PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI TEMPORAL

PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI TEMPORAL

Lobul temporal reprezinta o regiune destul de eterogena atat sub raport structural cat si functional.

Din punct de vedere histologic, aici intalnim: a) structuri filogenetice vechi (allocortexul) cu organizare mai simpla situate in partea bazala si inferioara si b) structuri filogenetice noi, situate in jumatatea superioara (neocortexul).

Asemenea diversitate anatomostructurala are si un corespondent pe plan functional. Astfel s-a demonstrat ca allocortexul, prin hipocamp si amigdala, coordoneaza importante functii vegetative (viscerale), participa la desfasurarea unor reactii fundamentale afectiv-emotionale si motivationale, regleaza functia oro- alimentara si cea sexuala si are un rol principal in memoria de fixare.

Neocortexul temporal reprezinta capatul cortical al analizatorului acustic si vestibular. Fiecare cohlee se proiecteaza pe ambele hemisfere cerebrale prin fibre acustice homo si heterolaterale. Deasemeni el are un rol important in desfasurarea proceselor psihice si de limbaj.

Leziunile lobului temporal genereaza tulburari complexe de receptie auditiva, de recunoastere vizuala, tulburari ale sferei afective, motivationale si a altor functii psihice (mnezice, de atentie, de gandire), tulburari vestibulare, olfactive, gustative, ale ritmului somn-veghe, viscero-vegetative, de camp vizual, precum si epilepsia temporala.

Tulburari ale receptiei auditive

Afectarea receptiei auditive difera dupa cum leziunile sunt iritative sau distructive. In cazul leziunilor iritative, apar halucinatii auditive elementare de tipul acufenelor (vajaituri, pocnituri, zgomote) si halucinatii auditive complexe (voci, melodii).

In cazul leziunilor distructive, afectarea receptiei auditive difera ca profunzime, dupa localizarea concreta a leziunii in cadrul reprezentantei corticale a analizatorului auditiv, dupa intinderea leziunii, dupa afectarea uni sau bilaterala a acesteia si dupa localizarea leziunii in zona audiosenzoriala primara (ariile 41, 42) sau secundara (aria 22). Datorita proiectiei bilaterale a cailor auditive, lezarea unui singur lob temporal nu produce tulburari evidente de auz, ci cel mult o moderata hipoacuzie la urechea opusa. Leziunile bilaterale pot determina aparitia unei surditati corticale.

Surditatea corticala

Ca si in cazul analizatorului vizual, in cazul analizatorului auditiv, tulburarea cea mai grava se produce atunci cand leziunea afecteaza bilateral ariile 41 si 42 Brodman din circumvolutia Heschl. In acest caz este suprimata sensibilitatea auditiva primara, tradusa prin pierderea capacitatii de a avea senzatii auditive elementare.

Tulburarile provocate de leziunile ariilor auditive secundare

Cel mai frecvent intalnite in clinica sunt: agnozia acustica; afazia senzoriala; amuzia; afazia amnestica. Astfel, tulburarile sintezei aferente secundare sunt semnificative, mai des intalnite decat cele ale sintezei aferente primare.

Agnozia acustica

Agnozia acustica consta in tulburarea functiei calificate a analizatorului auditiv de a diferentia si evalua identitatea sunetelor verbale si muzicale, auzul ca functie psihofiziologica bazala fiind conservat in limite aproximativ normale.

In procesul invatarii si elaborarii sistemului auzului verbal si muzical, se constituie coduri specifice de comparare si evaluare a semnificatiei si functiei pe care sunetele particulare o au in cadrul seriilor logice structurate ale cuvintelor si respectiv melodiilor.

Destramarea codului fonematic din agnozia acustica atrage dupa sine si tulburarea procesului sintezei verbale de rang superior a cuvintelor si sintagmelor (propozitiilor). Asemenea tulburari se inregistreaza cel mai frecvent in cazul leziunilor localizate in ariile auditive secundare din emisfera dominanta (stanga la dreptaci).

Intregul complex al deficitelor care alcatuiesc sindromul afaziei senzoriale temporale are la baza destramarea schemelor functionale ale auzului fonematic.

Afazia senzoriala

In cadrul afaziei senzoriale putem delimita doua grupe de tulburari: tulburari care tin de latura sonora sau fonetica a limbajului si tulburari care afecteaza latura semantica a limbajului.

Tulburarile din prima grupa constau din: incapacitatea de a discrimina sunetele verbale si de a le releva si identifica fonemele in cadrul cuvintelor, dificultatea de a pronunta corect sunetele verbale (parafazia), dificultatea sau imposibilitatea de a efectua corect analiza componentei acustice a cuvintelor prezentate oral sau scris. In asemenea situatii, bolnavii fie ca scriu cu multe greseli, substituind, omitand sau dubland literele, fie ca insira grupuri de litere si cuvinte la intamplare din care nu se poate desprinde un inteles logic unitar.

