Neopsihanaliza (devianti tarzii), Henry Murray:   Personologia

1. H. Murray - schita biografica

2. Principiile fundamentale ale personologiei si componentele personalitatii

3. Trebuintele - cauzele comportamentului

4. Complexele si dezvoltarea personalitatii

5. Terminologie in teoria lui Murray

6. Reflectie critica, recapitulare si consolidare

1. H. Murray (1893 - 1969) - schita biografica

v    Nascut in familia unor new-yorkezi instariti, a avut o copilarie destul de monotona, fara evenimente sau relatii familiale traumatizante.

v    Totusi au existat cateva elemente deosebite - o vaga respingere din partea mamei (a fost intarcat la doua luni, mama sa petrecea mai mult timp cu ceilalti doi frati ai sai), un strabism si o stare de debilitate fizica - cea ce a dus la o receptivitate exagerata pentru suferintele altora.

v    Relatarile sale biografice sunt sarace si este greu de raportat teoria la personalitatea si biografia creatorului, totusi exista informatii despre faptul ca s-a simtit intotdeauna frustrat ca mama nu I-a acordat suficienta atentie si afectiune. Ideea de a folosi continuturi figurale nestructurate in Testul de Apercetie Tematica este legata de o experienta timpurie, in care a vazut un tablou destul de ambiguu, care infatisa o regina cu fiul sau, amandoi foarte tristi. Intrebandu-si mama ce reprezinta tabloul, aceasta i-ar fi raspuns ca "perspectiva mortii ii face pe amandoi asa de tristi".

v    O operatie de corectare a strabismului sau convergent s-a soldat cu un strabism divergent care n-a mai putut fi corectat. Ulterior a inceput sa se balbaie. Doua defecte - debilitatea si balbaiala (de strabism si-a dat seama abia in facultatea de medicina) - au dus la o trebuinta de compensare: facea foarte mult sport (tenis, footbal american, box). "Principiul adlerian functiona'' - avea sa declare el mai tarziu.

v    A urmat cursuri la Harvard si a absolvit cursurile de istorie cu calificative slabe pentru ca isi pierdea prea mult timp cu sportul; ulterior a facut facultatea de medicina de la Universitatea Columbia si a absolvit ca sef de promotie, cu o licenta in biologie, apoi un doctorat in biochimie la Cambridge (1927).

v    Initial, psihologia I-a displacut total. L-a impresionat mult, in 1923, cartea lui Jung "Tipurile psihologice". Ca intern la o clinica a inceput sa se ocupe de factorii psihogeni din mediul pacientilor sai, manat tocmai de sensibilitatea lui speciala pentru suferintele celorlati.

v    l-a citit pe Jung, ulterior a stat la el (acasa) in Elvetia 3 saptamani, a avut chiar si o intalnire cu Freud la Viena in 1927, fiind puternic impresionat de personalitatile celor doi.

v    A lucrat apoi la Clinica Psihologica Harvard, specializata in studiul personalitatii.

v    A fost psihanalizat in decursul formarii sale ca psihanalist, dar se pare ca rezultatele au fost nesemnificative si banale, plictisindu-i pe psihanalistii lui.

v    In 1930 - impreuna cu Christiana Morgan - a creat TAT (testul de aperceptie tematica)

v    In timpul razboiului a fost director insarcinat cu evaluarea in Departamentul Serviciilor Strategice (OSS) si s-a ocupat de selectia candidatilor pentru trupele de diversiune si spionaj.

v    A predat la Harvard pana la pensie in 1962, a condus cercetari, a format multi cercetatori in domeniul personalitatii. Spre deosebire de alti teoreticieni care au lucrat in izolarea cabinetelor particulare sau a laboratoarelor de cercetare, Murray a avut ocazia sa predea la o universitate de prestigiu si sa influenteze gandirea psihologica a multor specialisti.

v    Teoria lui nu este o incercare de a afla raspunsuri la propriile lui probleme emotionale, ci este, mai degraba, o abordare stiintifica a unui domeniu. Subiectii pe care si-a facut cercetarile au fost persoane normale (studenti) si nu cazuri particulare, persoane aflate in curs de terapie pentru nevroza, ca in cazul celorlalti neopsihanalisti. Din punctul de vedere al abordarii, personologia cuprinde o viziune de esenta psihanalitica, imbogatita cu concepte si metode de studiu originale.

