 ani, vom spune ca acel copil are varsta mentala de 9 ani. Coeficientul de inteligenta este definit prin raportul dintre vastra mentala si varsta cronologica inmultit cu 100. Prin definitie un scor de 100 inseamna ca individul se afla in jurul mediei caracteristice pentru varsta sa. O abatere standard este de 15 puncte pentru aceasta medie.

Un test de inteligenta pur analitic ar trebui sa contina mai multe subteste care sa masoare probleme specifice ale sistemului de procesare a informatiei. Astfel de proprietati pot fi: capacitatea memoriei de scurta durata si rata de scanare, organizarea memoriei de lunga durata si timpul de acces, rata de transmitere a informatiei pentru diferite sarcini, alocarea de resurse atentionale. Performanta in aceste sarcini poate fi comparata cu performanta normativa. Un scor combinat din toate rezultatele la aceste sarcini poate fi utilizat ca si predictor al performantei scolare.

Variabilele independente

Orice caracteristici individuale, inclusiv inteligenta, sunt variabile ce tin de subiect (eticheta) si nu sunt variabile independente manipulate. Studiile asupra inteligentei umane isi propun deseori sa compare importanta factorilor genetici si a factorilor de mediu in ceea ce priveste inteligenta. Una din tehnicile utilizate in astfel de cercetari este examinarea gemenilor monozigoti (identici), dizigoti (fraternali), alti frati, alti copii neinruditi, crescuti in aceeasi casa sau in case diferite. Similaritatea genetica variaza in aceste studii dupa cum urmeaza: gemenii identici au aceeasi mostenire genetica, gemenii fraternali si alti frati sunt genetic similari intr-un grad mai scazut decat gemenii identici, iar copii neinruditi au cel mai scazut grad de similaritate genetica.

Similaritatea enveromentala (de mediu) variaza in sensul ca acei copii crescuti impreuna au mai multe experiente similare decat copii crescuti in case separate.

Pot fi ridicate mai multe obiectii in ceea ce priveste definirea similaritatii enveromentale. Nu se poate presupune in totalitate ca in aceeasi casa copiii au avut experiente similare. Gemenii, in special cei identici, sunt adesea tratati la fel, intr-o masura mai mare decat fratii care nu sunt gemeni, macar pentru simplul motiv ca au aceeasi varsta si se confrunta in acelasi timp cu aceleasi evenimente familiale. De asemenea, copiii adoptivi si copiii naturali pot fi tratati diferit chiar daca au aceeasi varsta.

O a doua obiectie se bazeaza pe faptul ca intrarea in familie a copilului adoptiv se realizeaza mai tarziu decat pentru copilul natural, chiar daca aceasta diferenta este de saptamani sau luni. Desi aceste diferente par nesemnificative atunci cand masuram inteligenta copiilor de 10 sau 15 ani, multe studii au aratat ca experientele timpurii sunt foarte importante in dezvoltarea inteligentei.

O a treia obiectie se bazeaza pe influenta potentiala a experientelor din perioada prenatala. La fel ca si mostenmirea genetica, aceste experiente prenatale vor fi mai asemanatoare pentru gemeni, mai putin similare pentru frati si cel mai putin asemanatoare pentru copii neinruditi. Similaritatea experientelor prenatale si postnatale timpurii poate fi corelata cu similaritatea genetica, fiind astefel greu de interpretat in corelatie cu inteligenta.

Variabile de control

In studiul inteligentei este dificil de definit un set exhaustiv de variabile de control. Cel mai important factor de controlat este invatarea, ce poate afecta performanta la test. Daca anumiti subiecti au invatat raspunsurile pentru unele din intrebarile testului si nu au gandit acele raspunsuri, vor parea mai inteligenti decat altii care nu au invatat anterior despre acele situatii, cuvinte sau relatii. Desi multi itemi au fost stersi din testele moderne de inteligenta pentru a le face mai "libere de cultura" sau mai putin influentate de experientele specifice de invatare, este imposibil de eliminat toate efectele invatarii, ale utilizarii limbajului, ale motivatiei, ale cunostintelor de cultura generala, ale experientei testarii si ale altor factori despre care se stie ca afecteaza masurarea inteligentei. Este firesc sa interpretam inteligenta ca o probabilitate a succesului scolar din moment ce toti acesti factori fara indoiala ca influenteaza performanta scolara. Dar daca inteligenta este interpretata ca si capacitate mentala sau alt construct asemanator, efectele acestor variabile externe necontrolate va fi redus la minim.

De la problema la experiment

Problema: Ce rol joaca motivatia si emotia asupra performantei intelectuale?

Multi dintre noi putem avea fobie de matematica - pur si simplu detestam cursurile de matematica, temele la matematica si testele la matematica. Altora nu va plac anumite tipuri de teste, cum ar fi cele sub forma de eseu sau grilele. Daca va aflati intr-unul din aceste grupuri sau daca aveti o anumita preferinta sau daca detestati anumite sarcini intelectuale, aceasta poate influenta performata la teste sau examene, ceea ce arata efectul motivatiei si al emotiei asupra performantei intelectuale. Este important ca astfel de probleme sa fie identificate de cadrele didactice inca din ciclul primar, pentru ca din moment ce unui elev nu ii place o disciplina inca de la inceput, va aparea efectul "bulgarelui de zapada". Se presupune ca unui elev incepe sa ii displaca matematica din anumite motive. Aceste elev va considera testele la matematica si invatarea la matematica aversive. Neinvatarea noilor concepte va duce la rezultate slabe, ceea ce va creste aversiunea, si asa mai departe. Emotia asociata sarcinilor cognitive nu este intotdeauna specifica. Dweck si asociatii au identificat doua scopuri generale spre care copiii tind atunci cand abordeaza activitatile intelectuale, iar aceste scopuri se manifesta in teoriile primitive pe care copiii le au despre inteligenta. Unii copii vor adopta scopuri "de performanta". Acesti copii par sa fie motivati de faptul ca nu vor sa para prosti; vor sa para destepti si sa nu primeasca aprecieri negative din partea colegilor sau a invatatoarei. Acesti copii au, conform autorilor, teoria entitatii asupra inteligentei. Acesti copii considera ca inteligenta pe care o au este cel mai bine evaluata in functie de aprecierile celorlalti si de performanta pe care o obtin la sarcinile intelectuale. Alti copii par sa fie motivati de scopurile pentru invatare, acestia incearca sa devina mai inteligenti invatand cunostinte si deprinderi. Copiii motivati de scopul de invatare cred in teoria instrumentala a inteligentei, adica inteligenta este un set de stiinte si deprinderi ce poate fi imbunatatit prin efort si munca indelungata. Cum afecteaza aceste scopuri performanta copiilor? Sunt benefice aceste scopuri in anumite circumstante?

Problema: Cum influenteaza scopurile motivationale ale copiilor performanta lor intelectuala?

Ne asteptam ca aceste influente sa interactioneze cu cerintele sarcinii. Daca cerintele sarcinii sunt rapiditate, acuratete si corectitudine pentru performante, ne asteptam ca acei copii care cred in teoria entitatii sa obtina performante mai bune decat daca sarcina pretinde efort substantial si invatare de noi cunostinte. Pentru cei care cred in teoria instrumentala, performanta mai buna, se obtine situatia din urma, adica cea care necesita efort si invatare.

Ipoteza: Natura sarcinii si scopurile motivationale interactioneaza, astfel ca performanta intelectuala va fi mai buna in acele situatii in care exista congruenta intre scopurile sarcinii si ale copilului si performanta intelectuala va fi scazuta in acele situatii in care cerintele sarcinii si scopurile motivationale sunt in conflict.

Un design experimental care sa testeze aceasta ipoteza necesita doua grupuri de subiecti, in functie de teoria la care adera: a entitatii sau instrumentala. Fiecare grup va fi testat in doua conditii: motivati fie de scop legat de performanta, fie de scop legat de invatare. Deci designul va fi unul mixt, in care grupul de subiecti este o variabila intergrup si conditia de testare este o variabila intragrup. Motivul principal pentru includerea acestor doua variabile este de a determina interactiunea dintre ele. Primul lucru ce trebuie facut pentru aceasta cercetare este selectarea subiectilor in cele doua grupuri. Din pacate nu exista teste care sa serveasca acestui scop. Dweck a oferit mai degraba o modalitate directa prin care sa se distinga adeptii teoriei entitatii si ai celei instrumentale. Copiilor li se cere sa aleaga intre doua afirmatii despre inteligenta, una din ele reflecta scopurile privind performanta, iar cealalta scopurile privind ivatarea. Deci va trebui sa cream mai multe perechi de afirmatii (de exemplu 16). Scorul copilului la acest test va fi numarul de afirmatii din fiecare tip ales. Pentru fiecare tip scorul merge de la 0 la 16. Exemple de afirmatii:

a.      pot invata lucruri noi, dar asta inseamna ca voi ramane la fel de inteligent

b.     inteligenta este ceva ce pot imbunatati atat de mult cat vreau

a.      ma simt inteligent daca nu fac greseli

b.     ma simt inteligent cand imi dau seama cum trebuie sa fac un lucru

a.      imi place sa muncesc atunci cand termin lucrarea primul.

b.     imi place sa muncesc cand invat ceva nou. etc.

Cel mai simplu mod de a determina grupul in care va fi plasat copilul este calcularea scorului mediu pentru entitate pentru toti copiii ce au participat la test, apoi grupam in grupul entitate copiii cu valori mai mari de aceasta medie, iar in grupul instrumetal pe cei cu scoruri mai mici decat valoarea medie. Dupa ce am selectat minim 15 subiecti in fiecare grup, va trebui sa cream situatiile de testare. Dweck a descris cateva tipuri de sarcini in care le-au cerut copiilor din cele doua grupe sa aleaga si sa estimeze cat de bine vor performa. Aceste sarcini difera in dificultate si in ceea ce priveste scopurile (de invatare si de a parea mai istet. Deci au manipulat perceptia copiilor cu privire la sarcina prin instructiunile anterioare.

Aceeasi procedura ar trebui sa se aplice si in prezentul experiment. Putem utiliza instructiuni asemanatoare cu cele utilizate de Dweck si apoi sa cerem copiilor sa se angajeze in diferite sarcini. Pentru a testa copiii, este util deseori sa le sugeram ca acel test este un fel de joc, acest lucru pentru a le mentine motivatia si interesul. Pentru sarcina orientata spre invatare, copiilor li se poate spune: "In acest joc probabil ca vei invata unele lucruri noi, dar probabil ca vei face si unele greseli. S-ar putea sa fii confuz si sa nu te simti prea istet, dar ar trebui sa inveti unele lucruri dragute". Pentru sarcina orientata spre performanta, instructiunile ar putea fi: "Acest joc este foarte distractiv pentru ca este mai usor decat altele. Desi nu vei invata prea multe, jocul imi va arata mie cati copii pot sa il joace". Vom avea nevoie de doua sarcini, una pentru fiecare set de instructii, pentru a mentine interesul copiilor (nu e potrivit sa avem un singur joc, de doua ori, pentru fiecare instructie). Cele doua sarcini vor fi diferite, dar va fi nevoie sa contrabalansam sarcinile. Alegerea sarcinilor poate fi facuta cu ajutorul unui cadru didactic ce are elevi de aceeasi varsta cu cei inclusi in experiment. Se presupune ca am ales sarcinile si le vom nota cu A si B.

4 este numarul copiilor in conditia respectiva, deci vom avea cate 16 copii in fiecare grup, in total 32 de copii.

S-a presupus ca grupul entitate va avea performante mai slabe.la sarcina cu instructiuni de invatare decat la cea cu instructiuni de performanta. Predictiile sunt opuse pentru grupul instrumental.

O problema  poate fi acordul parintilor cu privire la experiment, dar acesta poate fi obtinut cu ajutorul cadrului didactic. O alta problema este varsta copiilor. Cele mail multe studii s-au realizat pe ciclul primar. Daca se utilizeaza prescolari, riscam sa nu inteleaga ce inseamna sa fii inteligent. Pe de alta parte, elevii de liceu sunt prea sofisticati in conceptiile lor despre inteligenta si vom reusi cu greu impartirea in cele doua grupe. Apartenenta de gen este o alta problema. Dweck a gasit ca baietii si fetele raspund diferit la situatiile de invatare si performanta si acest lucru inseamna ca grupurile trebuie sa fie omogene, de exemplu 45% baieti in fiecare grup. Pe de alta parte, s-ar putea sa fim interesati de diferentele intre baieti si fete in fiecare situatie. Deci am putea introduce o noua variabila: genul subiectilor.

Nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca lucram cu variabile etichta si nu manipulate, iar concluziile trebuie sa fe in acord cu acest lucru.