Apropiate sunt si tulburarile din planul citirii textelor mai grele, cu cuvinte mai putin uzuale sau in depistarea si identificarea in cadrul textului dat a unor cuvinte individuale, iar in cadrul cuvintelor a unor silabe sau sunete. Prin urmare, citirea capata un caracter lacunar, unele cuvinte sau secvente ale textului nefiind recunoscute fonetic, bolnavul surprinzand doar in mare, global sensul celor citite.

Tulburarile care vizeaza latura semantica a limbajului se concretizeaza in reducerea sau pierderea capacitatii de intelegere a continutului informational al cuvintelor si propozitiilor. Destramarea conturului duce si la abolirea adresabilitatii sale obiectuale. In cel mai bun caz, semnificatia nu se pierde complet, dar devine foarte vaga, slab definita, extinzandu-se asupra unui intreg domeniu.

Legata de tulburarea laturii semantice a limbajului, in afazia senzoriala este alterata si memoria verbala. Memoria verbala nu poate fi privita ca o simpla colectie de cuvinte izolate, constituita dupa principiul gramezii, ci ca o organizare sistemica, in interiorul careia cuvintele formeaza combinatii cu determinatii semantice specifice de tip emergent. Fara asemenea conexiuni ar fi imposibil sa operam cu semnificatia cuvintelor detasate de obiectele pe care le desemneaza, iar functia de abstractizare-generalizare a limbajului ar fi aproape nula.

Asadar, intelegerea adecvata a vorbirii celor din jur ca si a propriei vorbiri presupune o buna functionare a memoriei verbale sistemice, integrata ca ansamblu de conexiuni logico-gramaticale.

Leziunile lobului temporal provoaca si dezorganizari in sistemul structurilor verbale. Astfel ca, in sindromul afaziei senzoriale se coreleaza si se conditioneaza reciproc, tulburarile structurii interne a cuvintelor si cele ale memoriei verbale atat sub aspectul fixarii cat si al reactualizarii. Bolnavul are dificultati in memorarea si reproducerea chiar a unui numar mic de cuvinte (3-5).

Amuzia

In principiu, logica tulburarilor structurilor verbale determinate de dezorganizarea auzului fonematic este transferabila si la analiza tulburarilor structurilor muzicale determinate de dezorganizarea auzului muzical.

Tulburarea acestei functii este mai pregnanta in cazul in care leziunea se localizeaza la nivelul ariei 22 din emisfera subdominanta. Aceasta face ca afazia senzoriala sa nu fie insotita de amuzie si invers.

In cazul amuziei, alterarea codului indicilor de discriminare-identificare a inaltimii sunetelor, a raportului de inaltime dintre ele si a liniei melodice a seriilor sunetelor muzicale, bolnavul nu este in stare nici sa sorteze sunetele dupa inaltime, nici sa recunoasca identitatea melodica a unor secvente sonore si nici sa le reproduca. Totul se transforma intr-o sonoritate vag-difuza, lipsita de contur, din care bolnavul nu poate sa extraga nici incarcatura ideationala, nici pe cea emotionala.

Afazia amnestica

Afectarea segmentelor inferioare si mediale ale regiunii temporale (aria 21 si 37) provoaca afazia amnestica, afazia transcorticala senzoriala, afazia nespecifica.

Principala caracteristica a acestei forme de afazie senzoriala rezida in aceea ca in cadrul ei auzul fonematic ramane mai mult sau mai putin conservat.

Acesti bolnavi se descurca bine in sarcinile de discriminare si identificare a sunetelor verbale, a fonemelor si silabelor opuse, de reproducere a silabelor izolate si de scriere dupa dictare. Dificultatile incep sa apara in sarcinile de memorare a seriilor verbale si de reproducere a lor. Repetarile nu ajuta.

Se incearca o compensare prin perseveratii (reproducerea de mai multe ori a aceluiasi cuvant) si confabulatii (reproducerea unor cuvinte care nu au figurat in seriile stimul). Mai slabe sunt performantele in memorarea si reproducerea sirului de propozitii simple.

O tulburare caracteristica este si modificarea ordinii de reproducere a cuvintelor date spre memorare. Bolnavii cu afazie amnestica inteleg relativ bine semnificatia cuvintelor. Totusi, in seriile verbale lungi incep sa apara tulburari atat in realizarea sensului de ansamblu al comunicarii (discursului), cat si in raportarea obiectuala a unor cuvinte. Se produce asa numita fragmentare semantica a fluxului verbal. Cuvintele prezentate la intervale scurte unul de altul isi anuleaza reciproc adresabilitatea sau raportarea semantica.

Tulburari in recunoasterea vizuala

Leziunile temporale inferioare provoaca tulburari in procesul integrarii perceptiei vizuale complexe si in recunoasterea vizuala a obiectelor.

Kluver si Bucy (1938) au aratat ca ablatia lobului temporal determina un sindrom caracterizat prin tulburari in invatarea si memorarea sarcinilor vizuale, prin exagerarea tendintei orale (duce totul la gura), prin indiferenta (placiditate) si hipersexualitate. Rezulta ca lobul temporal participa prin regiunile sale medio-inferioare la folosirea si integrarea informatiei vizuale si comportamental-instrumentale, in invatarea unor patternuri noi in raport cu noi solutii. Emisfera stanga joaca rolul principal in recunoasterea si reglarea comportamentului in raport cu stimulii vizuali obisnuiti, cotidieni; iar emisfera dreapta se dovedeste mai direct implicata in discriminarea si recunoasterea stimulilor vizuali mai putin uzuali.

Tulburari ale sferei afective si motivationale

In leziunile temporale inferioare apar tulburari ale afectivitatii si motivatiei. Dintre tulburarile afective, mai pregnante sunt: scaderea tonusului emotional general, reducerea agresivitatii, intensificarea emotiei de frica si spaima.

Stimularea la om a convexitatii lobului temporal provoaca tristete, teama de moarte iminenta, simtamantul singuratatii.

Stimularea complexului amigdalian provoaca anxietate si teama insotite de dureri epigastrice.

Tulburarea altor functii psihice

Prin pozitia sa de nod- releu in ansamblul organizarii cerebrale, lobul temporal este implicat direct sau indirect in realizarea unei game intinse de functii si procese psihice. In afara tulburarilor descrise vom lua in consideratie si tulburarea functiei mnezice, tulburarea atentiei, tulburarea gandirii.

Leziunile temporale stangi dau tulburari semnificative ale memoriei si reproducerii materialului verbal simbolic.

Leziunile temporale drepte provoaca tulburari severe ale procesului de recunoastere.

Lobectoniile temporale bilaterale cu implicarea hipocampului produc tulburari de memorie persistente si de durata.

Leziunile hipocampice bilaterale determina deficitul cel mai mare de memorie.

Lobectoniile temporale drepte provoaca un deficit mai putin sever decat cele stangi.

Bolnavii cu leziuni temporale in hemisfera dominanta stanga si cu afazie senzoriala, desi in mare isi pastreaza capacitatea de abstractizare-generalizare, nu reusesc sa efectueze in minte serii succesive de operatii care presupun o permanenta sustinere si mediere verbala. Dificultati apar si in rezolvarea sarcinilor nonverbale, in ordonarea logica a unor imagini, in texte nonverbale de inteligenta si in sarcinile de calcul mintal.

In cazul leziunilor temporale drepte inregistram tulburari semnificative in rezolvarea acelor tipuri de situatii problematice care reclama operarea cu concepte figurale, cu scheme si relatii spatiale. Tulburarile respective se accentueaza cand leziunile temporale se conjuga cu cele parietale si occipitale.

Tulburari vestibulare

Aceste tulburari se datoreaza proiectiei fibrelor vestibulare in lobul temporal. Ele se manifesta prin vertije permanente sau proxistice, cu senzatie de rotire sau deplasare in plan vertical. Stimularea circumvolutiei temporale superioare poate produce ameteli.

In cazul leziunilor temporale apar si tulburari de echilibru, tranzitorii sau permanente cu diminuari bruste si de scurta durata a tonusului muscular sau crize de hipertonie unilaterala.

Tulburari olfactive

Astfel de tulburari manifestate sub forma de hiposmii, parosmii si halucinatii olfactive pot fi intalnite in cadrul epilepsiei temporale. Penfield si Perot (1963) au descris raspunsuri olfactive la om prin stimularea uncusului hipocampic si a portiunii inferioare a circumvolutiei parietale ascendente.

Tulburari gustative

Tulburarile gustative apar foarte rar, sub forma de halucinatii insotite uneori de miscari oro-masticatorii inconstiente, in cadrul epilepsiei temporale.

Tulburarea ritmului somn-veghe

Aceasta tulburare insotita de hipersomnii, uneori de tip narcoleptic, alteori cu aspect de mutism akinetic este rar intalnita.

Epilepsia temporala

Simptomele paroxistice din cadrul epilepsiei temporale sunt extrem de polimorfe datorita particularitatilor morfofunctionale ale lobului temporal. Ele se manifesta prin halucinatii auditive simple si complexe, halucinatii olfactive, halucinatii vizuale complexe, stari de vis cu alterarea constiintei cu privire la lumea exterioara, tulburari paroxistice de vorbire.

In acest timp, bolnavul retraieste ca in vis, cateva minute, scene din viata sa anterioara, sau crede ca este in alta localitate, are halucinatii vizuale si uneori olfactive. Alteori, criza epileptica se manifesta prin halucinatii vestibulare, stari depresive, anxietate, euforie, automatisme simple (miscari de sugere, masticatie, frecarea mainilor) sau complexe (automatisme ambulatorii, deplasarea pe distante diferite cu starea de constiinta aparent normala dar cu amnezia retrograda a faptelor, tulburari paroxistice vegetative, manifestari critice erotice etc.