2. Principiile fundamentale ale personologiei si componentele personalitatii

Murray a fost cel care a introdus termenul de "personologie" pentru a desemna ramura psihologiei care se ocupa de studiul personalitatii. Lucrarile sale teoretice si aplicative au constituit esafondajul pe care dorea sa construiasca o noua teorie a personalitatii.

Principiile fundamentale ale personologiei

Principiul dependentei proceselor psihologice de cele fiziologice sta la baza constructiei sale teoretice: "nu exista creier, nu exista nici personalitate". Fiziologia cerebrala guverneaza personalitatea, nimic nu exista in personalitate (stari afective si de constiinta, memorie, credinte, atitudini, valori) fara suport fiziologic. Alterarea functionarii creierului determina modificari in personalitate (aici era in concordanta cu Freud).

Principiul trebuintei de inducere a tensiunii In contradictie cu principiul reducerii tensiunii (Freud) Murray considera ca, departe de a tinde spre starea de non-tensiune fiziologica sau psihologica, omul tinde sa induca tensiunea, pentru ca procesul insusi si nu rezultatul ii produce placerea. Ca atare va genera tensiuni pentru placerea de a le reduce. Fiinta umana are nevoie permanenta de stimulare, activitate, progres, miscare, iar acest tel presupune mai degraba tensiune crescuta decat absenta ei.

Principiul naturii longitudinale a personalitatii Personalitatea se dezvolta continuu de-a lungul vietii, construindu-se in functie de evenimente si ca atare este greu de fixat si de descris. Este important sa studiem evenimentele din trecutul persoanei pentru a intelege modul in care s-a constituit ea si modul in care functioneaza. Murray introduce doua concepte teoretice care vor fi operationalizate in cercetarile sale: activitati[1] (proceedings) si seriale (serials), ca unitati de baza in studiul comportamentului si al personalitatii.

Principiul unicitatii Desi exista similaritati intre oameni, fiecare individ este unic.

Componentele personalitatii

Sinele (Id): este rezervorul tuturor impulsurilor innascute; el furnizeaza energie si directioneaza comportamentul (forta motivationala). Sinele contine, pe langa impulsurile primitive amorale, si pe cele socialmente dezirabile, de exemplu: tendinta spre empatie, imitare, identificare, dragoste, tendinta de a-si stapani mediul. Forta sinelui este variabila, ca atare problema controlului si stapanirii impulsurilor sale nu este la fel de importanta pentru toti oamenii.

Supraeul (Superego) constituie cultura, valorile, normele internalizate, care actioneaza ca evaluator al conduitei proprii si a altora. Forma si continutul sau sunt impuse de adulti din mediul apropiat in prima copilarie. Supraeul include si influentele grupului de copii, ale literaturii si mitologiei. Supraeul nu este in conflict permanent cu Sinele, pentru ca acesta nu contine numai forte rele. Atunci cand actioneaza trebuintele socialmente acceptabile ale Sinelui, Supraeul este cel care determina modul in care ele vor fi satisfacute si scopurile spre care vor fi dirijate.

Idealul Eului (Ego-ideal) se dezvolta in paralel cu Supraeul si contine aspiratiile cele mai inalte ale omului, directiile de dezvoltare pentru auto-perfectionare. Idealul Eului poate veni in contradictie cu Supraeul atunci cand persoana are un ideal negativ (criminalul perfect doreste sa fie cel mai bun in domeniul sau - ideal al Eului sau - si in felul acesta el contrazice normele morale ale societatii, pe care se presupune ca le-a internalizat).

Eul (Ego) este stapanul rational al existentei, care incearca sa modifice sau sa amane impulsurile inacceptabile ale Sinelui, dar si directioneaza comportamentul pozitiv (arbitru intre Sine si Supraeu). Eul planifica actiunile si cauta oportunitatile de satisfacere a trebuintelor; rostul lui nu este numai de a reprima placerile Sinelui, ci si de a produce placere, organizand si directionand exprimarea impulsurilor acceptabile.  Eul puternic poate media conflictele intre Sine si Supreu, dar Murray nu considera ca aceste conflicte sunt inevitabile.

3. Trebuintele - cauzele comportamentului

Contributia cea mai importanta a lui H. Murray la teoria si cercetarea personalitatii a fost conceptul de trebuinta, ca baza explicativa a motivatiei si directionarii comportamentului. Motivatia constituie partea centrala a teoriei sale despre personalitate, realizata prin analiza informatiilor furnizate de introspectie, investigatii asupra unor pacienti aflati in tratament si, mai ales asupra unor subiecti normali. Trebuinta este in conceptia lui H. Murray un construct ipotetic necesar explicarii unor fapte obiective si subiective, are o baza fiziologica si poate proveni atat din activitati interne, biologice (foame, sete), cat si din evenimente externe. Indiferent de provenienta, trebuinta energizeaza si directioneaza comportamentul.

