RELATIA OBIECTALA si Procesele fundamentale psihanalitice

RELATIA OBIECTALA

Procesele fundamentale psihanalitice, manifestandu-se in conformitate cu principiile functionale de baza ale aparatului psihic, au o desfasurare gradualizata si particulara in functie de factorii fundamentali ai personalitatii si de factori de mediu.

In linii generale, sensul subiectiv al manifestarilor pulsionale este si acela de implinire a unei dorinte. Prin aceasta formulare, psihanaliza intelege: o formatiune psihica in care dorinta este imaginar reprezentata (scenariu), ca si cum ar fi realizata.

Productiile inconstiente-fantasme, simptome si vise-reprezinta implinirea unor dorinte prin structurari in care dorinta se exprima sub o forma mai mult sau mai putin deghizata. Se postuleaza astfel o relatie subiect-obiect, cosiderandu-se ca o interactiune intre subiect si anturaj sau mediu sub numele de relatie obiectala. Aceasta comporta mai multe acceptiuni:

1. Obiectul este privit ca un mijloc de-a procura placere. In acest sens, obiectul este intersanjabil relativ; de exemplu: in stadiul oral, toate obiectele vor fi considerate prin capacitatea lor de-a fi incorporate.

2. Obiectele se pot gasi specificate in istoria subiectului in asa fel incat numai un obiect bine precizat sau substitutul sau (in care se gasesc caracterele elective fata de original) sunt apte de-a procura satisfactia. In acest caz, trasaturile generate de raportarea la asemenea obiecte sunt eminamente singulare (trasaturi de personalitate). Acest fapt l-a determinat pe Freud sa afirme ca obiectul este cea mai variabila dimensiune in cadrul unei motiuni pulsionale si ca gasirea obiectului unei cerinte pulsionale nu este decat o regasire.

Deci, intr-un anumit stadiu dat, functionarea unui aparat somatic (zona) bine determinat (gura, de ex.) determina un mod de relatie cu obiectele lumii (incorporare). Aici putem decela un prototip functional, in care componentele mediului sunt impregnate de semnificatii specifice (in exemplul nostru, orale).

Prin urmare, relatia obiectala presupune:

a) Sursa pulsionala, inteleasa ca substrat sau zona erogena somatica, trece pe un plan secund.

b) Se accentueza insa valoarea sa de simplu prototip de satisfacere.

c) Scopul pulsional se leaga acum de raportul in care se afla cu relatia obiectala. Din acest punct de vedere, subiectul va fi orientat spre obiecte tipice pentru fiecare mod de relatie cu lumea ( obiect oral, anal, genital, s.a.).

Astfel, relatia obiectala se prezinta ca o notiune holistica (inglobanta) si tipica fata de evolutia personalitatii. Se postuleaza astfel existenta unor stadii singulare, fiind exclusa coexistenta concomitenta a mai multor stadii privind orientarea personalitatii. Relatia obiectala punand accentul pe viata relationala a subiectului, este prezenta la nivel fantasmatic si prin intermediul fantasmelor se pot explica acele modificari in intelegerea realitatii sau a actiunilor prin care subiectul se raporteaza la realitate (behaviour).

Acestei optici, psihanaliza ii postuleaza si o organizare libidinala specifica. Efectiv, stadiilor le va corepunde si o coordonare relativa a pulsiunilor partiale caracterizata prin primatul unei zone erogene si un mod specific de relatie obiectala. Considerata intr-o succesiune temporala, organizarea libidoului defineste stadiile de evolutie psihosexuala infantila. S. Freud a cautat sa stabileasca modurile pregenitale ale sexualitatii, intelegand prin aceasta cai de vectorizare a desfasurarii psihice, in care obiectului ii revine functia de organizator. El afirma ca diferitele moduri de organizare se vor esalona intr-o serie in care se trece de la autoerotism la obiect heterosexual si de la narcisism la obiect homosexual. Acestea ar defini doua moduri de investire libidinala:

1. cea care poate lua ca obiect propria persoana (libido al Eului sau narcisic)

2. cea fata de un obiect exterior (libido obiectal).

Intre ele exista o balanta energetica.

Admitand ca satisfactia pulsionala care conduce la reducerea tensiunii, restabilirea constantei si conformarea principiului placerii la principiul realitatii este de fapt o satisfactie si gratificare de tip erotic, Freud mentioneaza o etapa initiala in manifestarea acestei conduite reglatoare, denumita autosatisfactia sau autoerotismul.

