Familia si rolul ei

Familia si rolul ei

Copilul este o fiinta cu insusiri calitativ diferite de cele ale adultului si are in mod legitim dreptul de a ocupa o pozitie privilegiata si de a se bucura de un "tratament" specific. Sanatatea, dezvoltarea si educatia copilului trebuie sa fie in centrul preocuparilor familiei.

Familia ramane grupul social vital in asigurarea ingrijirii, protectiei si educatiei copilului. In contextul schimbarilor sociale se constata o diversificare a modelelor familiale: frecventa crescanda a coabitarilor (concubinaje), cresterea numarului divorturilor, a familiilor cu un singur parinte, optiunea unor femei de a avea un copil in afara casatoriei, noile forme coexistand cu modelul "clasic" al familiei conjugale.

Intr-o lume in care toate institutiile si toate tipurile de raporturi sociale se schimba in ritm accelerat, familia nu poate ramane neschimbata si nu trebuie absolutizat un model sau altul de organizare familiala. Toate aceste schimbari nu trebuie interpretate ca o criza a familiei, ci mai repede ca adaptari ale conduitei individuale la schimbarile demografice, economice si materiale care afecteaza societatile in ansamblul lor.

Dezvoltarea personalitatii copilului este rezultatul unui ansamblu de factori: familiali, scolari, comunitari. Factorii familiali sunt ca proximitate si importanta cei mai importanti in dezvoltarea unei personalitati armonioase, in securizarea fizica, afectiva si materiala a copilului.

Indiferent de modul de organizare, mediul familial intemeiat pe un sistem de interactiuni afective intense este apt de a reactiona la trebuintele copilului, de a participa si favoriza elaborarea personalitatii, a imaginii sale de sine si despre lume.

Familia este cea mai in masura sa raspunda nevoilor copilului, afectiv cea mai adecvata trebuintelor lui pentru ca numai aceste relatii afective si sentimente de dragoste il fac pe parinte sa inteleaga si sa intuiasca copilul si starea lui de copilarie. In familie isi poate satisface nevoile sale primare, isi poate manifesta frustrarile inevitabile, temperate de dragostea parintilor. In familie copilul poate sa-si investeasca toate resursele emotionale si sa invete sa si le controleze pentru ca aici ar trebui sa fie in mod sigur un mediu mai ales afectiv - garantie pentru o dezvoltare armonioasa.

Familia este mediul esential care poate influenta dezvoltarea si destinul copilului prin securizare materiala, dragoste si educatie.

Modulul dedicat familiei din cadrul programului de formare Disciplina pozitiva isi propune o abordare didactica, a dezvoltarii copilului in relatie cu mediul familial si social utilizand deja clasicele repere de varsta: copilaria mica, copilaria mijlocie, pubertatea si adolescenta. Pentru fiecare dintre aceste etape de varsta se vor analiza:

reperele specifice de dezvoltare psihosomatica, de normalitate statistica,

cele mai frecvente situatii de abatere de la norma,

modelele educationale care si-au dovedit valabilitatea,

solicitarile si transformarile la care sunt supusi parintii / familia,

rolul familiei ca actor social si mediator intre copil si alte institutii implicate in educarea aestuia (scoala, grupul de apartenenta, biserica, mass media).

Copiii n-au fost niciodata adulti. Dar, privindu-ne pe noi, doresc s-ajunga. Ne investesc cu calitati si puteri si nu renunta la credinta lor niciodata in cazul parintilor care au reusit sa le fie aproape si sa pastreze aura de eroi.

Adultii au fost cu totii, candva, copii. Fiecare adult mai pastreaza inca in sufletul, in memoria lui afectiva nu atat ceea ce i s-a intamplat sau cum a rezolvat niste probleme, cat felul in care s-a simtit in anumite situatii si cum a vazut lumea de la "inaltimea" virstelor copilariei.

Acest avantaj, de fi trecut pe acolo, se constituie intr-o resursa accesibila oricui; atunci cand nu ai timp sau informatii la indemana poti apela cu sinceritate si deschidere la copilul din tine. Pentru restul exista carti, teorii, metode, studii de caz si specialisti.