Lista originala a lui H. Murray cuprinde 20 de trebuinte specific umane: dominanta (dominance), deferenta (deference), autonomie (autonomy), agresivitate (aggression), supunere (abasement), realizare (achievement), stimulare senzoriala (sentience), exhibare (exhibition), joc (play), afiliere (affiliation), rejectare (rejection), a primi ajutor (succorance), a ajuta pe altul (nurturace), a evita umilinta (infavoidance), aparare (defendance), contra-actiune (counteraction), evitarea pericolului (harmavoidance), ordine (order), intelegere (understanding), sex (sex). Exista persoane care au toate trebuintele, altele numai o parte din ele. Unele trebuinte sunt congruente si le intaresc pe celelalte, iar altele sunt contradictorii. Trebuintele pot fi clasificate dupa cateva criterii:

a. Ordinea aparitiei in ontogeneza:

trebuinte primare, legate de homeostazia corporala, de a caror satisfacere depinde viata insasi;

trebuinte secundare, provenite indirect din cele primare, dar nu mai putin importante decat acestea sunt legate de procesele cognitive si afective si contin majoritatea trebuintelor amintite mai sus (pe lista celor 20 de trebuinte specific umane).

b. Origine:

trebuinte reactive, care apar ca raspuns la un stimul din exterior si numai sub actiunea acestuia (evitarea pericolului apare numai in prezenta unui eveniment amenintator si exista numai daca exista un pericol);

trebuinte proactive, generate intern, spontane, independente de mediu, ele imping individul spre actiune (si foamea este proactiva).

c. Dupa forma de manifestare:

trebuinte focale, satisfacute de un numar limitat de obiecte;

trebuinte difuze, care pot fi satisfacute de un evantai larg de obiecte.

d. Dupa forma:

trebuinte latente care se exprima intr-o forma mascata (de exemplu: visul, fanteziile cu continut agresiv pentru trebuinte de agresivitate);

trebuinte manifeste, exprimate deschis atunci cand societatea aproba manifestarea lor ba chiar le recompenseaza (de exemplu: trebuinta de realizare).

e. Dupa efect:

trebuinte centrate pe efect, duc la, sau produc un efect care duce la obiect in mod direct si imediat (placerea satisfactiei provine din efect);

trebuinte centrate pe proces, in care satisfactia deriva din procesul insusi de a atinge un scop, de a face ceva, sau de a face ceva bine, performant, de aceea H. Murray le-a mai denumit trebuinte modale pentru ca placerea deriva din modul in care se desfasoara un comportament.

Caracteristicile trebuintelor

Prepotenta (prepotency)  Trebuintele difera in privinta urgentei lor (caracter imperativ), a modului in care impulsioneaza comportamentul. Trebuintele vitale sunt cele mai prepotente, pentru ca deficitul, in cazul lor, impinge individul spre un comportament irepresibil. Satisfacerea unor trebuinte imperative lasa loc pentru manifestarea altor trebuinte cu o prepotenta mai mica.

Fuziunea (fusion)  Exista trebuinte care pot fi satisfacute prin acelasi scop sau comportament (de exemplu realizarea profesionala satisface simultan si trebuintele de autonomie si de dominanta). Astfel de trebuinte au tendinta de a se asocia si de a se manifesta concomitent in determinarea comportamentului.

Subsidierea (subsidiation)  Satisfacerea unei trebuinte presupune activarea altei trebuinte, care ii este subsidiata primei. De exemplu, pentru satisfacerea trebuintei de afiliere este necesara activarea altor trebuinte, cum sunt cea de deferenta (a arata respect si consideratie altora), cea de a da ajutor si a arata simpatie etc.

Presiunea (pression)  Factori de mediu (persoane sau evenimente) pot influenta, in prima copilarie, dezvoltarea unor trebuinte specifice, care se vor manifesta, ulterior, in mod imperios la varsta adulta. Aceasta influenta este o presiune, pentru ca ea impinge comportamentul individului intr-o anumita directie. Perceptia mediului inconjurator este marcata de subiectivism, imaginea pe care ne-o formam despre un obiect, persoana, eveniment nefiind neaparat conforma cu realitatea. Si presiunea exercitata de factorii externi poate fi reprezentata distorsionat in mintea individului, putandu-se distinge o presiune obiectiva, reflectata realist - presiunea alfa - si una subiectiva, distorsionata - presiunea beta.

Cathexis Murray a impumutat de la Freud termenul pentru a exprima capacitatea unei presiuni externe de a exercita asupra individului atractie sau respingere. Individul are o reactie emotionala - pozitiva sau negativa - la aceste presiuni, se investeste in trebuintele create de ele. Daca individul este atras de bani, spunem ca are un cathexis pozitiv cu acestia.

Tema  Amalgamul de trebuinte, cele pre-existente in interiorul individului si cele generate sub influenta presiunilor externe, creeaza o configuratie motivationala unica, ce reflecta particularitatile individului si ale mediului social in care se dezvolta in prima copilarie. Tema confera, prin functionarea sa, coerenta, consistenta si unicitate comportamentului individual, de aceea mai este numita si tema unificatoare (unity-thema).

Ulterior H. Murray inlocuieste conceptul de trebuinta cu cel de vector - valoare. Vector = directia si intensitatea imboldului care produce un comportament: achizitie, evitare, constrictie, distrugere, expulzare.valoare = idealuri ale individului referitoare la ceea ce este semnificativ pentru el). Vectorul-valoare determina modul in care individul se comporta in raport cu valorile. Corelarea valorilor cu modul in care individul se comporta in raport cu ele are, in viziunea lui Murray, rolul de a da descrieri obiective ale comportamentelor, evitandu-se, astfel, descrierile teoretice vagi, legate de utilizarea conceptelor de trebuinta si presiune.

4. Complexele si dezvoltarea personalitatii

In elaborarea teoriei sale despre personalitate, H. Murray porneste de la conceptia psihanalitica clasica, acordand o mare importanta istoricului dezvoltarii individuale. Prima copilarie, trairile si evenimentele care marcheaza personalitatea in aceasta perioada, constituie nucleul explicativ in conceptia sa despre personalitate.

Prima copilarie este divizata in 5 stadii, caracterizate, fiecare, printr-o modalitate specifica de satisfacere libidinala care va trebui abandonata sub influenta presiunii sociale. Fiecare stadiu isi pune amprenta asupra personalitatii sub forma unor complexe care dirijeaza inconstient dezvoltarea ulterioara.

Persoana parcurge toate stadiile si dezvolta toate complexele, aceasta fiind evolutia normala, dar exista cazuri in care unul din complexe se manifesta intr-o forma extrema. In aceste cazuri, persoana ramane fixata intr-un anumit stadiu si nu se poate dezvolta in continuare spontan, spre o personalitate matura, echilibrata, adaptabila. Aceste complexe asociate unei modalitati specifice de satisfactie libidinala sunt:

Existenta sigura in uterul matern - complexul claustral

Placerea senzoriala a suptului in alaptare - complex oral

Placerea defecatiei - complex anal

Placerea urinarii - complex uretral

Placerea genitala - complex de castrare.

Complexul claustral

Existenta intrauterina este caracterizata prin siguranta si dependenta, stare pe care ne-o dorim, uneori, si la varsta adulta. Complexul specific al perioadei este complexul claustral simplu, manifestat prin dorinta si placerea de a fi in spatii mici, calde, intunecate, izolate si sigure, care sa ascunda, sa izoleze, sa protejeze (camere izolate fonic, ramanerea in asternut dimineata, traiul in sihastrie, pe o insula, placerea de a folosi o barca sau o limuzina). Persoanele marcate de complexul claustral simplu se caracterizeaza prin dependenta, pasivitate, orientarea spre comportamente verificate deja ca fiind sigure.

Complexul claustral se poate centra insa pe sentimentul de nesiguranta, neajutorare si lipsa de sprijin (din uter) si poate provoca fobia de spatii deschise (agorafobie), de cadere, de inec, incendiu, cutremur sau orice eveniment imprevizibil si incontrolabil. Aceasta forma este denumita de H. Murray complex de neajutorare (insupport complex).

A treia forma imbracata de complexul claustral este de fapt un complex anticlaustral, format in jurul fricii de sufocare, de captivitate complexul de evadare (egression complex) manifestat prin preferinta pentru spatii deschise, aer curat, miscare, schimbare, noutate, dar si prin claustrofobie.

Complexul oral

Exista 3 forme ale complexului oral:

Complexul oral de succtiune este o combinatie de activitati orale, pasivitate si nevoia de a fi sprijinit si protejat. Se manifesta prin a suge, a bea, a manca, a saruta excesiv si o forma de afectiune, simpatie, protectie.

Complexul oral de agresiune este o combinatie de activitati orale si agresive: a lovi, a musca, la modul propriu sau verbal (agresivitate verbala - sarcasm).

Complexul oral de rejectie - include sila de mancare, vomismente frecvente, teama de contaminare orala (prin sarut), nevoie de separare si de evitare a dependentei de altii.

Complexul anal

Exista in 2 forme distincte:

Complexul anal de rejectie - se manifesta prin preocuparea pentru defecatie si interes pentru materiale asemanatoare fecalelor (murdarie, noroi, argila), insotite uneori prin tendinte agresive. Tipul acesta de personalitate este de obicei murdar si dezorganizat.

Complexul de retentie - se manifesta prin comportamente de tip retentiv - a acumula, a salva, a colectiona si preocupare excesiva pentru ordine si curatenie.

Complexul uretral

Este o notiune specifica teoriei lui H. Murray si este asociata cu ambitie excesiva, auto-stima distorsionata, enurezis in antecedente si egoism. Mai este numit complexul lui Icar pentru ca, asemeni eroului mitologic, persoana tinteste prea sus, are ambitii exagerate care il duc, paradoxal, spre esec.

Complexul de castrare

Spre deosebire de Freud, Murray nu credea ca anxietatea adultului este determinata de teama de castrare, caruia ii da un sens mai larg si mai putin cauzativ, legat mai degraba de activitatea masturbatorie infantila si de pedepsele parintesti care incearca sa o curme.

Conceptia lui Murray despre personalitate

Fata de preceptele psihanalizei clasice, teoria lui H. Murray aduce o viziune mult modificata: desi considera ca telul final al vietii este reducerea tensiunii, scopul nu este atingerea unei stari detensionate, ci satisfactia derivata din procesul de reducere a tensiunii. Personalitatea este partial determinata de instincte, partial de mediu, iar omul poate sa intervina voluntar in propria lui schimbare. Desi persoana este unica, exista elemente comune in personalitatea tututror oamenilor.

Datorita complexitatii formatiei sale stiintifice, Murray ia in considerare, in teoria lui, atat elemente biologice si ereditare ale persoanei, cat si pe cele sociale si culturale. Viziunea sa despre om este optimista: nu suntem prizionierii trecutului nostru, ai primelor experiente; prin creativitate si ratiune putem infrunta toate problemele cu care venim in contact, putem sa ne dezvoltam in mod continuu. Personalitatea este influentata in mare masura si de evenimentele prezente si de ceea ce intentionam sa devenim.

Pornind de la aceasta orientare, el a incercat sa afirme posibilitatile de schimbare ale societatii in ansamblul ei (visa o lume fara razboaie, cu un stat global unic). Contributia sa este valoroasa atat din punct de vedere teoretic (a studiat persoane normale, in formare - studenti la Harvard - si candidati pentru actiuni periculoase in spatele frontului - spioni si diversionisti in stagii de formare), cat si prin impactul pe care l-au avut cursurile tinute la Universitatea Harvard asupra formatiei stiintifice a unei pleiade de psihologi.

7.5. Terminologie in teoria lui Murray

7.6. Reflectie critica, recapitulare si consolidare

1. Identificati in teoria lui Murray enunturile referitoare la nucleul, dezvoltarea si periferia personalitatii.

2. Evaluati viziunea lui Murray despre natura umana si argumentati orientarea sa.

3. Incadrati teoria in functie de conceptia sa asupra raportului ereditate - mediu si a rolului fiecaruia in formarea personalitatii.

4. Care este locul si rolul educatiei, ca influenta sociala formativa, in aceasta viziune?

5. In ce consta sistemul de personalitate la Murray?

6. Argumentati originalitatea conceptiei lui Murray despre dezvoltarea personalitatii.

7. Analizati asemanarile si deosebirile dintre teoria lui Murray si teoria lui Freud in privinta tipologiei personalitatii.

8. Marcati specificul tipurilor de personalitate in viziunea lui Murray, utilizind caracteristicile periferice concrete.

9. Care sunt elementele originale ale viziunii lui Murray asupra motivatiei?

10. Prin ce se aseamana si prin ce difera viziunea asupra personalitatii mature in teoria lui Murray fata de psihanaliza clasica si fata de teoriile celorlalti neopsihanalisti?

11. Ce influenta au exercitat principiile pe care le-a enuntat el in domeniul personologiei asupra dezvoltarii altor teorii?