A. Intr-un sens larg, notiunea defineste caracterul unui comportament sexual, in care subiectul obtine satisfactia recurgand numai la propriul corp, fara obiect exterior; in acest sens se discuta despre masturbatie ca despre un comportament autoerotic.

B.    Intr-un sens particular, notiunea reprezinta carac-teristica unui comportament erotic infantil, prin care o pulsiune partiala (legata de functionarea unui organ sau excitarea unei zone erogene) gaseste satisfactia sa pe loc, cu alte cuvinte:

1. fara a recurge la un obiect exterior

2. fara referire la imaginea unui corp unificat (integral), in faza unei prime schite a Eului, ceea ce caracterizeaza narcisismul.

Havelock Ellis noteaza, cu privire la formularea generala (A) a autoerotismului, ca se pot intelege aici fenomenele de emotie sexuala spontana produse in absenta stimularilor externe, atat directe cat si indirecte. In 'Trei eseuri asupra sexualitatii' (1905), Freud gaseste definirea lui Havelock Ellis foarte generala, cu un sens foarte larg si afirma ca :

1. Autoerotismul reprezinta procesul de raportare al pulsiunii la obiectul sau.

2. Pulsiunea nu este dirijata, indreptata asupra altei persoane, ea se satisface in propriul corp (soma).

3. Exista deci distinctie intre impuls (presiune), sursa, scop si obiect pulsional .

4. In autoerotism, obiectul pulsional se prezinta in favoarea zonei somatice care este sursa pulsionala si de regula, coincide cu aceasta.

Introducerea notiunii de narcisism vine sa clarifice apres-coup notiunea de autoerotism. S. Freud afirma ca trebuie sa admitem ca nu exista de la inceput in individ o unitate a Eului; Eul sufera o dezvoltare. Dar presiunea autoerotica exista de la inceput. In trecerea de la autoerotism la narcisism, pulsiunile pana atunci izolate vor fi asamblate, unite si in acelasi timp vor gasi un prim obiect al satisfacerii lor. Acest obiect este Eul. Mai tarziu, in scrierile lui Freud vor apare texte in care el admite existenta unui narcisism primar - ca prototip al alegerii Eului ca obiect al pulsiunilor partiale izolate si care caracterizeaza viata intrauterina, faza pe care el o numeste foetala.

Concluzionand, vom observa ca notiunea de autoerotism poate fi definita ca o coerenta ce pleaca din starea originara (initiala) de fragmentare si izolare a dimensiunilor componente a pulsiunilor sexuale. O asemenea fragmentare implica, prin prisma raportarii la obiect-absenta unui obiect total (Eul sau o alta persoana straina), dar nicidecum absenta unui model partial ideal, fantasmatic. In 1905, Freud plaseaza autoerotismul in cadrul sexualitatii infantile, caruia ii opune activitatea adultului care comporta alegerea unui obiect (partener). El vede, deci, aici doua faze: de autoerotism si de amor obiectal care se disting printr-o separare temporala. Prin urmare, autoerotismul nu trebuie inteles ca apanajul activitatii pulsionale determinate (oral, anal, etc.), ci se poate gasi in fiecare din aceste activitati, ca o faza precoce, de debut in cadrul unei evolutii ulterioare si ca o componenta furnizand placerea de organ. Dupa K. Abraham, stadiul autoerotic coincide cu un stadiu de organizare libidinala denumit stadiul oral precoce de suctiune .

In stadiul structurarii pulsionale a adultului, acestei faze ii corespunde alegerea obiectala. Definirea ei se face determinand actul de selectie-alegere a unei persoane sau unui tip de persoane ca obiect al dragostei. Vom distinge alegerea unui obiect infantil de alegere a obiectului la pubertate, prima trasand calea celei de-a doua. Freud vede in alegerea obiectala doua modalitati majore:

1. Tipul de alegere obiectala prin 'etayage' (sprijin);

2. Tipul de alegere obiectala narcisica.

Aceasta formulare comporta, la Freud unele precizari:

* Nu este vorba de o activitate ce priveste intelectul in sens operational rezolutiv (cum ar fi alegerea inteligenta a variantei optime din diverse variante posibile egal prezente).

* Notiunea de alegere obiectala este folosita pentru a desemna faptul alegerii unei persoane determinate (de exemplu, alegerea obiectala se plaseaza asupra tatalui) sau alegerea unui anumit tip de obiect (alegerea obiectului heterosexual sau homosexual)

Tipul alegerii obiectale prin etayage defineste tipul de alegere in care obiectul dragostei este ales pe baza modelului figurilor parentale in care erau asigurate copilului grija si protectie. Acest comportament electiv isi gaseste fundamentul in faptul ca, originar (initial), pulsiunile sexuale se impleteau si se spijineau in satisfacerea lor pe pulsiunile de autoconservare. Dupa Freud, in aceasta situatie, primul obiect al satisfactiei pulsionale este sanul matern. Mai tarziu, copilul va invata sa iubeasca alte persoane, care-l vor ajuta in situatiile de primejdie, nenorocire sau mizerie si care-i vor satisface nevoile. Acest amor se formeaza pe baza unui model aflat in prelungirea (telescoparea) modelului matern din perioada alaptarii. Acesta va orienta si alegerea postpubertara care se va produce intotdeauna in stransa legatura cu imaginea personajelor parentale: baiatul va alege femeia care intretine, gratifica, hraneste, iar fata va alege barbatul care protejeaza, apara, ocroteste. Sunt valabile si liniile descendente din substitutele acestor obiecte de alegere (etilism, tabagism, bulimie). In acest sens, putem vorbi si de o alegere a nevrozei, care defineste procesul prin care subiectul se angajeaza in formatiuni de tip psihonevrotic, mai mult decat in altele de acelasi gen. Prin acest termen, Freud are in vedere si introducerea unor notiuni dinamice cum ar fi: trama, fixatia, predispozitia, inegalitatea in dezvoltare dintre libido si Eu care va influenta in mod determinant comportamentul electiv fata de obiectul pulsional.

Alegerea fata de obiectul narcisic defineste alegerea obiectului, care se opereaza pe baza modelului relatiei subiectului cu propria persoana, deci in care obiectul reprezinta propria persoana sub diverse aspecte. Aceasta definire pleaca de la descoperirea unor cazuri de homosexualism, in care alegerea obiectului lor de dragoste se realizeaza pe baza modelului propriei persoane. Aici nu avem o relativa reproducere a unui model de relatie preexistenta (ca in alegerea obiectului prin etayage), ci de formare a unei relatii obiectale pe baza relatiei obiectului cu el insusi. Freud afirma ca, in aceasta situatie, obiectul este ales dupa modelul copilului mic sau a adolescentului care a fost odinioara, in stadiul prototip, in care subiectul se identifica cu mama care odinioara oferea grija de sine.

In 'Introducere asupra narcisismului', Freud a largit notiunea de alegere narcisica, afirmand ca narcisicul iubeste:

a) ceea ce este el (pe sine);

b) ceea ce a fost;

c) ceea ce a vrut sa fie;

d) persoana care a fost o parte din persoana proprie;

Aceste situatii descopera fenomene foarte diferite. In primele trei cazuri, avem o alegere de obiect asemanator persoanei proprii subiectului, dar trebuie sa subliniem ca aici avem in vedere imaginea de sine sau un ideal al Eului in care asemanarea obiectului ales cu persoana subiectului poate fi partiala sau redusa la cateva semne. In situatia d), Freud vizeaza dragostea narcisica a mamei asupra copilului care a fost odinioara (originar) o parte din propria persoana. In aceasta situatie obiectul ales nu este asemanator propriei unitati a subiectului, ci cel ales este ceea ce ii permite sa regaseasca sau sa restaureze o unitate pierduta cu mama sa.

In 'Introducere in narcisism', Freud opune cele doua modalitati de alegere obiectala: narcisica si alegerea prin etayage, dar subliniaza ca aceasta opozitie nu este decat schematica, cele doua cai de alegere fiind deschise fiecarei fiinte umane. El chiar mentioneaza: femeia narcisica nu se iubeste, strict vorbind, decat pe sine insasi si mai putin intens pe barbatul care o iubeste. In acest sens, tendinta sa pulsionala nu este de-a iubi, ci de a fi iubita si pretul este barbatul care indeplineste aceasta conditie.

Referinte bibliografice: